"undeva... într-un punct" – 20085 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
MCMoisa Caterina
Nascuta in anul 1988 ,in luna continuarii razboaielor romane , undeva intr-un spital mizer din minusculul oras Vaslui. Scoala primara terminata la scoala nr. 7 Vaslui. Urmatorii doi ani petrecuti in cadrul liceului Mihail Kogalniceanu, Vaslui, restul gimnaziului incheiat la scoala nr. 5 Vaslui. Actualmente, eleva in clasa a XI-A la liceul Mihail Kogalniceanu Vaslui, sectia limbi - straine. Participanta la cursuri de engleza, traduceri din limba engleza in limba romana si vice-versa , voluntar la Fundatia T.N.T( prevenirea ITS-urilor si consumului de droguri) , fosta membra a clubului de dezbateri al scolii, activanta in cercuri de filozofie locale. In pofida varstei mele fragede , nimic din aceasta lume nu ma mai incanta.. desartaciunea desartaciunilor e totul , nimic nu e sigur, nimic nu e pentru tine pastrat...
1 poezii, 0 proze
MDMonica Dinu
Gresesc mai mereu si ma impiedic in nimicuri,plang cand vad atata ura si atata ingnoranta in jurul meu...ce e mai rau...le pun pe toate undeva adanc intr-un locusor ...undeva in suflet...o suma de lovituri si de atacuri directe ma pot duce la o depresie crunta pentru ca asta sunt eu!In rest...ce se vede din mine:o fata vesela si sociabila ,deschisa sprea orice,plina,plina de viata.Urmeaza sa vedeti voi ce simt de fapt sub aceasta masca a fetitei mereu bine dispuse.
2 poezii, 0 proze
BBogdan
Sunt unul dintre cei "doua mii si ceva" de indivizi de pe acest site,ce isi posteaza cateva dintre scrierile lui,scriu pentru ca asa simt,traiesc din plin viata cu toate placerile si neplacerile ei,ma refugiez intr-un alt unghi undeva in partea neutra a realitatii,observ,analizez,refulez idei si "ma hranesc cu carti",savurez inteligenta unor genii(a celor care au murit de mult dar inca mai traiesc si astazi),nu caut celebritatea(ea singura te gaseste daca intr-adevar ai talent!),blestem ignoranta si stupiditatea unora si ma revolt asupra inculturii voite. Prefer "refugiul spasmodic in realitate" si nu doresc sa ma ascund in visuri,corespondez cu trecutul,ma lupt cu prezentul si conversez cu viitorul,las melancolia sa ma mangaie pe frunte si realitatea sa ma pocneasca peste ceafa! in rest...eu pentru mine,lumea peste mine si altii peste voi! Sa ne minunam de tot si sa ma bucur de mine!
6 poezii, 0 proze
AMAlexandru Misiuga
Supranumit și tartorul soacrelor datorită epigramelor dedicate acestora, Alexandru Misiuga este un simbol al bistrițenilor, reușind să facă multe lucruri pentru aceștia. Din lumea fără de dor, baronul va veghea peste urbe. Va fi mereu cu noi, iar istoria locală îl va înscrie în cartea ei de aur. A făcut atât de multe pentru noi: a construit mituri, a făcut hoteluri, a imortalizat pe marii noștri scriitori în piețele centrale. Personal, mi-a fost ca un maestro, care mi-a dat multe povețe în cei aproape 10 ani de presă. Soarta face ca în aceste zile o boală să mă țină în casă. Nu voi putea fi alături de baron pe ultimul drum, însă voi fi alături de el prin rugăciuni. Mi-ar plăcea să-l întâlnesc pe baron, într-un bust, undeva în central istoric. Așa va rămâne pentru generațiile viitoare ca pildă a omului care a luminat pentru oameni. Până în ultima clipă. Vineri, de la ora 13.00, la Capela de pe Tarpiului bistritenii se intalnesc pentru ultima data cu baronul. Se duc patriarhii...
