"nicaieri nu-i mai bine ca acasa!" – 6194 rezultate
0.03 secundeMeilisearchAlexandru Ciobanu
Părinții, Ion și Ecaterina, oameni obișnuiți; s-au întâlnit și s-au plăcut. După un scurt circuit de câțiva ani, fiecare a mers pe drumul lui. Din flamă, M-am născut eu, la 27 ianuarie 1947 în București. Am avut o copilărie minunată, la bunici. Minunată copilărie am avut, undeva într-un ținut neiubit de nimeni, fiindcă era prea departe de toți. Un ținut pe care toate administrațiile l-au ignorat fiindcă le era peste mână. A fost pe rând când de Vlașca, când de Teleorman, când de Videle, când de Alexandria, cand de Giurgiu, dar nu s-a lipit nicăieri și a rămas pe loc. De oriunde ar fi venit banii bugetari până acolo se terminau. Acolo nu era asfalt, nu era canalizare, nu era electricitate; apa și-o scotea fiecare de lângă casă, ca să-i ajute circuitul în natură. De acolo lumea pleca, dar eu veneam. Acolo nimeni nu se întoarcea fiindcă peste tot era mai bine. Era un fel de never land, dar era nevărlendul meu, pe care îl iubesc și acum. Un nevărlend la 65 de kilometri de București. Acolo...
66 poezii, 0 proze
SAStoica Alexandra
Imi place vantul. Imi plac norii care ascund in spatele lor speranta soarelui. Caut sa ma cuibaresc prin munti. Ei sunt casa mea. Nicaieri nu ma simt mai libera ca acolo. Urc pe culmi ca sa pot fi mai departe de realitate. Primul meu „succes literar“ a fost in clasa a V-a, cand am scris compunerea „Frunza”. Era o poveste trista despre trecerea timpului si greutatea cu care ne despartim de trecut, apoi de viata. Bineinteles, pe vremea aceea nu cunosteam complexitatea de care vorbesc acum. Pe atunci eram multumita ca am reusit sa personific o frunza si sa creez o poveste deosebita. Apoi au urmat alte publicari in culegeri de eseuri si reviste ale liceului –am fost eleva a Colegiului National I. L. Caragiale, din Bucuresti – din cadrul unor seminare interdisciplinare. Apoi am scris doar pentru mine. Dar mi-am dat seama ca mi-ar placea ca numele meu sa insemne ceva, pentru ca in lumea asta exista un loc si pentru mine. Imi sunt foarte dragi lucrurile provocatoare. sau imi place sa-mi...
4 poezii, 0 proze
ludmila doicu
Iubesc poeții, fiindcă nu ajung și nu vor să ajungă la nimic. Poezia lor nu duce nicăieri. Atâta inutilitate în armonie! Este un mare blestem a-i întelege. Înveți prin ei că nu mai ai ce pierde. Emil Cioran
5 poezii, 0 proze
Bragos Bucurenci
N-am gasir nicaieri o biografie completa. Ofer un articol din publicatia \"Jurnalul de Vest\": Dragos Bucurenci e genul acela de produs antipatic al societatii de consum: ambalajul îti spune ce contine, dar nici macar vînzatorul nu-ti poate spune la ce serveste. E fabricat în Bucuresti, a fost depozitat central (citeste Tineretului si nu comenta) pîna la vîrsta majoratului, cînd s-a trezit transferat în interes de familie pe linia de demarcatie dintre Rahova si Ferentari. Dupa patru ani de tatonari reciproce cu cartierul, cu toate ca a avut o relatie excelenta cu vecinii si o toleranta dumnezeiasca pentru manea, si-a aranjat un virament si a aterizat pe raftul de deasupra Cinematecii, pe strada Eforie. În prelucrarea materiei prime, s-au folosit doua licee de la care a chiulit copios si doua facultati plicticoase pe care le-a întrerupt. La controlul tehnic de calitate i s-au aplicat masinal etichetele spalacite: informatica, Sava, filosofie, stiinte politice. Ultimele doua, cu...
0 poezii, 0 proze
Victor Titiu
Dacă vreodată treceți printr-un sat așezat la câțiva kilometri de Lechința lui Ion Vlasiu și la alți câțiva de Vaideiul lui Ion Horea, aproape de Ludușul lui Traian Furnea și nu foarte departe de Giulușul lui Eugeniu Nistor, sat tânăr cu mulți copii care tot la șapte pietre aruncate-n apă se scaldă și pescuiesc, care caută cu înfrigurare locul unde curcubeul iși pune piciorul pe pământ, care fac tăcerea sa cânte și își îngrădesc pădurea cu urmele pașilor, care învață sa citească în cartea cu vise, convinși că nicăieri nu e mai bine ca acasă, fiți siguri că sunteți în satul meu și vă poftesc la mine unde semințe de bostan sunt din belșug iar pâinea și sarea nu se termină niciodată. Fiți, deci, oaspeții mei dragi!
24 poezii, 0 proze
GDGhiță Florin Daniel
ce este aici nu este nicaieri
11 poezii, 0 proze
Harry White de Danciu
din Prefață lui Ștefan Doru Dăncuș la cartea: Sânt pentru ca Este Harry White de Danciu s-a născut într-o lume a lacrimei terestre, satul Trestia din Maramureș. Acolo unde copilăria nu se pierde niciodată pe ulițele satului pline de praf, în luna când florile se rup din mugure prevestind învierea lui Isus. S-a risipit în parfumul universului, cu o chitară adesea sub braț, trecănd trist pe străzile întunecate ale unui oraș din România. Un steag, o mașină de tors, o lampă de mină, o piatră de la Chiuzbaia și alte câteva obiecte rustice, reprezintă pentru el zestrea româneascăa printre străaini. Dacă ar fi judecat după acestea, nu poate fi considerat un om bogat; în rest își trăieste viața pentru a putea răspunde la căteva întrebări esențiale pe care și le-a pus. Imaginea lui este mereu aceiași din vremea când a fost învățător în lumea copilăriei sale, pentru că nu există nicăieri pe pămănt un tablou mai frumos decăt acel al întoarcerii Învățătorului. Cartea de față (Sânt pentru ca Este)...
