"nu coboară un extraterestru " – 21948 rezultate
0.02 secundeMeilisearchbasarabia_nu_minte
Basarabia nu minte - roman în pregătire
de Marius Marian Șolea
SMschiopu madalina
Sunt un om care urca si coboara trepte; toata viata mea se afla pe o scara catre cer. Privirea din sulfet mi-e indraptata in sus, chiar daca ochii mei privesc in toate directiile. Dupa o lupta cu treptele nu mi-am pierdut speranta de a sta pe una dintre ele, fie ea si cea mai de jos.
11 poezii, 0 proze
Cris Tina
hmm...nu pot spune prea multe despre mine pentru ca sunt o incepatoare pe un lung drum :) M-am nascut acum 16 ani la Cluj... Simplitatea e o comoara de nepretuit si de aceea doar pentru ca scriu versuri nu inseamna ca ma consider o artista! multi se considera artisti si nici macar nu fac ceva ca sa-si dovedeasca identitatea! Indemnul sau impulsul de a scrie poezii s-a nascut acum 5 ani cand nu aveam o iarna asa cum imi doream...si atunci mi-am asternut pe hartie primele mele trairi in versuri care s-au publicat apoi intr-o revista. Nu ma dau in vant dupa citit ...mai degraba scriu eu randuri, randuri sa ma distrez putin pe seama celor care nu reusesc sa priceapa cuvintele mele cheie:))
8 poezii, 0 proze
toma valerica
..sunt un amic a doamnei toma si incerc sa o ajut sa fie mai ambitioasa pt ca este o adevarata comoara in ceea ce priveste poezia... nu are posibilitatea sa se faca cunoscuta si poate cu ajutorul dumneavoastra va reusi sa iasa din anonimitate...va multumesc mult!!! P.S o sa va trimit si biografia doamnei cat de curand posibil!
1 poezii, 0 proze
Christian Greising
Medic de meserie, stabilit in Germania de multi ani, scrie de placere in timpul liber...Cum el nu are nici timpul nici interesul de a-si publica lucrarile, m-am gindit sa fac un bine iubitorilor de poezie impartasindu-le din comoara gindirii lui. Sper sa bucure spiritul cititorului!
2 poezii, 0 proze
dimitriu mihaela
De fiecare dată când găsesc câte o muză care să mă ajute să-mi exprim trăirile, o primesc cu căldură și o invit să coboare printre măruntaiele gândurilor mele. De fiecare dată când îmi aduc aminte de locurile natale, de cetatea Târgoviștei mă cuprinde o senzație de alin și de bucurie. De fiecare dată când îmi arunc mârșav numele și prenumele, Dimitriu Mihaela-Doina pe un petic de hârtie, mă tot frământ dacă stihurile mele vor stârni în mintea vreunui lector un pic de euforie, de stimă, de critică , de nostalgie ori de o simplă introspecție. Întotdeauna ca un peregrin însetat de liric, de epic și dramatic, m-am tot avântat să îmi public modestele scriituri la gazetele locale, la revistele școlii, în volume colective. Am îndrăznit să iau premii și să particip la ședințele cenaclurilor locale , precum „Elena Văcărescu” și naționale „Săgetătorul” ce se țineau la București. Sunt ferm convinsă că niciodată nu îmi voi lăsa vocea mea lirică și mereu le voi spune celor ce vor vrea să muște...
2 poezii, 0 proze
UUrmuz
Urmuz, pseudonimul literar al lui Demetru Demetrescu-Buzău, s-a născut la 17 martie 1883 în Curtea de Argeș. Visa o carieră de compozitor, citea literatură științifico-fantastică, descrieri de călătorii. Face studii de drept și, după luarea licenței, funcționează ca judecător în județele Argeș, Tulcea și la Târgoviște. După campania din Bulgaria (1913), la care participă, este numit grefier la Înalta Curte de Casație. Începe să scrie, aparent fără conștiința că produce literatură, numai pentru a-și distra frații și surorile, parodiind cu niște false automatisme academismul prozei curente. Textele lui îi atrag atenția lui Tudor Arghezi, care îi găsește pseudonimul și îi publică, în 1922, în două numere consecutive din Cugetul românesc, Pâlnia și Stamate, "antiproză" intitulată ironic "roman în patru părți", în care face o serie calambururi de esență sofistică prin duplicitatea de sens a cuvintelor: oamenii coboară nu pe scări, ci din maimuță; o masă fără picioare bazată pe calcule și...