5 poezii, 0 proze
Alexandru Ciobanu
Părinții, Ion și Ecaterina, oameni obișnuiți; s-au întâlnit și s-au plăcut. După un scurt circuit de câțiva ani, fiecare a mers pe drumul lui. Din flamă, M-am născut eu, la 27 ianuarie 1947 în București. Am avut o copilărie minunată, la bunici. Minunată copilărie am avut, undeva într-un ținut neiubit de nimeni, fiindcă era prea departe de toți. Un ținut pe care toate administrațiile l-au ignorat fiindcă le era peste mână. A fost pe rând când de Vlașca, când de Teleorman, când de Videle, când de Alexandria, cand de Giurgiu, dar nu s-a lipit nicăieri și a rămas pe loc. De oriunde ar fi venit banii bugetari până acolo se terminau. Acolo nu era asfalt, nu era canalizare, nu era electricitate; apa și-o scotea fiecare de lângă casă, ca să-i ajute circuitul în natură. De acolo lumea pleca, dar eu veneam. Acolo nimeni nu se întoarcea fiindcă peste tot era mai bine. Era un fel de never land, dar era nevărlendul meu, pe care îl iubesc și acum. Un nevărlend la 65 de kilometri de București. Acolo...
66 poezii, 0 proze
GLgeorge lupascu
M-am nascut undeva prin Bucovina, in vremuri in care omenia era un concept mult mai bine definit la modul practic, decat acum. Restul,am sa va spun altadata,ca pe un fel de poveste la gura sobei,intr-o iarna,ca acele de care-mi amintesc ca erau in anii copilariei mele.
64 poezii, 0 proze
mihalache mihai
Despre mine nu se pot zice multe decat faptul ca sunt un tip banal dintr-un oras extraordinar...captiv intr-o lume exagerata de idei practice.Ma zbat undeva intre lumina orbitoare si negrul obscur.Student la medicina...
2 poezii, 0 proze
Nikolai Erdman
A inceput (undeva in jurul anului 1920) prin a scrie satire si momente vesele pentru cabareturile Moscovei. Debutul dramaturgic are loc in 1925, cand piesa \"Mandatul\" se joaca in capitala rusa, marcand, conform criticii din epoca, nasterea unei noi scoli teatrale. Capodopera sa, Sinucigasul, o comedie amara, reflectand drama stalinizarii, este interzisa in 1932 si nu se mai joaca decat dupa 1987. In 1933, Erdman este arestat si exilat, pentru trei ani, in Siberia. De la eliberare pana la moartea sa, in 1970, dramaturgul a scris scenarii de film, adaptari pentru teatru si librete de opereta. In schimb, piesa a repurtat un real succes pe Broadway iar, dupa 1990, intr-o punere in scena semnata Cornel Mihalache, cu un Horatiu Malalele magistral in rolul principal, a fost una dintre cele mai reusite reprezentatii din lumea teatrului romanesc.
1 poezii, 0 proze
AAAlin Avram
...sunt o amagire a mea pentru ca alerg in dreapta si in stanga printre carti,intocmai ca un copil printre jucarii..nu ma pot axa!...mi-am gasit domeniul, insa tot inot intr-o vastitate a posibilelor “sine”..cine sunt eu?, cum sunt eu?...sau pe unde voi fi?, cum voi fi?, cine voi fi?.....prea multe intrebari pt prezent…nu-i bine sa constientizez unde ma aflu, caci ma dezamagesc, insa in acelasi timp nu ma pot opri din a ma compara pe MINE cu cei din jur…ori mai bine zis PE CEI DIN JUR cu mine?......mai bine neg toate intrebarile si cu ochii inchisi, necontientizand deci, voi ajunge UNDEVA... Insa, in cine ma incred eu in drumul asta, cand nu ma cunosc nici macar pe mine atat de bine, incat sa ma indrept spre UNDEVA.. ..cea mai importanta persoana din viata mea voi fi EU..cand voi avea deosebita onoare de-a face cunostinta cu MINE! Iei in deradere intrebarile adresate mie personal? Da, da, tu- cititorule! Tie iti vine a rade? Dar tu prietene, intreaba-te in sinele tau, si-apoi rapid...
