Căutare

sunt Giu din arad,mai mult in timi,am 22 de ani,leoaica,prietenii imi zik mamy datorita faptului ca sunt grijulie..si mai pove noi late,oki?

4 poezii, 0 proze

Adriana Georgian

Am învățat prea mult și acum încep să mă întreb de ce... Suntem doar trecători prin această lume (viață) și tot ceea ce învățăm pentru a evolua în plan profesional, ... în lumea de dincolo, nu ne este de folos. Uităm cea mai importantă lecție care ni s-a cerut să o învățăm ... IUBIREA. Suntem preocupați de lucruri efemere: funcții, bani, renume. Din ce avem mai mult, ne dorim mai mult. Totul pare să nu aibă o limită clar definită. Când ajungem să tragem linie, sufletul nostru este pustiu, căci l-am abandonat. Sufletul e cel ce-ți dezvăluie lucrurile pe care mintea nu le poate înțelege și cuvintele nu le pot cuprinde, .... e tot ceea ce rămâne din noi și trece mai departe ...

3 poezii, 0 proze

nicolae costel alin

Nu știu ce am realizat în viață, nu știu ce voi realiza. Merg înainte și cu rele și cu bune și poate cândva voi întâlni un îngeraș care merită și voi fi din nou fericit. Am învățat prea mult și acum încep să mă întreb de ce... Suntem doar trecători prin această lume (viață) și tot ceea ce învățăm pentru a evolua în plan profesional, ... în lumea de dincolo, nu ne este de folos. Uităm cea mai importantă lecție care ni s-a cerut să o învățăm ... IUBIREA. Suntem preocupați de lucruri efemere: funcții, bani, renume. Din ce avem mai mult, ne dorim mai mult. Totul pare să nu aibă o limită clar definită. Când ajungem să tragem linie, sufletul nostru este pustiu, căci l-am abandonat. Sufletul e cel ce-ți dezvăluie lucrurile pe care mintea nu le poate înțelege și cuvintele nu le pot cuprinde, .... e tot ceea ce rămâne din noi și trece mai departe ... (Adriana Georgian)

78 poezii, 0 proze

Charles Simic

Charles Simic s-a născut la 9 mai 1938, în Belgrad, Iugoslavia, și a avut o copilărie traumatizată de al doilea război mondial. În 1954 emigrează din Iugoslavia cu mama și fratele lui să-și întâlnească tatăl în Statele Unite. Au locuit în Chicago și împrejurimile acestui oraș până în 1958. Publică primele poezii la 21 de ani, în 1959. În 1961 este înrolat în U.S. Army și în 1966 își ia licența de la Universitatea New York, în timp ce lucrează nopțile pentru a se întreține. A publicat mai mult de 60 de cărți între care: „Ce spune iarba” (2009), „Micul ceva” (2008), „Anturajul meu silențios” (2005) „Poeme selectate: 1963-2003” (2004), „Vocea de la ora 3:00 AM: selecție de poeme vechi și noi” (2003), „Picnic de noapte” (2001), „Cartea dumnezeilor și a dracilor” (2000), „Jackstraws” (1999), „Plimbând pisica neagră” ( 1996), „O nuntă în iad” (1994), „Hotel Insomnia” (1992), „Lumea nu se sfârșește: poeme în proză” (1990), „Poeme selectate: 1963-1983” (1990) și „Blues nesfârșit” (1986)....

1 poezii, 0 proze

biris gabriela

eleva la liceul Petru Maior,profil matematica-informatica; -iubitoare de poezie(am participat la mai multe concursuri)-premii:locul III la Concursul de poezie"Lucian Blaga"; -activitate jurnalistica la revista Urme si Noi(nebanuite trepte)-cu circuit local; -francofona-participanta la olimpiada de franceza-mentiune faza nationala Galati 2007 -participanta la faza judeteana de lb.romana; -o fire vesela,realista,simpatica si pusa pe sotii; -in continua formare profesionala;

3 poezii, 0 proze

Macarie

CRONICA LUI MACARIE Numeroasele noastre cronici in forma lor analistica, mereu intregite cu stiri noi, au dat nastere si la unele prelucrari slavonesti, care au o insemnatate mai mult literara decit istorica. Asa sunt cele trei cronici din secolul al XVI-lea, cu un caracter mai mult sau mai putin uniform ca stil si compozitie: a episcopului Macarie, a iermonahului Eftimie si a calugarului Azarie. Cu privire la viata lui Macarie se cunoaste ca in decada a treia a secolului al XVI-lea el ocupa locul de egumen la manastirea Neamtu, iar in 1531, sub domnia lui Petru Rares, Macarie devine episcop de Roman. Moare in anul 1557 sau 1558. Era considerat de catre contemporanii sai ca om invatat; cronicarul Eftimie il numeste invatator al Moldovei. Inca fiind egumen la Neamtu, Macarie , din indemnul lui Petru Rares, scrie o cronica ce s-a pastrat ca urmare a cronicii putnene in aceeasi colectie de la Kiev descrisa de catre I.Bogdan si intitulata Povestire in scurt despre domnii...

