Lunecând pe mări de scânduri
de Alexandru Miran(2005)
1 min lectură
Mediu
Lunecând pe mări de scânduri,
peste vârfuri de biserici,
dezrobiți aceste rânduri,
ielelor cu ochii sferici!
Vreau să-mi fiți alinte numa,
numa inimii vecine,
prefirări dansând prin bruma
timpului retras în sine,
biruințe fără spadă,
voci lărgite de ison.
Murmura-voi în livadă
Kyrie eleison,
dezbrăca-voi cu sfială
iedera ce m-a cuprins.
Risipiți această coală,
ielelor de foc nestins!