0 poezii, 0 proze
Bojinca Iulian
Am apărut de nicăieri și probabil tot înspre așa ceva mă îndrept. Student în anul IV Informatică, venit pe un drum real și urmând aceeași traiectorie, nu am merite și aprecieri la adresa creațiilor mele artistice( muzicale, lirice, beletristice). Crescut în zonă de sat, abia acum îmi iau zborul. O notă importantă ar putea fi înclinația mea spre aria rock-ului
12 poezii, 0 proze
SSSergiu Stanciu
mai 1980, primii pasi,cresa, gradinita. o scoala, un liceu. Facultatea de Fizica, nu profesez. lucrez ca agent de vanzari la o firma de amenajari interioare. n-am publicat nicaieri (in afara de revista liceului) dar citesc. uneori scriu. stiu sa scriu si sa citesc. :D mai am timp.
7 poezii, 0 proze
GGalina
Am avut o bratara de aur extraordinara - maistru energetician - dar si un hobby : literatura scrisa in fel si chip, pornind de la poezie si mergand pe traseul schitei, piesei de teatru, romanului. Fiind autodidact si avand serviciu permanent pana la pensie nu am acumulat destula practica din cenaclurile pe care le-am frecventat in Bucuresti si in Iasi. Am participat la un concurs de proza scurta si am fost apreciata cu mentiune. Am editat neinspirata un roman la o editura care, prin contract trebuia sa-l promoveze dar nu a facut-o astfel ca raman o anonima chiar si pentru cei care ma cunosc din moment ce nu au aflat de nicaieri despe aparitia in librarii a romanului meu. Nu stiu daca e bun pentru ca nu a fost lecturat de persoane competente. Totusi am curajul sa-l prezint: Si pestii vorbesc in somn, autor Galina Mihoc Nedelcu. M-am gandit sa mentionez si numele de la parinti in speranta recunoasterii mai usor in cazul ca cineva dintre cunoscutii vechi ma vor descoperi. Nu stiu daca...
11 poezii, 0 proze
nicaieri nu-i mai bine ca acasa!
de valeria tamas
fac parte din categoria oamenilor fericiti asta poate pentru ca din palme imi rasar in fiecare zi numai flori proaspete mai deunazi mi-am vandut canarul cu colivie cu tot mi-a spus ca sunt un om care...
O duminică
de Roxana-Elena
Duminică ... ar trebui să fiu mulțumită că mă pot odihni, că pot să mă refac după o săptămână întreagă de muncă, dar parcă tot mai des mă gândesc la expresia care spune că nicăieri nu-i mai bine ca...
Jurnal de caravana-intoarcerea
de Tiberiu Lovin
Jurnal de caravana - Schimb de garda de Tiberiu Lovin In fine, dupa mai bine de o saptamana, a venit pentru unii dintre noi si ziua intoarcerii in Capitala. Am decis ca trebuie sa-i lasam si pe altii...
Nu-i nicăieri mai bine ca acasă
de Adrian Munteanu
nu-i nicăieri mai bine ca acasă nici într-un cort cu-mbujorate zâne nici în seraiul albelor cadâne ce-n paturi largi candoarea lor își lasă doar gustul putred de pustiu rămâne și într-un colț...
De o mie de ori: de ce?
de Mircea Braslasu
Cum credeți că-mi trăiesc viața? Cum să mă simt eu? Când nu am lângă mine Pe băiatul meu... De ce? Se întreabă lumea De ce? Mă întreb și eu Cum s-a putut întâmpla așa ceva Răspuns nu găsesc nici eu....
Home Sweet Hell
de Scutaru Alexandru
Ca o criza nationala, nu mai stim cu ce sa ne umplem casa ca sa arate mai bine decat \"a lu\' vecinu\'\". O sa ajungem intr\'un final sa ne uitam la televizor din gradina din fata blocului (nasol...
50%/50%
de Alina-Luiza Carstea
Hmmmmm! De acord cu tine Rebbeca…50% iar restul de 50% ii acord D-nei Maria Toma? Sunt in America de 5 ani am acelasi sentimente ca Rebeca dar totusi incerc sa-mi fac viata cat mai dulce posibil. Am...
Vineri, primul pătrar
de Lucian Gheorghe
Mă uit la ceas. Patru fără cinci minute, dimineața. Am adormit pe banca acesta rece, cu capul dat pe spate și gura larg deschisă, într-o poziție rigidă ca de mort. Cred că ridicolul a dănțuit...
Sache si meduza multicolora
de Sorin Teodoriu
De 1 mai am fost invitat la Vama Veche, la noua casa a Vasilestilor, fosti colegi la Mecanica Fina. Descurcareti, prietenii astia. Acum patru ani, vazand ca la noi nu-i nevoie de ingineri...
Gâlceava castronelelor
de Adriana Gheorghiu
- Eu nu înțeleg un lucru: de ce numai eu sunt pus întotdeauna în frigider? Trebuie răcit laptele, se ia castronelul verde și în frigider cu el. Rămâne mâncare de la masă, în castronelul verde se...