0 poezii, 0 proze

Zaharie Adrian-Viorel

Sunt nascut in Judetul Arad la data de 04.06.1984, in momentul de fata am 23 de ani si vreau sa descopar cat mai multe lucruri noi.

5 poezii, 0 proze

Kabir

Kabir este discipolul renumitului ascet hindus Ramananda. Kabir se numără printre cei mai mari poeți din lume, biografia lui Kabir, însă, este înconjurată de legende contradictorii, neputându-se avea încredere în nici una dintre ele. Unele au o sursă hindusă, alta musulmană, susținând că a fost ba sufi, ba un sfânt brahman. Numele lui e o dovadă convingătoare că a provenit dintr-o familie de musulmani și cea mai probabilă variantă este cea după care Kabir a fost copilul natural sau înfiat al unui țesător musulman. Kabir a fost mai mult decât un poet, a fost un om al spiritului, un înțelept, un reformator religios și întemeietorul unei școli care numără și azi aproape un milion de hinduși, dar Kabir rămâne pentru noi poetul mistic. Kabir a urât orice exclusivism religios și a căutat mai înainte de toate să-i inițieze pe oameni în libertatea divină. În paralel cu viața lui interioară de iubire și închinare, cu expresia ei artistică în muzică și cuvinte – căci a fost un muzician la fel...

56 poezii, 0 proze

Monahia Parascheva Avădanei

Monahie la Mănăstirea Diaconești Suflet de copil este o farâma de frumos din cartea deschisa a copilariei. Într-o vreme în care necuviinta, necredinta, violenta devin din ce în ce mai mult îndreptar de viata pentru cei mici, cartea de fata îsi propune sa scoata la iveala samânta de bine si frumos sadita din prunccie în sufletul fiecaruia dintre noi. Este o carte în care cei de azi se întâlnesc cu cei de ieri, mostenind comori de-nvataminte pe care numai scoala vietii ti le poate agonisi. Suflet de crin" este cantecul duios al copilariei nevinovate. Povestirile adunate in acest volum sunt scene neobisnuite, daca nu chiar bizare pentru lumea secularizata de astazi, in care nevinovatia, simplitatea si cuviinta sunt inlaturate brutal de pervertire si indrazneala. Fericiti copiii care, in aceste vremuri de apostazie, vor mai fi crescuti in dragoste de Biserica si Neam, la umbra Sfintilor si Martirilor nostri... Sta in puterea voastra, parinti, sa nu devina cantecul copilariei nevinovate un...

9 poezii, 0 proze

noi mai mult

de florian stoian -silișteanu

adaugi un text apoi strângi cât poți din dinți poate îl pune eugenia reiter la recomandate ce mai faci nia? mereu am avut impresia că metalul este un fel de carne din care taie Dumnezeu să facă...

Mai multe rânduri de stele

de Cristian Fara

Mai multe rânduri de stele au căzut de atunci peste noi mai multe rânduri de stele dintr-ale tale și dintr-ale mele și dintr-ale noastre, mai noi... Ne-au rănit când dormeam peste ele cu plăcerile...

Doar atât și nimic mai mult...

de Teodor Dume

printre diminețile mele din care ies zilnic cu pași programați și printre puținele lucruri pe care le mai am sunt mulți prieteni care-și storc transpirația ca pe niște coșuri la pubertate spunându-mi...

Puștii nu mai citesc. Dar noi mai citim?

de Mircea Cărtărescu

Am auzit de-atîtea ori în ultima vreme că tineretul nu mai citește, că o generație de mici sălbatici — noii barbari ai televiziunii prin cablu, ai jocurilor pe computer și-ai Internetului — e pe cale...

ProzăClasic

Noi, romanii...

de grinczveig daniel cosmin

Noi, românii, ne-ntrebăm, binele când o să vină, cât vom mai avea lumină, cât o să se-ndure soarta, să fixeze bine roata. Am fost neam de luptători; am biruit mereu prin luptă azi cei mai mulți sunt...

Bucureștii Noi în vremea de după Potop

de Catalin Gombos

Dunărea s-a revărsat peste Bucureștii Noi duminică, 20 mai, cu vreo două ore înainte de a apune soarele. Primul semn al nenorocirii a fost vântul, care începuse să bată dinspre Dunăre mai întâi...

ProzăAtelier

sete de noi

de pop romeo

ascult focul ce arde între mine și tine fermecat de poezia secundei mă trec furnicile clipei când te voi revedea fără umbre tu taci înveșmântată în elegia unui sărut ce e când lebădă când niciunde...