"pleca-voi o vreme…" – 20145 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
FHFlorina Handoca
povestea vieții mele începe în aprilie atunci când melcul iese din a lui cochilie; am fost, sunt și voi fi o revoluționară, chiar dacă pare-o "teorie" cam bizară; în viața asta n-am participat la nici o revoluție dar, sigur, pentru asta găsesc eu o soluție. acum sunt absolventă de liceu, mândrul Colegiu Național "Iulia Hasdeu"; am planuri mari pentru viitor... (oricum, nu să devin scriitor); în clipa asta visez să termin bine bacu' că dacă nu... mă ia dracu'! vreau foarte mult să vizitez această lume, să văd a Himalayei culme, să povestesc locuitorilor din România că doar în țara lor stăpână e prostia. *bacul, eu l-am terminat, evident, l-am si luat; acum ma pregatesc sa plec la facultate la una din strainatate.
1 poezii, 0 proze
CRConstantin Alexandru Rosetti
Constantin A. Rosetti (n. 2 iunie 1816, București; d. 8 aprilie 1885, București) - deseori numit C.A. Rosetti -fiu al spătarului Alexandru Rosetti și al Elenei Obedeanu (născută Cretzeanu), a fost om politic și publicist român, unul din conducătorii Revoluției de la 1848 din Țara Românească și ai luptei pentru Unirea Principatelor Române. Viața și activitatea Înainte de 1848 Studiile și le-a făcut la Colegiul Sfântul Sava din București, unde a avut profesori, printre alții, pe Eftimie Murgu și Jean Alexandre Vaillant. În 1832 (sau 1833) întră în armată, servind până în august 1836, când a demisionat. "Se apucă de literatură, apoi intră în administrație, fiind șeful poliției din Pitești în 1842, și după aceea în magistratură, fiind procuror la Tribunalul civil din București. Își dădu demisia în 1845." În 1844 pleacă pentru prima dată la Paris: "Aveam apoi nădejdea că lucrînd 3-4 ani, mă voi întoarce în patria mea, voi străluci eu prin știință și virtute, voi ferici o zi măcar pe muma,...
1 poezii, 0 proze
vilciuc iancu
oradea m-a primit intr-o noapte friguroasa de decmbrie si de atunci nu am indraznit sa plec departe de acest oras minunat.am facut liceul militar in alba iulia unde am petrecut clipe frumoase alaturi de prieteni adevarati.As fi vrut in continuare sa zbor...cine nu ar vrea ,dar academia fortelor aeriene nu a vrut sa-mi ofere aceasta sansa asa ca mi-am urmat a doua pasiune:marea asa ca acum sunt student la academia de marina mircea cel batran.ce-mi va rezerva viitorul...voi vedea.
1 poezii, 0 proze
BRbarbu roxana-maria
am vazut lumina zilei pe 21 iunie 1990,in orasul bacau,dar ,am avut norocul de a-mi petrece primii ani ai copilariei intr-o lume de vis,intr-un sat linistit,aflat pe malul stang al dunarii ,un sat cu oameni cuminti,si cu frica de Dumnezeu.am scris inca de mica,si aveam satisfactia de a-mi fi ascultate poeziile.dupa cum era obiceiul prin acele locuri,ieseam seara dupa o zi lunga si obositoare,cu totii ,la poarta.femeile,unele coseau,altele torceau lana sau impleteau,in timp ce barbatii curatau porumb sau alte mestesuguri ce le voi mentiona in alte imprejurari; eu,nefiind prea multi copii pe-acolo,aveam de fiecare data privilegiu de a fi in centrul atentii,si astfel imi erau ascultate poziile.dupa ce am mai crescut ,nu am mai avut la tara timp de scris,fiind programul mult prea incarcat,dimineata la trei plecam la camp,si ne intorceam o data cu soarele ce se lasa peste sat.dar asta nu m-a impiedicat sa adun impresii si sa memorez imagini de o tulburatoare frumusete si...
4 poezii, 0 proze
MRMuntean Roxana
" Nașterea mea n-a adus nici cel mai mic câștig Universului.Moartea mea nu-i va micșora nici imensitatea,nici splendoarea.Nimeni n-a putut să-mi explice de ce-am venit, de ce voi pleca" Omar Khayyam
4 poezii, 0 proze
MLMihaela Lica
Nu-mi place sa vorbesc despre trecut. Poate din lasitate? Ma tem sa vorbesc despre ce am fost, ca nu cumva sa nu-mi mai pot opri lacrimile. Totusi... Am fost jurnalist militar si mi-am iubit meseria. Pro Patria m-a invatat sa traiesc, sa iubesc oamenii, sa-mi iubesc neamul si sa inteleg natura romaneasca. Cine poate crede cata puritate si dragoste de viata poarta uniforma de camuflaj? Am crezut in iubire si am plecat din tara. Am crezut ca iubirea nu are granite. Inca mai cred. Doar ca, de data asta, nu a fost pentru mine... Sunt din 2002 in Germania. Prea mult... Ce mai e de spus? Multi ar vrea sa fie in locul meu. Dar, stiti... e adevarat: fie painea cat de rea, tot mai buna-n tara mea. Ma voi intoarce. Pana atunci am sa fac tot posibilul sa contribui cumva la promovarea unei imagini pozitive pentru Romania in lume. Avem doar atatea minuni!
1 poezii, 0 proze
Neagu Isabela Bianca
M-am nascut intr-o zi in care soarele scalda cerul,si iarna incepea sa-si adune prietenii,si sarbatorile si pleca pe alte meleaguri.Mi-am propus sa fiu in aceasta viata un inger...acum sunt inger pentru toti cei ce imi simt prezenta necesara...Locuiesc in toate zarile,si calatoresc in toate gandurile,eu cred ca nu trebuia sa spun prea multe despre mine...
