"patetic..." – 3323 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
MJMaria Jorj
"Accentul sfâșietor (patetic), de spovedanie absolută, este numitorul comun al etapelor parcurse de lirismul Mariei Jorj, de la cartea de debut, intitulată Exerciții de normalitate (Ed. Dacia 1992), până la volumul de față. Adresată sieși, lui Dumnezeu sau nimănui, mai degrabă decât semenilor, confesiunea neîntreruptă (delimitată, grafic, doar de asteriscuri, ca de stele negre), ce străbate aceste poeme, circumscrie un spațiu psihic al separării, al exilului voluntar, al dezerțiunii." Dan Damaschin Prefață la volumul Iată, mă-ncumet – 2009
2 poezii, 0 proze
GPGigi Burlacu - Pietreanul
Eram mai tânăr, cam bezmetic Și nu-mi păsa de mai nimic. Bunicul îmi părea patetic Pân-am ajuns și eu bunic! E-mail: gogibro@gmail.com Site web: http://uomorcucap.blogspot.ro/
50 poezii, 0 proze
Morais, Marcus Vinicius Melo de
Vinicius De Moraes, pe numele întreg Marcus Vinicius de Melo Morais, s-a născut la Rio de Janeiro în 1913. Licențiat în științe juridice, a poetul a studiat literatura engleză la Oxford, a fost cenzor cinematografic, critic, teatrolog și diplomat, profesie pe care a avut-o aproape întreaga viață. El a fost ultimul și poate cel mai strălucit poet al generației moderniste, debutând cu versuri pompoase, încărcate cu ornamente. Rosario Fusco relevă în el \"veselia sadică pentru păcat și plăcere\", acuzându-l de a fi autorul unei poezii care ține de Dumnezeu și de diavol. Este în prima fază un poet patetic, nebulos, sensibil și mistic dar renunță la această recuzită pentru a se apleca cu mai multă profunzime asupra cercetării ființei umane. Bântuit de neliniști fecunde, mereu nemulțumit de ceea ce realizează, poetul s-a aflat în permanentă renovare a artei sale poetice, atingând culmi nebănuite de frumusețe artistică.
0 poezii, 0 proze
Morais de, Marcus Vinicius Melo
Vinícius De Moraes Vinicius De Moraes, pe numele întreg Marcus Vinicius de Melo Morais, s-a născut la Rio de Janeiro în 1913. Licențiat în științe juridice, a poetul a studiat literatura engleză la Oxford, a fost cenzor cinematografic, critic, teatrolog și diplomat, profesie pe care a avut-o aproape întreaga viață. El a fost ultimul și poate cel mai strălucit poet al generației moderniste, debutând cu versuri pompoase, încărcate cu ornamente. Rosario Fusco relevă în el \"veselia sadică pentru păcat și plăcere\", acuzându-l de a fi autorul unei poezii care ține de Dumnezeu și de diavol. Este în prima fază un poet patetic, nebulos, sensibil și mistic dar renunță la această recuzită pentru a se apleca cu mai multă profunzime asupra cercetării ființei umane. Bântuit de neliniști fecunde, mereu nemulțumit de ceea ce realizează, poetul s-a aflat în permanentă renovare a artei sale poetice, atingând culmi nebănuite de frumusețe artistică.
1 poezii, 0 proze
ITIonelia Tugui
Suferința nu însumează altceva decât momentul unic în care se instalează. Apogeul ei este demn de a fi simțit și atât, căci orice intenție de a povesti sau reaminti de acel moment va fi degradantă. Vei vrea să povestești a doua zi cuiva, și mânat de dorința de a expectora acea trăire înecăcioasă, îți vei căuta cuvintele potrivite. Și chiar de cuvintele nu ar fi cele potrivite, chiar de ai exagera, tot nu o să te înțeleagă nimeni, căci a simți nu este egal cu a povesti. Vei fi privit cu o milă tâmpă, zi mersi și de aia, și cel din fața ta te va considera patetic sau mincinos sau nebun sau câte puțin din toate. Agonia acelui moment nu înseamnă nimic din ceea ce dai afară atunci când povestești, sau din ceea ce explodează poate fără voia ta, ci înseamnă să realizezi că esti un Cineva pe care nimeni nu îl va putea vreodată înțelege, și din acest motiv să te suporți și să te asculți pe tine însuți. A povesti ceea ce suferi este o ofensă la adresa acelor simțiri, căci interiorul nimănui nu...
14 poezii, 0 proze
JMJean Mogin
Născut la Bruxelles, la 25 aprilie 1921. Jean Mogin se trage dintr-o familie de origine franceză, emigrată în Țările-de-Jos cu puțin înainte de revocarea Edictului din Nantes (1685). Fiu al poetului Norge, Jean Mogin este poet, autor dramatic și critic literar. A studiat arheologia și istoria artelor. A condus serviciul de teatru și literatură al Radiodifuziunii naționale belgiene. Poeți mai vârstnici, de prestigiu, și critici ca Franz Hellens și Jean Tordeur au relevat calitățile esențiale ale scrisului lui Jean Mogin în poezie și teatru : „un poet dăruit cu un verb ales și interogativ patetic, cu alură incisivă, cu abundență lexicală, cu nerăbdare pasionată”. A publicat culegerile de poezie: La vigne amere (Vița amară), în 1943 – Premiul poeților; Les vigiles (Ajunurile), în 1950; Les patures du silence (Pajiștile liniștii), în 1956 – Premiul gândirii franceze.
