"murirea poeților" – 628 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
SSofocle
Sofocle (Greacă veche Σοφοκλῆς - n. 496? î.Hr. - d. 406 î.Hr.) a fost un poet tragic grec. Împreună cu Eschil și Euripide, a pus bazele tragediei clasice grecești[1]. Aduce însemnate inovații în tehnica teatrală: renunțarea la conexiunea trilogiei prin crearea de piese independente, mărirea numărului choreuților de la 12 la 15, introducerea celui de-al treilea actor, dezvoltarea dialogului, importanța acordată decorului și costumelor. Opera marelui tragic, continuator al lui Eschil, cuprinde peste 120 de piese (după diverse păreri și izvoare, numărul pieselor e de 123, 130, 133, ba chiar și de 140), dintre care ne-au mai ramas în întregime numai șapte. Scriitorul s-a născut în anul 496 î. Hr. în Colonos, cartier mărginaș al Atenei, într-o familie înstărită, fiind fiul lui Sofillus, un armurier bogat. Sofocle a beneficiat de educația specifică tinerilor timpului, inițiindu-se în teoria și practica muzicală (profesor i-a fost Lampros, unul dintre...
0 poezii, 0 proze
murirea poeților
de smedescu ioan
iubito azi la premieră îmbracă rochia tristeții călătorind prin emisferă vedea-vei cum se mor poeții secundele li-s ghilotine pe eșafod e-atâta noapte ucide gâdele din tine luându-i porția de moarte...
CV
de Alexandru Dan-Alexandru
dimineața se veștejește auriu sub tălpile mele plumbuite de răsuflarea grea a poeziei peste umărul meu drept. în buzunarul de la piept: margine de tăciune aprins poate de vreo stea rătăcită din când...
mă las dus în spate
de Marius Lazarescu
nu știu nimic am năzăriri lacomă despărțirea de sine a poeților peste care calc neatent nu mă dezvață le scriu pe pietre numele și le arunc în râuri să curgă e tot ce cred că fac numai șprițuri...
Þara mea e Italia
de Quasimodo Salvatore
Cu cât se duc depărtându-se zilele, cu atât mai mult revin în inima poeților, Iată lagărele Poloniei, câmpul din Kutno cu munții de cadavre ce ard în nori de benzină, iată sârma ghimpată sortită...
Motive biblice în poezia lui Gheorghe Muntean
de Daniel Lăcătuș
Cu referință în unele poeme, încă din titlu, la pasaje din vechiul și noul testament, întreaga creația literară a ostașului Gheorghe Muntean se construiește în jurul sentimentelor de căință,...
LILIACUL lui HOMER
de Vasile Munteanu
vederea niciodată nu-mi slăbește pentru că orb din pântece mă știu așa că nu huliți aceste versuri din mine ies precum un zbor prin geam în schimb am început să uit cu zile îmi pipăi chipul trupul…...
Nostalgia pădurilor celeste
de Daradici Ladislau
Aerul de sticlă coboară molcom în Zidire Apoteoza urcă Din toate văile Spre crucea lipită de trup În peretele stâncii murmură clopotul Muntelui Slove metalice Dezleagă apa uitării Îmi iartă...
Anacreontică
de George Coșbuc
I Ca Gyges, sardicul despot, Eu nu-s setos după renume, Nimic nu-nvidiez pe lume Și-a fi gelos defel nu pot. A mele griji și tăinuiri Sunt toate numai să port salbe Și să-mi dedic pletelor albe...
Boborul
de Ion Luca Caragiale
În secolul nostru s-a născut și s-a sfârșit un stat foarte interesant, pe care nu-i este permis unui istoric conștiincios să-l piarză din vedere. Voi să vorbesc despre Republica de la Ploești, un...
Murirea
de Florin Branza
Roz E culoarea apei Ce se umple De sângele meu. Eu stau Și aștept să curgă tot.
murirea de a fi
de Ștefan Petrea
vegheam de pe culmea stâncii să nu intre-n apă ochii tăi, adâncii care ne adapă pe mine și pe Dumnezeu Eu eram o cârpă de șters praful pe culme nu lăsam urme numai bun de un epitaf prin praf nebun
cândva murirea ne era la îndemână
de Daniel Dăian
femeia mea era mai mică decât compasul care desena orgolii pe oglindă eu cotrobăiesc murdărirea cele două muriri și geamurile unei case încurajate să cadă în preajma nepregătită a pragului și mă...
egal cu murirea
de Ștefan Petrea
egal cu murirea, duceam mirese de gând Domnului, miresme de carne din tolba nuntirii cu nimicul a fecioarelor sprintene, cele ce săreau din dumnezeu în dumnezeu cu iuțeala gândului alterat tu meriți...
doar lut murirea poetului
de Ștefan Petrea
hârtii, duium, în care să te-mpiedici, zburarea spre Mereu, mereu fragilă or ispăși-n doi metri de argilă doar dor pe pagini multe mai revendici. clarvăzătoarea cea la bani agilă și te-au văzut și...
un fapt pe care apa il stie
de Ștefan Petrea
murirea -așa cum spuneam adeseori metaforându-mi metafora ultima ca spic de nor nebăut de pământ- e un fapt pe care apa îl știe. îl știe de la rădăcini suitoare spre floare și până. murirea - fapt...
nimb stelar
de Ștefan Petrea
murirea întru divinitate poartă semne de carte iubito, ești toamnă, o entitate plumbică Bachusvia citește semne de carte într-o primăvară unde floarea potopește ochiul crenguța de măslin în...
cea(r)tă de muribunzi
de Ștefan Petrea
murirea-n viețuire-n iubiri, singurătate, o lumânarea-aprinsă pe eșafodul vieții în slava începândă de taină-a dimineții, alerg pe căi de raiuri în mine arătate cortina cade-n vanuri, e zarvă în...
[ah]
de Daniel Dăian
deci pentru tine murirea vine din respirația acelei aripi cade dintre momentele geometrice până devine un altfel de zbor cu un altfel de cerc în jurul capului se reculege în mănușile iubitei ce...
Desigur...
de iscru adrian
Desigur ne-murirea nu se va întîmpla pînă cînd nu-mi voi muri moartea pînă cînd nu-mi voi trăi moartea odată cu viața sau pînă cînd nu voi ajunge să trăiesc re-trăind între moartea ca efect al vieții...