10 poezii, 0 proze
popescu cornel
nascut in bucuresti, din parinti muncitori, cu origine sanatoasa; am la baza liceul absolvit la aurel vlaicu si politehnica - facultatea de energetica; absolvent din vremuri mult apuse; am mai facut si cateva cursuri stefan gheorghiu ca deh, se cereau ca sa poti pleca in strainatate; exilat de buna voie (la munca), de multi ani, in iran, pakistan, iordania, syria; sunt in syria de 12 ani, fara intrerupere; nu am invatat araba; inca mai stiu romaneste
4 poezii, 0 proze
HMHarry Martinson
Poet, prozator și memorialist, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1974. Născut în 1904 la Jamshog, Suedia. Rămâne de mic orfan și e preluat de diferite instituții de ocrotire a copilului. La 16 ani plecă pe mare și timp de șase ani lucrează ca marinar sau ca muncitor în mai multe țări. Aceste călătorii îi vor servi ca sursă de inspirație. Ultimul său roman, "Vagen till klockrike" este dedicat în întregime relațiilor dintre oamenii "așezați" și cei rătăcitori, așa cum i-a cunoscut el însuși. Moare în 1978. Harry Martinson (n.6 mai 1904, Jämshög, Suedia – d. 11 februarie 1978, Stockholm) este un scriitor suedez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1974
2 poezii, 0 proze
DAdascalu alexandra
Ce s-ar face lumea fara cuvinte, caci ele inseamna si ce nu inseamna, vorbesc, chiar daca nu au glas si, mai ales, nu cunosc varsta, raman in timp si in inimile oamenilor! Cand aveam 11 ani, am inceput sa astern cuvinte impletite in versuri si in urma condeiului a aparut prima mea poezie. Scriam atunci despre un lucru care mi-a tulburat copilaria… O persoana foarte draga mie pleca dintre cei vii la doar 11 ani. Sufletul imi era gol… Nu intelegeam de ce un copil ce inca nu gustase din bucuriile vietii trebuia sa moara!Si singurul mod in care puteam sa-mi manifest durerea si zbuciumul sufletesc a fost scriind versuri:„Cand floarea~florilor s-a stins/Cazut-a inc-o stea/Afland si iarna cea cu parul nins/A lacrimat si ea./Cand floarea~florilor s-a stins/Cocorii au strigat/Plangand departe au zburat/Spre cerul innorat si-ntins. ” [„Floarea-Florilor” ] Mai trebuia lucrat la elementele de versificatie, insa Dumnezeu mi-a dat talentul si imaginatia necesare pentru ca, putin mai tarziu, sa...
30 poezii, 0 proze
pleca-voi o vreme…
de Elena Munteanu
pleca-voi o vreme un veac și mai mult comorile las pe toate pe toate răsfoiți-le-ncet citiți-le-n șoapte mai ieri m-am văzut departe-ntr-un parc și nu m-am știut eram ca un arc gata să zboare spre...
Eliberare
de Lucescu Daniela
Fa-ti palmele caus Si primeste-ma sa locuiesc acolo, O vreme… Pana cand atotcunoasterea, Ma va coplesi. Apoi voi pleca in lume, Om nou, Chip nou, Voi colinda din viata in viata, Faclie celor din jur,...
Oh,iubitule..
de Ciobanu Ana-Maria
Astăzi,te am văzut pe peronul gării îmbătrânite,trist și gânditor erai ,de fapt.Stateai singur cu o carte în mana,citind și răsfoind rapid paginile acelei cărți…de la depărtare se vedea doar o parte...
Jurnal de provincie (Chisinau)
de Cristian Fara
Jurnal de provincie Azi am fost la Politie dupa pasaport, ma surprind zambind, am intarziat putin… zece ani… mda, atunci ar fi trebuit sa am un pasaport si sa il folosesc, atunci visam sa ajungem in...
Singurul meu prieten se va sinucide
de lupu ionut catalin
Aseară, am vorbit la telefon, după mult timp, cu singurul meu prieten. “Salve tinere, ce mai faci?”, mă întrebă acesta. “Aici la mine, totul este îmbrăcat în alb iar orașul se învârte invers acelor...
Eu voi pleca
de Daniel Bratu
Eu voi pleca-n curând, doar ca să vin, cu pasul mic, de cal împiedicat, la ușa ta, vizorul cristalin mă va filma cum nu-ndrăznesc să bat. Cum mă învârt ca păsăroiul spin, ca un nebun fără certificat,...
Convorbiri cu o fantoma (Adevarul e ca nu mi-a oferit nici o floare)
de Adina Pietrosanu
Dacă aș închide ochii, probabil că ai fi aici. Ai sta lângă mine fără nici un motiv. Ai închide ochii și te-ai preface că dormi, ca să vezi de fapt pe sub gene cum te privesc. Ai deschide ușa și...
Culegătoarele de spice și Primăvara
de Coculeanu Paul
Într-o vreme, pe-un câmp plin cu verdeață, o tânără fată se-ndoia vara din spate, exact precum “Culegătoarele de spice” ale lui Jean-François Millet din școala de la Barbizon. Avea ochii mari,...
Ma veti uita!
de raza de luna
Ma veti uita! Ma veti uita cand voi pleca in vesnicie, Ma veti uita, ca si cum n-as fi fost, Veti plange mult o vreme, iar apoi, cine stie? O sa ganditi ca plansul nu isi mai are rost! Privesc cu...
Citesti si tu ce scriu? - V
de Lorena Stoica
Am ajuns și la ultima ta scrisoare… Și am înțeles că nici de data asta nu am reușit să transpun povestea în emoții scrise. Pur și simplu, mă simt golită de orice inspiratie sclipitoare, de orice...