2 poezii, 0 proze
ASAlexandru Teodor Stamatiad
Al. T. Stamatiad, pe numele său complete Alexandru Teodor Maria Stamatiad, a fost un poet român simbolist. Poetul preferat al lui Macedonski din ultima serie de discipoli, Al. T. Stamatiad s-a născut în 9 mai 1885 la București, fiu natural al Mariei Stamatiade și al locotenent-colonelului Theodor Pallady. Poetul era văr cu pictorul Theodor Pallady și cu Lucia Sturdza-Bulandra și fratele Alexandrinei Cantacuzino. Urmează liceul la "Matei Basarab" și "Sf. Gheorghe", în București. După trecerea licenței în litere, este numit profesor de franceză la Arad (1914), apoi la București. DEbutează, în 1905, sub auspiciile lui Macedonski, cunoscut în 1903, la cafeneaua "Kubler", alături de care va rămâne și atunci când se apropie de grupul Convorbirilor critice, unde-i pledează cauza pe lângă criticul M. Dragomirescu. După război, la reapariția Literatorului, în 1918, Stamatiad devine prim-redactor al revistei, funcție la care renunță în urma unei polemici patetice cu bătrânul "magistru", neurmat...
5 poezii, 0 proze
Patetic
de Sandulescu Madalin
Ce ar fi dacă într-o zi nu (ne)- am (mai) vorbi… doar am sta așa privind unul (pr)in ochii celuilalt ascultând fiecare lacrimă și clipă și tot în gând poate am discuta despre mormanele alea de...
Patetic
de Roxana Ancuta
Când vreau să te văd, închid ochii și... gata! E simplu atunci când vreau să te văd. Când vreau să-ți vorbesc, las șoapte să-mi plece prin gânduri și... gata! E simplu și-atunci! Atunci când vreau...
patetic...
de ioana matei
într-o zi o să plec... o să plec în tine! n-o să mă mai vezi niciodată!...
patetic
de kuttesch rudolph
zilnic traversez la 4 ace marile bulevarde pe culoarea roșie de voi fi prins voi plăti cu vârf fără să crâcnesc măcar căci nu știu cum la fiecare nenorocit de semafor mi se fură mărul lustruit -...
patetic
de George Gîtlan
zadarnic ochii mei au încercat să te sculpteze într-o lacrimă n-au reușit decât să te plângă
patetic îmi acoper fața înainte să mor
de Bogdan Gagu
sunt marionetă trezit dimineața cu lacrimi în ochi soarele azi nu m-a mințit un nud de mireasă prins în câteva șoapte tresare păpușarul își bea cafeaua departe de scenă mă târăsc spre ea ignorând cum...
patetic age
de emilian valeriu pal
aș fi vrut ca măcar o zi să mă numesc el muerte să fiu un general de armată care luptă pentru independența unei republici din propria țeastă nu să stau să mă înjure un secretar de primărie pentru...
Mystic patetic
de Eugen Galateanu
Gaie sură Hurubaie Ai de curul tău, măi gaie! În cătină Cu tutun Am destule ca să-ți spun Când cioarecii ți-i dau jos Tot ce văd e mai frumos Când cămașa ți-o sumeți Parcă am și șapte vieți În fîniș,...
nimic patetic
de mihai amaradia
Unde pleci tu? tu nu ești obișnuită să dormi fără mine, o să-ți fie greu, o să plâng la pet-uri, salahor mă fac, o să car galeți pline cu tine până construiesc o vrabie corabie. o să sânger intr-atat...
Poem patetic
de Carlos Drummond de Andrade
Ce e gălăgia asta pe scară? E dragostea care sfârșește, e bărbatul care încuie acuma ușa spânzurându-se cu șnurul perdelei. Ce e gălăgia asta pe scară? E Guiomar care-și acoperă ochii cu batista...
Noiembrie patetic
de Constant Tonegaru
Pe mâinile mele se prelingea ceva din culoarea mov a cerului, Vezi, îmi spunea, hoinăreala asta te va duce într-o zi la circumscripție, dar căutam Toamna - ah, Toamna dormea undeva pe sub pod în...
Oximoron patetic
de Ionuț Georgescu
Dor singurătate în travesti și Roca cu celebrarea lui Nimeni cel care ne ajută să presupunem că am fi cineva urme sau pași consecuție logică sau impas cognitiv nu știu hai să definim binele ca o...
oh, ce patetic
de Nicolae Goje
Aicea suntem noi noi doi sau doar eu credeam că suntem noi Când noi eram aici tu erai aici eu n-am plecat acum noi e doar o mulțime de eu-uri de eu-ri diferite îmi aud gândurile acolo departe unde...