"până și ceața aceasta" – 20680 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
MRmoisoaie razvan
Acum am inceput sa vad demoni in ceata Sa ii aud cum imi soptesc : "Renunta la viata!" Dar niciodata nu o sa renut la ea, Voi continua sa lupt pana voi ceda. O sa continui sa traiesc Si o sa dobor demonii ce stau si ma pandesc Precum o cioara Din intunericul infinit si satanic numit. Ceata am vazut si penele unui inger doborat Caci am fost printre putinii ingeri Ce pe diavol l-au infruntat. Mi s-a parut ciudat la inceput... Dar apoi am inteles.... Scrisul "Deschis NON-STOP" de pe poarta de la intrarea in iad... Era pentru sufletele invinse si ispitite de pacat, Care odata ajunse acolo sunt precum Frunzele ce cad pe pamantul inegrit Blestemate sa moara putrezite.... Rar mai apare o raza de speranta Care pare sa puna capat Demonilor ce ma pandeau etern Si care in suflet imi provocau un freamat Dar nu sunt indeajuns de puternic Sa ii infrunt de unul singur. Stand in intuneric neajutorat aAsteptandu-mi sufletul ce mi-a cazut in pacat Sperand ca imi va da puterea Si sa-mi implinesc menirea...
1 poezii, 0 proze
EBEmanoil Bucuța
Emanoil Bucuța (Emanoil Popescu) (n. 27 iunie 1887, Bolintin-Deal, Giurgiu - d. 7 octombrie 1946, București) a fost un scriitor și biolog român, membru corespondent al Academiei Române. A fost preocupat de cercetări de etnografie și folclor, de istorie literară, și a scris poezie și romane poetice. Emanoil Bucuta este fondatorul și directorul revistei de epocă Boabe de grâu între anii 1930-1935, asigurând fotografiei etnologice prestigiul de document sociologic de certă valoare informativă. În "Istoria literaturii române de la origini și până în prezent", G. Călinescu l-a introdus la categoria poeților intimiști, alături de Gavril Rotică, Alexandru Claudian, Al. Rally sau Perpessicius. Poetul cântă micul univers casnic, "cultivând manufactura metalică, cu ceva din tehnica lui Heredia". Ale sale "Cântece de leagăn" au fost foarte imitate (de exemplu, de Emil Dorian). Proza sa este caracterizată de critic ca fiind "dioramatică". Opere * Florile inimei: Miniaturi: Oglinzi: Cântece de...
2 poezii, 0 proze
MLMihaela Lica
Nu-mi place sa vorbesc despre trecut. Poate din lasitate? Ma tem sa vorbesc despre ce am fost, ca nu cumva sa nu-mi mai pot opri lacrimile. Totusi... Am fost jurnalist militar si mi-am iubit meseria. Pro Patria m-a invatat sa traiesc, sa iubesc oamenii, sa-mi iubesc neamul si sa inteleg natura romaneasca. Cine poate crede cata puritate si dragoste de viata poarta uniforma de camuflaj? Am crezut in iubire si am plecat din tara. Am crezut ca iubirea nu are granite. Inca mai cred. Doar ca, de data asta, nu a fost pentru mine... Sunt din 2002 in Germania. Prea mult... Ce mai e de spus? Multi ar vrea sa fie in locul meu. Dar, stiti... e adevarat: fie painea cat de rea, tot mai buna-n tara mea. Ma voi intoarce. Pana atunci am sa fac tot posibilul sa contribui cumva la promovarea unei imagini pozitive pentru Romania in lume. Avem doar atatea minuni!
1 poezii, 0 proze
ZRZilot Românul
Zilot Românul (pseudonimul lui Ștefan Ioan Fănuță) (n. ~ 27 decembrie 1787, București - d. 12 noiembrie 1853, București) a fost un jurist, poet și cronicar român. A scris istorii în versuri și în proză ale Țării Românești din timpul lui Constantin Hangerli (1796) până la Răscoala lui Tudor din 1821. Prima parte, intitulată „Domnia lui Constandin vodă Hangerliul” a terminat-o în 1800, la o „copilărească vârstă”. Alte lucrări mai de seamă ale sale au fost o cronică în versuri despre „Anul 1848” și un poem alegoric numit „Dăslușire”. Crezul său ca istoric și l-a exprimat într-o poezie celebră, intitulată chiar „Definiția istoricului”: „ Istoric sunt, n-am frate, N-am rudă, n-am vecin: Stăpân am p-adevărul, Lui cată să mă-nchin! ” Cronicile sale au fost publicate întâi de B. P. Hasdeu (1884), apoi de Gr. Tocilescu (1885 - 1891) și de G. T. Kirileanu (1942). O ediție mai recentă a apărut în 1996 cu studiu introductiv, note, comentarii și indici de Marcel Dumitru Ciucă, cel căruia îi revine...
