"rien à entendre" – 591 rezultate
0.02 secundeMeilisearchJohn Milton
1608 - 1674 One of the greatest poets of the English language, best-known for his epic poem PARADISE LOST (1667). Milton's powerful, rhetoric prose and the eloquence of his poetry had an immense influence especially on the 18th-century verse. Besides poems, Milton published pamphlets defending civil and religious rights. John Milton was born in London. His mother Sarah Jeffrey, a very religious person, was the daughter of a merchant sailor. His father, also named John, had risen to prosperity as a scrivener or law writer - he also composed music. The family was wealthy enough to afford a second house in the country. Milton's first teachers were his father, from whom he inherited love for art and music, and the writer Thomas Young, a graduate of St Andrews University. At the age of twelve Milton was admitted to St Paul's School near his home and five years later he entered Christ's College, Cambridge. During this period, while considering himself destined for the ministry, he began to...
17 poezii, 0 proze
JMJean Marot
Jehan Desmaretz, alias Jean Marot (Mathieu, près de Caen, v. 1465 - Paris, v. 1526), écrivain français de la fin du XVe et du début du XVIe siècle, qui fut un poète et grand rhétoriqueur . Jean Marot reçut une éducation négligée. On ne lui fit point apprendre le latin ; mais il y suppléa, autant qu'il fut en lui, en étudiant dans les auteurs l'histoire, la fable et la poésie. Le Roman de la Rose était sa lecture favorite. Sa bonne conduite et quelques vers qu'il avait composés lui méritèrent la protection d'Anne de Bretagne, depuis femme de Louis XII ; il fut son secrétaire en 1506 et son poète en titre ; et, par son ordre, il suivit Louis XII dans ses expéditions de Gènes et de Venise, avec mission expresse de les célébrer c'est ce qu'il fit dans deux poèmes intitulés l'un Voyage de Gênes, l'autre Voyage de Venise, où l'emploi du merveilleux ne nuit en rien à l'exactitude historique. Louis XII mort, il entra au service de François Ier comme valet de garde-robe, et donna à son maître...
1 poezii, 0 proze
CSCarmen Sylva
Majestatea Sa Elisabeta, Regina a României, Principesă de Wied - pe numele său complet Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied - (n. 29 decembrie 1843, Neuwied, Germania - d. 18 februarie 1916, Curtea de Argeș) este numele sub care a mai fost cunoscută Regina Elisabeta a României, întâia regină a României, soția lui Carol I Hohenzollern-Sigmaringen, primul rege român al dinastei Hohenzollern, a fost o patroană a artelor, fondatoare a unor instituții caritabile, poet, eseist, scriitor. Este, de asemenea, cunoscută sub numele de Principesa Elisabeth von Wied, ca patroană a artelor purta pseudonimul Carmen Sylva, iar ca fondatoare de instituții caritabile a fost supranumită de oamenii din popor Mama răniților. S-a născut pe 29 decembrie 1843 în castelul Monrepos din Neuwied (astăzi în unul din cele 16 state federale ale Germaniei, Rheinland-Pfalz) pe Rin și a murit pe data de 2 martie 1916 în București. Mormântul său se găsește la Mănăstirea Curtea de Argeș, unde sunt îngropați toți...
7 poezii, 0 proze
Carmen Sylva (Principesa Elisabeta)
Principesa Elisabeta s-a nascut la 17/29 decembrie 1843 in castelul parintilor sai din Monrepos de linga Rin, unde primeste o instructie pe masura rangului priciar, cu profesori renumiti in epoca si in tinutul sau. Cunoaste la perfectie limbile franceza, engleza, italiana, suedeza si bineinteles, romana. La 3/15 noiembrie 1869 se casatoreste cu domnitorul Romaniei, Carol I. Singurul copil din aceasta casatorie, Maria, moare la varsta de numei trei ani si jumatate. Durerea imensa, produsa de moartea fiicei sale este convertita intr-o pilduitoare activitate pe tarim umanitar si cultural. Isi consacra intreaga activitate unor opere de caritate, fondind societati de caritate:\"Painea zilnica\", azilul de orfane\"Elena Doamna\", societatile \"Furnica\"(pentru incurajarea si dezvoltarea industriilor casnice),\"Tesatoarea\", azilul de batrini \"Elisabeta\",\"Vatra Luminoasa\"(pentru adapostirea si ingrijirea orbilor),societatea\"Munca\"(pentru a da femeilor sarace lucru de mina productiv).In...
0 poezii, 0 proze
ACAgatha Christie
Agatha Christie s-a născut ca Agatha Mary Clarissa Miller în Torquay, Devon, în Regatul Unit. Părinţii ei erau Frederick Alvah Miller, un broker american bogat și Clarissa Margaret Boehmer, fiica unui căpitan din armata britanică. Cu toate că era îndreptăţită, Christie nu a cerut niciodată cetăţenia americană. A avut o soră, Margaret Frary Miller (1879 – 1950), numită colocvial Madge, cu 11 ani mai în vârstă și un frate Louis Montant Miller (1880 – 1929), numit colocvial Monty, cu 10 ani mai în vârstă. Tatăl ei a murit când Agatha avea doar 11 ani. A primit o educaţie acasă sub îndrumarea mamei sale, aceasta încurajând-o să scrie de la o vârstă fragedă. De la vârsta de 16 ani a urmat școala Doamnei Dryden din Paris unde a studiat canto-ul și pianul. Prima căsătorie a avut loc în 1914 cu colonelul Archibald Christie, un aviator din Royal Flying Corps....
