Grădina cu priveghetori(III)
de Alexandr Blok(2009)
1 min lectură
Mediu
Ostenitul asin odihnește,
Părăsit stă bordelul cel șui.
Doar stăpânul prin noapte zorește,
Rătăcește cu dragostea lui.
Numai calea știută, cernită,
Azi cărare cu taine pustii,
Duce iar spre-ngrădirea umbrită,
Ce se pierde în neguri târzii.
Și-i mai aspră, mai grea frământarea
Și se deapănă ceas după ceas,
Trandafirii cu rouă se pare
Că se pleacă mai greu pe zăplaz.
Ori răsplată, ori chinuri mă-așteaptă
Dacă-ar fi ca din drum să mă-abat?
Și spre poartă e calea cea dreaptă?
Și se poate la poartă să bat?
Dar trecutul de-acuma ciudat e,
Și nici brațul meu nu va munci:
Știe inima, știe și bate-
Oaspe drag în grădină voi fi!
BI