Sosesc în port, din țări îndepărtate, Corăbii albe - case plutitoare - Pe calea stelelor nemișcătoare, Pe drumul apelor întunecate. Și-n zori,

Spre port, încet, trec carele-ncărcate, Și gloatele, în jurul lor, tăcute, Conduc iluziile prefăcute În scrum de vis, în vise sfărâmate... E-un

...Și strada care doarme liniștită, Înfășurată-n șalul de zăpadă, De când începe-ntâiul fulg să cadă, Ca o bătrână veșnic plictisită, În anii

Cu părul de-aramă, cu fețele stinse, Vin tristele zile de toamnă târzie, Și-n inima-mi soră cu lumea pustie Ecoul apuselor doruri

Þiganii triști se duc mereu, Dar unde merg nici eu nu știu... Naintea lor e neclintit Un larg pustiu. Păgâni, dar blânzi, în suflet

Þiganii triști se duc mereu, Dar unde merg nici ei nu știu... Naintea lor e neclintit Un larg pustiu. Păgâni, dar blânzi, în suflet