"karmische poeme (17 - wände und türen)" – 123 rezultate
0.01 secundeMeilisearchpoeme karmice (17 – ziduri și uși)
de Paul Gorban
toate ușile mă înspăimântă nu e ca la douăzeci și cinci de ani când ai o clipă de răgaz trebuie să intri să spargi cu genunchii ghearele morții cuibărită în etajele blocului dincolo de ușă e o...
poeme karmice (3)
de Paul Gorban
1. până și statuile au mirosul lor pe care ți l-aș putea descrie ca pe-o fericită prizonieră dintr-o ramă de familie până și copacii au tălpile lor pe care ți le-aș putea aduce în pat să le mângâi să...
poeme karmice (6 – în mănăstirea din pământ)
de Paul Gorban
1. abia în dimineața aceasta am observat că a venit noiembrie căci pădurea de sub balcon și-a scos vesta ei de frunze și umblă pe bulevardele orașului. umblă singură ca o văduvă care și-a îngropat...
poeme karmice (7 – să rezist acestei toamne… )
de Paul Gorban
să rezist acestei toamne nu pot nebunia mea e acum o burniță pe chipuri e urmă de fluture ce-ți face soarele să râdă e un mănunchi de cireșe de mai așternute ca un colind pe sânii tăi să rezist...
poeme karmice (9 – buzele lor vinete )
de Paul Gorban
ce importanță au zilele fără copacii cu mirosul părului tău ce importanță au străzile care nu mai ascultă de tălpile noastre ce importanță să mai dau soarelui ce-și deschide gura să mă înspăimânte ce...
poeme karmice (11 - după-amezi pline de mărgele și heruvimi)
de Paul Gorban
în jurul meu este un spațiu gol terifiant de gol în care sărutul tău se face fluture îndopat de carne se face o cădere ce-mi încălzește inima țin mâna ridicată și ies din amețiala acestei torturi...
poeme karmice (12 – oscilez pe mâini cusute cu alamă)
de Paul Gorban
1. îți simt pasul în aerul meu și-l respir ca pe-o oglindă care se sprijină de silabe ca să îmi prindă urma în lume îți simt colecția de sâni în gura mea un singur ceas ce-mi bolborosește derapările...
poeme karmice (13 – karma de sub nuferi)
de Paul Gorban
1. privește doamne cum peste oraș cad nuferi de zăpadă cum copiii și îngerii își alintă brațele și merg pe liniile vieții dezbrăcați și frumoși ca niște șoapte cum corpul meu se întinde pe zidul pe...
poeme karmice (14 - karma umblă pe Google)
de Paul Gorban
karma umblă pe google și pune anunțuri că-și caută corp de bărbat peste care să-și poată lăsa picioarele de femeie peste care să-și scuture sânii și buzele cu zimți. de când umblă karma pe google...
poeme karmice (15 - biletul etern)
de Paul Gorban
am găsit-o pe karma stând în tren alături de alte corpuri cu suflet i-am spus că spiritul meu se bucură că nu circulă singur pe liniile de metal învelite cu pietre i-am mai spus că mi-aș lăsa oricând...
poeme karmice (16 - sub Drăgaică sunt oameni albi)
de Paul Gorban
1. bate clopotul pe bloc și Drăgaica iese la plimbare în luna decembrie când iarba albă încolțește sub zero grade ca niște sânziene pe care virginele le poartă sub sâni sunt uimit și tiptil aproape...
poeme karmice (18 – ferestre și pământ)
de Paul Gorban
uită-te bă, la oameni! astăzi n-ai nevoie de mult pământ ca să duci o viață liniștită. poți să nu ai pământ deloc de la etaj se văd mai aproape fluturii albinele porumbeii și norii. nu ai nevoie de...
poeme karmice (19- veșnicia s-a născut în ger)
de Paul Gorban
gerul acesta își ține ochii deschiși și străzile se adună în locul unui suflet e o geometrie care îmi desenează pe buze pe haine și pe frunte o piramidă albă în care pe o scară se ascund vrăbii...
poeme karmice (29 – viața intră în 2011)
de Paul Gorban
viața intră în 2011 cu toate chipurile ei. mă uit la ea și-i văd misterele cum ca niște bandaje plutesc în aer. se zbate ca un trup sfâșiat de mai mulți oameni. își poartă cusăturile ieșite pe chip...
poeme karmice ( 32 – îngerii cad în spectacol)
de Paul Gorban
ascult jazz și aud o femeie care îmi spune ce culoare are casa ei ce culoare are bărbatul ei ce culoare are patul pe care de fiecare dată după ce termină un concert se eliberează de fluturi. o ascult...
poeme karmice (33 – cerul de diamant)
de Paul Gorban
cade peste trupul meu cerul de diamant nu-ți scriu despre asta femeie căci intru în păcat cade peste trupul meu corpul tău cu mii de brațe mii de sâni cu sfârcuri mate și cu multe ațe mă stăpânești...
poeme karmice (36 – zâmbesc unor poze ce miros a frunze)
de Paul Gorban
civilizația umană trece din nou pe sub fierăstrău iar eu într-o limbă de neconceput vorbesc laptopului despre garoafe despre troițele care înnebunesc singure la răscruci de drumuri despre ușa prin...
poeme karmice ( 38 – cuvintele unei miriște cu zebre)
de Paul Gorban
orașul se strânge ca o miriște către margini în cartierele lui blocurile joacă fotbal își șoptesc în ureche visele mușcate din asfalt în fiecare dimineață cuvintele ies din apartamentele aglomerate...
poeme karmice ( 39 – vânătoare de poeți)
de Paul Gorban
în barul scriitorilor optzeciști din Copou poeții strâng la mesele lor studentele destrăbălate ieșite de la cursuri și le citesc poeme cu femei care iubesc noapte de noapte mustățile și rădăcinile...
poeme karmice ( 40 – vălul din apartamentul 34)
de Paul Gorban
un văl de ceață intră în casă nu te văd nu mă vezi în spatele meu o albină se aude cum miroase mămăliga. singuratică și tristă caută un loc să-și scuture aripile ce miros a iarbă. tu cânți la chitară...