79 poezii, 0 proze
CSClaudiu Alexandru Surmei
Sunt un om cactus. Am flori frumoase, dar înțep. În spini îmi ascund durerea. Mi-au crescut în timp ce încercam să mă adaptez condițiilor de mediu, din teamă, dezamăgiri și incertitudini. Au crescut fără să fac vreun efort. M-am culcat îngrijorat într-o seară, iar dimineața, când m-am trezit, înțepam pe toată lumea. Atât de tare încât nimeni nu mai observa florile. Mă apăram doar. Dacă te doare să mă ții în brațe, așează-mă într-o vază, undeva, pe masa din sufragerie și în fiecare dimineață, când te trezești, privește ce frumoase sunt florile mele. Florile din suflet. P.S.: Dacă tu ai fi un om cactus, te-aș strânge în brațe până aș pierde ultima picătură de sânge
1 poezii, 0 proze
undeva... într-un punct
de Ileana Popescu Bâldea
un soi de tristețe ca viața ce trece pe lângă noi în culorile altui anotimp când nu știi dacă floarea albă e nor sau petală de lumină ....... câteva litere desenează un copac pe care întrebările urcă...
Un punct de vedere
de CSF
Era singură, pe o alee uitată de vreme într-un parc alăturat vechiului abator. Umbla cu o plasă jerpelită în mână, privind confuză în stânga, în dreapta, în zare și, ocazional, înapoi. Purta o rochie...
A murit un om...
de Albu Mircea
Întâi simți o arsură în interior.De fapt nu era chiar o arsură, ci mai mult o apăsare.Urca de jos în sus, încătușându-i pieptul într-un zid uscat,erodându-i gâtul într-o strânsoare inimaginabilă,...
dintr-un triunghi sferic
de Ecaterina Ștefan
Simțeam eu ceva la profu ăsta al meu de matematici și de aceea am venit la tine Bătrâne să mă lămuresc dacă-l bănuiesc degeaba sau nu și te iau pe tine arbitru-n problema aceea cu coordonatele ce...
« Cu un picior în infern și cu celălalt în paradis »
de Argeseanu Gabriel
Grigore Hagiu spunea că rareori i-a fost dat, în anii de discuții cu debutanții, să întâlnească un tânăr mai exigent cu sine însuși, admițând că evoluția poetului Marin Codreanu s-a petrecut în...
Un Orfic cu Armonică Roșie: Marian Drăghici și morțile sale succesive
de florin caragiu
În volumele „Harrum, cartea ratării” (ed. Vinea, 2001) și „Negresa” (ed. Vinea, 2005) ne aflăm în fața unei arte poetice și voci constituite, cu valoare de unicat. Marian Drăghici scrie fără...
Zăpada mieilor
de Daniela Luminita Teleoaca
În zadar încercase a-și aduna cele trei degete într-un punct unic: Treimea în Unitate se întruchipase în toată neputința ei de zămislire a rostului. Îi înfipsese Hristului unghia direct în bojogi. Pe...
trilemă
de Gabriel Nicolae Mihăilă
negrul s-a transformat într-un negru pur fără puncte albe, fără cerculețe de fum deasupra capului fără purici de emisie suflet, fără aripi să deseneze noi povești pe paginile încă nescrise ale...
Cautatorii de comori
de Cristina Cosnita
O mare nesfarsita ascunsa in umbra cerului dureros de greu.Doar undeva,intr-un colt de univers, un punct acoperit de ceata priveste cu ochi reci cum gandul tau incearca, ridicandu-se, sa isi atinga...
Portret pe ape
de marius nițov
Ce-mi ești în ultima vreme un tablou suprarealist pe valurile înalte undeva dacă privești atentă sunt pe chipul tău ne întregim întâlnim într-un punct undeva o atingere prin perdele de vânt drumurile...