3 poezii, 0 proze
Roberto Dall'Olio
Roberto Dall'Olio, născut la Medicina (Bo) în anul 1965, este docent de Filozofie și Istorie al Liceului Clasic Ariosto din Ferrara. Colaborează cu profesorul Antonio Genovese al Universității din Bologna pe tema justiției sociale . A publicat eseul În limită. Rezistenta chibzuită în Alex Langer (La meridiana, 2000). În poezia: Pentru aceasta sunt renăscut (Pendragon, 2005 cu o notă de Roberto Rovesi); Istoria ne învată. Poem istoric - civil (Pendragon, 2007); Minutul de tăcere (Edizioni del Leone, 2008); Viata de moarte (Edizioni del Leone, 2010); Noaptea pe pământ. Auschwitz după Auschwitz (Mobydick, 2011); Violete de iarnă. Cîntăret de dragoste (Edizioni Kolibris, 2013, cu note de Giampiero Neri și Umberto Piersanti). Multe din poeziile sale au apărut în reviste și antologii. Redactor al revistei "Închiesta" condusă de Vittorio Capecchi, trăiește la Bentivoglio în câmpia bolognesă. Este membru în...
0 poezii, 0 proze
Antohi Irina
2 poezii, 0 proze
KKKarl Kraus
Karl Kraus *28.04.1874, Jitschin/Böhmen - †12.06.1936, Wien Karl Kraus war der Sohn eines jüdischen Papierfabrikanten. Er kam 1877 nach Wien und studierte ebenda Jura und Philosophie, nach anderen Quellen auch Germanistik. Er versuchte sich als Schauspieler, Journalist und Literaturkritiker. 1899 rief er die legendäre Zeitschrift „Die Fackel“ ins Leben, die er bis zu seinem Tode selbst gestalten sollte. Karl Kraus verfügte über eine ausgeprägte polemisch-satirische Begabung, die er in seiner radikal aggressiven Kulturkritik einsetzte. Er schuf aber auch literarische Werke: dramatische Satiren, Aphorismen, Essays, Gedichte, Epigramme und, als wohl bekanntestes Werk, das Antikriegsdrama „Die letzten Tage der Menschheit“ (1919), in dem er den Untergang der österreichischen Vorkriegsgesellschaft thematisiert. Bibliographie (Auszüge): Die demolierte Literatur, Essays, 1896; Sittlichkeit und Kriminalität, Essays, 1908; Sprüche und Widersprüche, Aphorismen, 1909; Epigramme, 1927;...
1 poezii, 0 proze
Mazurka
de Emile Nelligan
Rien ne captive autant que ce particulier Charme de la musique où ma langueur s\'adore, Quand je poursuis, aux soirs, le reflet que mordore Maint lustre au tapis vert du salon familier. Que...
Aș vrea să fiu cinci minute poet…
de Geo Bogza
As vre sa fiu cinci minute, numai cinci minute, poet: Unul dintre acei oameni extraordinari pe care zeii ii inaripeaza Cand vor sa exprime in vesuri o suferinta sau o bucurie -si-n acele versuri se...
moraliste français
de Luc de Clapiers Vauvenargues
C\'est un grand signe de médiocrité de louer toujours modérément. C\'est un malheur que les hommes ne puissent d\'ordinaire posséder aucun talent sans avoir quelque envie d\'abaisser les autres....
Le chat fatal
de Emile Nelligan
Un soir que je fouillais maint tome Y recherchant quelque symptôme De morne idée, un chat fantôme Soudain sur moi sauta, Sauta sur moi de façon telle Que j\'eus depuis en clientèle Des spasmes...
Titan și Demon în literatura romantică
de felix nicolau
„Le mot dévore, et rien ne résiste à sa dente” (Victor Hugo, Les contemplations, Autrefois, Suite ) Periplul istoric al conceptelor de titan și demon a fost unul lung și sinuos. Începând cu...
Teatrul paradoxal la Antonin Artaud
de Ioana Petcu
“Le poète enfermé” de la persona la anima Scriitorul și omul de scenă francez, Antonin Artaud a fost poate nu atât de disputat ca figură socială, pe cât de neliniștit era spiritul său. Sigur că...
Lumini și umbre
de Silviu Somesanu
Nu știu câte lumini și umbre se succed, știu doar că sunt un om al luminii pe care o absorb prin toți porii și ea îmi inundă sufletul încât acesta devine un flux de bule cristaline care se ridică și...
Război și pace
de Lev Nikolaevici Tolstoi
L. N. Tolstoi RÃZBOI ȘI PACE Volumul 1 Partea întâi I — EH BIEN, MON PRINCE, Genes et Lucques ne sont plus que des apanages, des moșii de la familie Buonaparte. Non, je vous préviens que și...
rien ne va plus
de Miruna Dima
cireșele nu zâmbesc deloc azi doar parte a lucrurilor obișnuite chipul pierdut mă cutreieră mă lasă fără putere fără zbatere numai ființă goală și tristă la margini de-altar ce să sacrific? sângele...
Rien que des mots
de Diana Manaila
atunci te gândesti câtă nesăbuință în a îndrăzni să visezi a conjuga la întâmplare verbele reflexive și a nu pricepe că din sânge nu derivă iubire nicicând ci însângerare când nu mai ai nimic și te...
rien ne va plus
de Lory Cristea
la ora asta dacă privesc pe fereastră nici culoarea neoanelor nu mai e sănătoasă a luat-o razna spre roșu spre deosebire de mine care străbat spre un albastru în HTML colours R-ul rânjește sarcastic...
non, rien!
de Adam Rares-Andrei
a mai trecut o noapte și a venit ziua... locatarii cartieruluiu adunau păsările moarte păsările moarte adunau rând cu rând pământul. aveam de gând să mă întreb ceva nu mai știu ce mama mă trimisese...