"frenezie de Decembrie" – 2035 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
AUAlexandru Ungureanu
Alexandru Ungureanu (n. 7 ianuarie 1957, București - d. 11 octombrie 2004, Bacău a fost un prozator de science-fiction român. Fiul juristului Vasile Ungureanu și al Elenei, casnică, își începe studiile în București, unde după absolvirea școlii generale urmează cursurile secției reale a Liceului Teoretic Nr. 24 și, apoi, pe cele ale secției Tehnologia Transporturilor și Telecomenzi Feroviare a Facultății de Transporturi din cadrul Institutului Politehnic București. Are preocupări literare încă din liceu, frecventând mai toate cenaclurile bucureștene și scriind cu frenezie proza umoristică, poezie și teatru absurd. În anul 1978 își face debutul în cenaclul studențesc Solaris, al Casei de Cultură a Studenților "Grigore Preoteasa", pe care îl va și conduce în perioada 1979-1982. în 1979 creează primele proze de anticipație, gen care îl va impune rapid mai ales prin inventivitatea, viziunea poetică și romantică, dar și ultramodernă cu care își construia misterioasele povestiri. Debutează...
4 poezii, 0 proze
Ungureanu Alexandru
Alexandru Ungureanu N. 7 ianuarie 1957, în București - m. 11 octombrie 2004, la Bacău. Prozator. Fiul juristului Vasile Ungureanu și al Elenei, casnică. Își începe studiile în Capitală, unde după absolvirea școlii generale urmează cursurile secției reale a Liceului Teoretic Nr. 24 și, apoi, pe cele ale secției Tehnologia Transporturilor și Telecomenzi Feroviare a Facultății de Transporturi din cadrul Institutului Politehnic București. Are preocupări literare încă din liceu, frecventând mai toate cenaclurile bucureștene și scriind cu frenezie proza umoristică, poezie și teatru absurd. În anul 1978 își face debutul în cenaclul studențesc „Solaris\", al Casei de Cultură a Studenților „Grigore Preoteasa\", pe care îl va și conduce în perioada 1979-1982. în 1979 creează primele proze de anticipație, gen care îl va impune rapid mai ales prin inventivitatea, viziunea poetică și romantică, dar și ultramodernă cu care își construia misterioasele povestiri. Debutează publicistic peste doi ani,...
0 poezii, 0 proze
UFUgo Foscolo
Ugo Foscolo (1778-1827) Atât prin opera sa cât și prin viața sa - zbuciumată, aventuroasă, răvășită de pasiuni, de profunde neliniști și de aspirații eroice (...) - Ugo Foscolo este scriitorul cel mai profund angajat în viața epocii sale, în multitudinea de evenimente care la început de secol schimbă fața Europei și a Italiei. Și, totuși, privită din perspectiva timpului, opera lui îl situează mult mai aproape de înaintași și de urmași, de fervoarea preromantică a unui Alfieri sau de pesimismului lui Leopardi, și mult mai departe de contemporanii propriu-ziși, de un V. Monti sau de un I. Pindemonte, de pildă (...). (...) Odele și cele douăsprezece Sonete ale lui Foscolo, ca și romanul său autobiografic, răsfrâng din plin sensibilitatea pronunțat romantică a autorului lor. Dar torentul pasiunilor, frenezia simțurilor, datele imediate ale biografiei sale se transfigurează în Sonete, (...) și depășind reminiscențele literare, ajung să se rostească într-o formă reținută, discretă, într-un...
2 poezii, 0 proze
CȘConstantin Ștefuriuc
(5.05.1946, Udești, Suceava – 1994, Suceava) „… un nostalgic fragil, cu himera adolescenței în priviri, un imagist volubil, cu ecouri romantice în auz, un liric suav, cu veleități amânate” – Laurențiu Ulici, în „România literară”, 25.01.1984. „Poezia …este expresia unui spirit genuin și iscoditor, naiv entuziasmat de miraculosul spectacol al lumii. De un imagism frenetic, versurile alcătuiesc un tablou antropomorfic, care impresionează prin asociațiile neașteptate, amintindu-l pe Ilarie Voronca…” („Literatura română contemporană”, vol.I, „Poezia”). Studii de ziaristică la București. Debutează cu poezie la ziarul „Zori noi” din Suceava. Colaborator la: „România literară”, „Viața românească”, „Convorbiri literare”, „Tribuna”, „Bucovina literară” etc. Plecat dintre noi înainte de vreme („Timpul trece,/te petrece,/dinspre leagăn,/înspre rece” - manuscris), Constantin Ștefuriuc și-a petrecut ultimele clipe într-un pat de spital, iar ultimele sale cuvinte au fost: „Doctore, te rog, dă-mi o...