1 poezii, 0 proze
ICIovița Camelia
Văzînd lumina zilei intr-un oraș plin de flori din partea de vest a României.Trăiesc departe de țara mea,dar văzând că toate străzile duc la Roma,pot spune că sunt aproape.Legătura mea cu poesia e un copil mic ce are nevoie de multă dragoste,e multă dragoste ce simt să exprim.Legătura cu natura,meditând asupra ei,a avut un rol important pentru că eu sunt aicea.Creșterea mea ca și persoană ma ajutat să văd mai departe de tot răul ce ne înconjoară.Trăire interioră puternică,dorința de a mă cunoaște și nu în ultimul rând de a cunoaște persoanele ce sunt aproape de mine.Tot ceea ce am făcut până acuma nu are nimica în comun cu poesia,dar trăind zi după zi până acuma,are totul.Mă consider o personă norocoasă ce reușește să găsească fericirea in lucruri simple.Nu a fost mereu ușor și nu este nici măcar astăzi,mergând împotriva cursului de apă nu va fi niciodată,dar dând iubire fără să se ceară nimica în schimb,se primește iubire.Este mai multă fericire dând că primind.Iubesc animalele având...
6 poezii, 0 proze
corneliu zegrean
Sunt prea bătrân ca să fiu tânăr, Sunt tânăr ca să fiu bătrân, Am dus și încă port pe umăr Ce mi-a fost dat, pe ce-s stăpân. M-am născut la 24 Octombrie l934, într-un sat, parcă uitat și de Dumnezeu, dispus între cetățile Ungurașului și Ciceului, despre care și istoricii au uitat să mai vorbească, la vreo 3-4 km. distanță de confluența Someșului Mic cu Someșul cel « buclucaș », satul Nireș, pe care eu nu o să-l uit și după care mi-am luat și pseodonimul : « nireșeanul » . Școala primară ? Mai mult prin grădina popii, Cu multe straturi de ceapă, Am plivit scaii cu mâna, Rareori cu câte-o sapă. Celelalte cursuri le-am terminat la Dej, Cluj și Oradea, unde am absolvit o Școală de Ofițeri de Administrație și Finanțe, în 1956, cu gradul –Locotenent. Mi-am definitivat studiile militare la Academia de Inalte Studii Militare iar cele civile la Academia de Studii Economice, București. Ca militar de carieră, am parcurs toate erarhiile de grade și de funcții până la gradul de general. În 1994 am...
131 poezii, 0 proze
PVPan M. Vizirescu
A plecat dintre noi Pan M. Vizirescu, decanul de vârstă al scriitorilor români. S-a născut în satul Brăneț, județul Olt, la 16 august 1903. A urmat școala primară în comuna natală, apoi la Slatina. Studiile secundare și le-a efectuat la Colegiul Național din Craiova. A absolvit cursurile Facultății de Litere din București, obținând licența în anul 1929. În anul 1938 și-a trecut în palmares doctoratul în Litere și Filosofie cu mențiunea "magna cum laudae". A intrat în învățământ ca profesor la Liceul Militar din Cernăuți, apoi a fost mutat la Liceul Comercial Carol I din București _ la catedra pe care o avusese George Călinescu. A fost director de cabinet la Ministerul Propagandei sub miniștrii Nichifor Crainic și Alexandru Marcu. Din 1940 până la 23 august 1944 a fost subdirector la radiojurnal în cadrul Societății Române de radiofuziune. În anul 1945, Pan M. Vizirescu a fost condamnat de așa-zisul Tribunal al Poporului, organizație-instrument a guvernului Petru Groza, creată după...