4 poezii, 0 proze
Chwoika
mă plictisesc. într-o zi așa urâtă chiar nu am ce face. melodia se repeta obsesiv. îmi place. mă gândesc la tine și pe ritmul agresiv al lui marylin manson încep sa mă ating. mâna mea coboară lasciv pe tot corpul. îmi imaginez că ești tu, iubire. mintea mi-o ia aiurea și m-i te imaginez la picioarele mele, sărutându-mă cum numai tu știi să o faci. mâinile tale mă ating peste tot, iar buzele tale moi mă alintă. Mâna mea alunecă… „ I don’t care if you don’t want me… ‘ Cause I’m yours, yours, yours anyhow… “ și nu mă interesează nimic. mă gândesc numai la mâinile tale fine, la săruturile fără sfârșit. închid ochii și mă pierd. deodată simt o mână. aș putea să o recunosc oriunde. mă privești curios și mă întrebi ce fac. mă rușinez… nu am mai făcut-o niciodată … - Mi-era dor de tine iubire… când ai venit ? nu spui nimic și îmi faci semn să continui. mi-e greu la început, dar intru în joc. continui să mă mângâi și din când în când îți arunc câte o privire. mă privești și îți umezești...
1 poezii, 0 proze
ITIavorenciuc Tiberiu
Incearca sa faci zece drumuri nu acelasi drum de zece ori, sa te bucuri de zece ori de o comoara nu sa cauti alte zece comori..
4 poezii, 0 proze
Nnu
2 poezii, 0 proze
nu
1 poezii, 0 proze
nu coboară un extraterestru
de ungureanu dorina
stai în fața lor cu întrebări toroidale în jur de genul cum de mama tătucii mamelor mă-sii ești aici să fie convinși că organele tale interne nu sună a metal și pe gură nu scoți o planetă zburătoare
Viață cu celular
de Anton Potche
Lutz Rathenow *22 septembrie 1952, Jena/Germania (RDG) Scriitorul, eseistul, poetul și dramaturgul Lutz Rathenow a studiat germanistică și istorie. În anul 1976, cu puțin înainte de a putea prezenta...
Cutia de conservă și pistolul infractor
de aldea stefan
Pe atunci eram o cutie goală de conservă cu o aluniță pe etichetă, chiar lângă data expirării... de fapt, expirasem de ceva timp și stăteam în chirie la coaja de banană într-un coș de gunoi tip...
Când am înțeles că uzina moare
de Daniel Lăcătuș
Oraș monoindustrial într-o epocă de tristă amintire pentru unii, de bunăstare pentru alții, orașul Călan, supranumit și cetate a fierului cu decenii în urmă, a cunoscut regresul cu fiecare an...
ca un crocodil atacat doar de chlamydia
de Ileana Popescu Bâldea
în noaptea aceasta desfac cuvintele poemului - contur de cățel extraterestru în interior pictez o piramidă – nu seamănă cu a ta mă aleargă timpul prin ea – el umanoid eu prin literele tale un deja-vu...
Mașina timpului
de Roman Liviu
Nu m-am îndoit niciodată asupra timpului meu liber, întotdeauna voi avea timp în această lume relativă, și după cum văd eu, toate decurg spre normalitate. Creierul e mereu ocupat, în același timp și...
Doru Davidovici
de Mihai-Athanasie Petrescu
S-a spus de multe ori că scriitorul are o singură profesie : aceea de a așterne cuvinte pe hârtie pentru ca alții să le citească. Orice altceva ar face omul respectiv în viață nu este decât un mijloc...
„Asta e!”
de silviu dachin
Urmează să crești și să speri că vei fi cunoscut de toți oamenii buni și simpatici. Nu știu ce se întâmplă, dar fără să faci mare lucru, viața se transformă treptat într-o babă grasă care te...
A treia bancă - Cap. 30 – În arestul poliției
de Laurențiu Orășanu
(continuare) Presupun că nu aveau instrucțiuni și proceduri speciale pentru cazul răufăcătorilor care se predau de bunăvoie. Nu existase un astfel de caz în istoria Poliției Române. Așa că nu e de...