2 poezii, 0 proze
frenezie de Decembrie
de FLOARE PETROV
colindele sporesc magia Crăciunului fluturi de zăpadă fac sublim spectacol visele se împlinesc cu puterea banului pruncul sfânt în suflete produce miracol. spiridușii Moșului prepară turte dulci...
frenezie de Decembrie
de FLOARE PETROV
fluturi de zăpadă roiuri, roiuri, dansează în aer cu mare frenezie, de streșini atârnă strălucinde sloiuri eu sunt fascinată de-a iernii poezie. munții i-a îmbrăcat cu argintii cojoace, flori de...
După-amiaza când cerul s-a prăbușit peste oraș
de Cristian Lisandru
Vreme ursuză, înciudată, acaparatoare, anotimp al obsesiilor fără sfârșit, atunci când ești înfășurat în gânduri negre precum o viitoare mumie în care bătăile inimii nu se vor opri, totuși,...
Ante-89
de Cristina Andrei
“Adidași” și “calculatoare” atârnând în galantare. Multă slănină, multe oase. “Takimuri”. Sacoșe cu sticle înșiruite de cu noapte în fața centrului de lapte… Rația de zahăr și ulei. Fuga după mașina...
Arta de a iubi românește
de Luminita Suse
Sărbătoarea preferată a americanilor, St. Valentine’s Day, i-a molipsit și pe românii dornici să importe cât mai multe obiceiuri frumoase de la occidentali. În ziua de 14 februarie, ei se înghesuie...
Decembrie
de FLOARE PETROV
adâncă mi-e credința ca oceanul susură valuri de elanuri profunde cânt frenetic să acompaniez pianul o fericire mare mă cuprinde. trăiesc speranțele de înălțare viața trosnește din încheieturi mă...
Călătorie cu ciorile
de Oana Condurache
Eu și ciorile(fragment din jurnal) Am părăsit ținuturile natale. Încă dorm în casa părinților, dar visez că fug să prind trenul care se îndreaptă spre est. E ciudată, și totuși frumoasă perioada...
Parousia sau Eroarea de a fi fericit
de ghinea vasile
Undeva, în „Jurnalul filozofic” Constantin Noica mărturisea: „Cunosc un instinct mai puternic decât cel de conservare chiar: instinctul lui „a avea dreptate”. Oamenii se luptă, se cheltuiesc și cad...
Trebuia sa fie
de tea nicolescu
-Anul Beethoven, vrei să zici... - Sigur. Da’ cum este anul covidului, nimic nu mai are loc... 250 de ani de la naștere, decembrie 1770, ziua exactă a întrării lui în lume nefiind consemnată se...
Batîr Adina – jucând șotron cu primăvara
de Maria Prochipiuc
Daniela Luca tu talmaci neostoit al curtii regale nici poemele nu te mai dezbraca de ingeri nici visele nu iti mai sunt margele de-opal nici sorii nu iti mai sunt cercei la ureche tu talmaci al...
crize. sufocante.
de Bogdan Nicolae Groza
1. mi se părea c-am ajuns într-o fundatură a vieții. o criză de ficat și una de personalitate puseseră stăpânire. pe mine. aveam de ales între două patimi. ambele exacerbate. ambele excesive. fie să...
Introducere
de Salvador Dali
\"Daca tin atata ca Parisul sa fie locul conferintei mele e tocmai pentru faptul ca Franta este tara cea mai inteligenta, cea mai rationala de pe glob, pe cand eu, Salvador Dali, ma trag din insasi...
Călimara congelată
de serban georgescu
”Cărțile sunt goale”, răcnea contele cu gesturi furioase către pereți. ”numai sângele contează, în el trebuie să știi să citești” (Rilke, Însemnările lui Malte) De curând am devenit șomer. Să ne...
27 Decembrie
de Georgescu Ioana
Se zice ca nu exista asa ceva ca spirite sau stafii. Mie imi este foarte clar insa ca cei care zic asta n-au trecut prin ce-am trecut eu. Din totdeauna am fost destul de receptiva la chestiile astea,...
Micropoeme (63)
de Paul Mircea Iordache
aur risipit – peste tot se mătură floarea teilor noapte tropicală – luna-ntârzie pe lac până în zori prunc parașutist – zboară lin peste câmp un puf de păpădie vară fără ploi – parfumul...
Micropoeme (63)
de Paul Mircea Iordache
aur risipit – peste tot se mătură floarea teilor noapte tropicală – luna-ntârzie pe lac până în zori prunc parașutist – zboară lin peste câmp un puf de păpădie vară fără ploi – parfumul...