Ce dacă vine primăvara Atâta iarnă e în noi Că martie se poate duce Cu toți cocorii înapoi. În noi e loc numai de iarnă, Vom îngheța sub

Enigmatici și cuminți, Terminându-și rostul lor, Lângă noi se sting și mor, Dragii noștri, dragi părinți. Chiamă-i Doamne înapoi Că și-așa

Sfios vin la tine ca-n templul Ardealului, Eu, fiu de țărani din fierbintele sud, Și Clujul e, tot, hohotire de clopote, Și pașii lui Blaga pe

Cum treci acum și apa e-n ruine, și-ți este bine și îmi este bine, aș vrea să-ți spun, iubito, că în tine e vie vrerea ambelor destine. Te voi

Trenuri somnoroase pleacă întrebând Ce-i cu mine-n gară, ce-oi avea de gând, Plec și eu din gară și tristețea-mi port Spre mirajul galben din

Știu unde Nu știu de unde, Nu știu de ce Și nu știu Pentru ce merit Dumnezeu te-a trimis Pe buzele mele.

Ranit la piept de crivatul cainesc Ce-mi bandajeaza ranile cu luna Abia acum incep sa te iubesc Cand simt ca te-am pierdut pe totdeauna Si

Altceva nu-i nimic Și mereu mă complic Și ce simplu mi-ar fi, Dacă nu te-aș iubi. Dacă m-aș lua după pretexte, dacă-aș trage unde e

Pune-ți, copile, capul pe pernă, Te-așteaptă vise, prunc adormit, În vise viața este eternă, Cu ceruri blânde și fără sfârșit. Ce știi tu-n

Închide fereastra, perdeaua o lasă, Dă zgomotul mării afară din casă, Dă-mi voie s-așez fruntea mea pe-al tău pantec, S-ascult al rodirii și-al

Și totuși există iubire Și totuși există blestem Dau lumii, dau lumii de știre Iubesc, am curaj și mă tem. Și totuși e stare de veghe Și

Din cîți copii tot crezi că ai matale Prea bună maică, spune-mi care-ți este Adevăratul fiu a cărui mamă Te simți într-adevăr pînă la capăt. Nu

Mă voi feri ca de foc de pericolul Că dragostea să devină Obiect al meditației, Al speculației, Al filozofiei. Ferească Dumnezeu De acea

Să fie de dulce, să fie de vară, Să fie de iarbă ajunsă la brâu, Să fie de dragoste ultima oară, Să fie de pietre spălate de-un râu. Să fie de