3 poezii, 0 proze
SNStăncioi Natanael
"Unde și când m-am ivit în lumină nu știu, din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o cântare. Străin zâmbind, vrăjit suind, în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare. Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind, câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund. De vânturi și isprăvi visate îmi sunt ochii plini, de umblat umblu ca fiecare: când vinovat pe coperișele iadului, când fără păcat pe muntele cu crini. Închis în cercul aceleiași vetre fac schimb de taine cu strămoșii, norodul spălat de ape subt pietre. Seara se-ntâmplă mulcom s-ascult în mine cum se tot revarsă poveștile sângelui uitat de mult. Binecuvânt pânea și luna. Ziua trăiesc împrăștiat cu furtuna. Cu cuvinte stinse în gură am cântat și mai cânt marea trecere, somnul lumii, îngerii de ceară. De pe-un umăr pe altul tăcând îmi trec steaua ca o povară." (Lucian Blaga)
13 poezii, 0 proze
Tanasa Alina Loredana
sunt un suflet ca oricare altul...care a suferit,a iubit....care incerak sa treca prin lume ca un nor pe cer...care are o mie de intrebari cu raspuns neinteles shy alte o mie de intrebari fara raspuns...dar dak ma gandesc...intrega noastra viata e plina de intrebari...shy toate incep cu de ce.....shy nu numai intrebari...mai sunt shy regrete...Regret un cuvant nespus, regret o vorba aruncata cu rautate, regret un gest nefacut, regret o mangaiere neoferita, regret timpul pierdut, regret anticipat timpul pe care il voi pierde, regret cearta aceea stupida, regret ca nu spun "te iubesc" suficient de des unei persoane, regret ca nu am acum pe cineva langa mine, regret un telefon dat, regret un mesaj scris, regret o zi pierduta, regret o ocazie unica pierduta pentru totdeauna, regret ca am fost proasta cand nu trebuia, regret ca inca mai sunt, regret ca imi pasa cand ar trebui sa dau cu piciorul, regret ca vad mai mult decat ar trebui, regret ca nu sunt ignoranta si regret ca regret atat de...
1 poezii, 0 proze
spiru anca
Atunci cand apare inspiratia/Si restul e tacere/Se opreste pana si respiratia/Sub a lui dulce mangaiere.
1 poezii, 0 proze
până și ceața aceasta
de ioana negoescu
totul este la fel. nu pot să fug de lucruri. nici de cețuri. străzile din orașul acesta străin șerpuiesc încet ca niște râme cu nume ciudate frigul le taie răsuflarea oamenii par mici locomotive cu...
Depresii roz
de Monica Gheorghiu
Pe geamul larg deschis intra o ceata cu miros de rodii si lacramioare. Cate un soare mic si plapand, lipsit de vigoare danseaza cu fiecare stea in picaturile de apa. A venit toamna si pare ca au...
Apriorică
de Lavinia Micula
crești sentimente parcă ar fi nevazătoare păsări în colțul drumului ninge sub pământ bat clopote sunetul isi lasa pielea în mine în viața de zi cu zi se mută îngeri zâmbesc ambiguu au bagaje verzi și...
Ganduri Bizare
de Andrei Idu
I. Gusta din mirosul aerului pentru a-ti hrani sufletul/ si lasa sa se dezlantuie urletul/ pentru ca sa poti vedea cu alti ochi sunetul/ singura metoda pentru un om orb de a observa fulgerul este...
Dintre poeziile lui Valeriu Barbu (55)
de Maria Tirenescu
3 iulie 2008 a. vrea complimente ducă-se-pe-pustii, aplauze din trupuri izbindu-se cu putere între ele apoi de caldarâm – dându-le iluzia înălțării… o perdea de mâini, aripi și câte-o lacrimă uneori...
Sex Intelectual si/sau Regula Stafiei in Raspantie
de Ioana Barac Grigore
Preludiu De astazi, voi incepe sa scriu scurt pentru spatiile stramte si mult pentru timpurile indelungi. Intuitiile mele imi spun sa nu le spun pe nume si chiar sa nu imi pese, indiferent de...
Curiozități poetice
de George Topârceanu
În opera multor poeți mari și mici, poți găsi câteodată – dacă le cauți – curioase scăpări din vedere, care contrazic violent ordinea naturală a lucrurilor. Mai cu seamă începătorii excelează în...
Ora poemului
de George Pașa
Privesc tristețea copacilor, și tristețea lor este în consonanță cu umbrele. Ce tristețe, mă? - zice-al lui Biliboc. Ce naiba, ai văzut tu umbră care să nu încerce să-și ascundă tristețea? Și-apoi...
Doar cred
de Ovidiu M Cobalcescu
In asta zi, mult dupa inserat, Am luat un capat de hartie. La masa mea m-am asezat Si-am scris aceasta \"asa zisa\" poezie. Privit-am pruncii mei cum dorm, de-acum cuminti, in noapte Cu bratele spre...
Primăvara brutală
de Stefan A Lui Nina
(capitolul 1) Veche zăpadă; veche tină albă răsărită peste acoperișuri, în liniște. O frumusețe înfiorătoare domnește pe străzile de piatră ale orașului. Și zilele trec ca niște avioane de hârtie...