I-a dat lumina frunzei sarbatoare, prin arbori cad arpegii, ca prin flaut. Azi mi-e duminica in suflet. Caut un vant uimit venit ca de pe

Sa numeri arbori, ani sa numeri prin parcu-n care, inspirat, eu, cand te-am sarutat pe umeri, sarutu-n aripi s-a schimbat. Cimilitura nici nu

Ma surprindea adesea anotimpul stand la rascrucea sufletului meu si urmarind, cu ochii-n patru, timpul ca pe-un vanat superb. Si-am vrut

O, mai cu seama seara te iubesc, cand lucrurile par nedeslusite, cand portile se-nchid c-un ritm firesc si iederea incepe sa palpite, cand

Mă vei iubi o dată până-n sânge înțelegând, ciudat de nefiresc, că flautul din piatra moartă plânge și limbile frunzarelor vorbesc. Mijlocul

Și iarăși bem cafea de Mocca, și ne-amintim de vremea-n care dansa bunicul carioca la balurile populare. Bunica a văzut o piesă, iar

Peste livezi de soi, cu mere Parmen, degustător virgilian ce sunt! prin ce scandări latine, din ce Carmen descinzi în mine, virtual

Lui Mihai Beniuc Ce laser, aurul! Încă demult bătea cu raza-i dulce până-n Roma și, ca fruct rar, își ațâța aroma către soldatul glorios și

Veneam cântând spre ochii-ți visători, cu mari buchete-n braț. Aveai pe masă grădini și-alei de felurite flori, ca în Liban, pontifica mireasă.

O fată trece lin pe lângă mare privind al lunii sfărâmat ostrov. - Prietenă, iertați-mă, îmi pare că sunteți Pescărușul lui Cehov... Ci, fata

Aud ecoul vremii de parcă merg spre mări și tot așa de parcă vin mările spre mine, aud tăcerea vremii de parcă intru-n zări și tot așa de parcă

Aud ecoul vremii de parcă merg spre mări și tot așa de parcă vin mările spre mine, - aud tăcerea vremii de parcă intru-n zări și tot așa de parcă

Cea mai frumoasă lună e în lac, cel mai frumos luceafăr e pe mare, și cântă cel mai sincer pitpalac nu-n pomi, ci-n amintiri și în uitare. Cea