"frenezie a clipei" – 2034 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
CȘConstantin Ștefuriuc
(5.05.1946, Udești, Suceava – 1994, Suceava) „… un nostalgic fragil, cu himera adolescenței în priviri, un imagist volubil, cu ecouri romantice în auz, un liric suav, cu veleități amânate” – Laurențiu Ulici, în „România literară”, 25.01.1984. „Poezia …este expresia unui spirit genuin și iscoditor, naiv entuziasmat de miraculosul spectacol al lumii. De un imagism frenetic, versurile alcătuiesc un tablou antropomorfic, care impresionează prin asociațiile neașteptate, amintindu-l pe Ilarie Voronca…” („Literatura română contemporană”, vol.I, „Poezia”). Studii de ziaristică la București. Debutează cu poezie la ziarul „Zori noi” din Suceava. Colaborator la: „România literară”, „Viața românească”, „Convorbiri literare”, „Tribuna”, „Bucovina literară” etc. Plecat dintre noi înainte de vreme („Timpul trece,/te petrece,/dinspre leagăn,/înspre rece” - manuscris), Constantin Ștefuriuc și-a petrecut ultimele clipe într-un pat de spital, iar ultimele sale cuvinte au fost: „Doctore, te rog, dă-mi o...
2 poezii, 0 proze
AUAlexandru Ungureanu
Alexandru Ungureanu (n. 7 ianuarie 1957, București - d. 11 octombrie 2004, Bacău a fost un prozator de science-fiction român. Fiul juristului Vasile Ungureanu și al Elenei, casnică, își începe studiile în București, unde după absolvirea școlii generale urmează cursurile secției reale a Liceului Teoretic Nr. 24 și, apoi, pe cele ale secției Tehnologia Transporturilor și Telecomenzi Feroviare a Facultății de Transporturi din cadrul Institutului Politehnic București. Are preocupări literare încă din liceu, frecventând mai toate cenaclurile bucureștene și scriind cu frenezie proza umoristică, poezie și teatru absurd. În anul 1978 își face debutul în cenaclul studențesc Solaris, al Casei de Cultură a Studenților "Grigore Preoteasa", pe care îl va și conduce în perioada 1979-1982. în 1979 creează primele proze de anticipație, gen care îl va impune rapid mai ales prin inventivitatea, viziunea poetică și romantică, dar și ultramodernă cu care își construia misterioasele povestiri. Debutează...
4 poezii, 0 proze
Ungureanu Alexandru
Alexandru Ungureanu N. 7 ianuarie 1957, în București - m. 11 octombrie 2004, la Bacău. Prozator. Fiul juristului Vasile Ungureanu și al Elenei, casnică. Își începe studiile în Capitală, unde după absolvirea școlii generale urmează cursurile secției reale a Liceului Teoretic Nr. 24 și, apoi, pe cele ale secției Tehnologia Transporturilor și Telecomenzi Feroviare a Facultății de Transporturi din cadrul Institutului Politehnic București. Are preocupări literare încă din liceu, frecventând mai toate cenaclurile bucureștene și scriind cu frenezie proza umoristică, poezie și teatru absurd. În anul 1978 își face debutul în cenaclul studențesc „Solaris\", al Casei de Cultură a Studenților „Grigore Preoteasa\", pe care îl va și conduce în perioada 1979-1982. în 1979 creează primele proze de anticipație, gen care îl va impune rapid mai ales prin inventivitatea, viziunea poetică și romantică, dar și ultramodernă cu care își construia misterioasele povestiri. Debutează publicistic peste doi ani,...
0 poezii, 0 proze
UFUgo Foscolo
Ugo Foscolo (1778-1827) Atât prin opera sa cât și prin viața sa - zbuciumată, aventuroasă, răvășită de pasiuni, de profunde neliniști și de aspirații eroice (...) - Ugo Foscolo este scriitorul cel mai profund angajat în viața epocii sale, în multitudinea de evenimente care la început de secol schimbă fața Europei și a Italiei. Și, totuși, privită din perspectiva timpului, opera lui îl situează mult mai aproape de înaintași și de urmași, de fervoarea preromantică a unui Alfieri sau de pesimismului lui Leopardi, și mult mai departe de contemporanii propriu-ziși, de un V. Monti sau de un I. Pindemonte, de pildă (...). (...) Odele și cele douăsprezece Sonete ale lui Foscolo, ca și romanul său autobiografic, răsfrâng din plin sensibilitatea pronunțat romantică a autorului lor. Dar torentul pasiunilor, frenezia simțurilor, datele imediate ale biografiei sale se transfigurează în Sonete, (...) și depășind reminiscențele literare, ajung să se rostească într-o formă reținută, discretă, într-un...
2 poezii, 0 proze
frenezie a clipei
de Bogdan Nicolae Groza
Învăluit în culori mirifice Orașul Denver îmi pare oarecum familiar, Amintindu-mi de Bușteni sau Predeal, Doar că spre deosebire de americani, Românii nu știu sau nu vor să-și promoveze splendorile...
Camelia Petre - romantica unei nopți cu lună plină
de Maria Prochipiuc
Omul este o fiinta sociala ce se dezvolta prin interactiunile lui cu societatea. Daca il izolam de mediul sau, inseamna ca-i reducem posibilitatea de a comunica cu semenii sai. Deseori imprumutam...
Dan Mitruț - un orizont plin de constelații
de Maria Prochipiuc
Poezia se naște la vama dintre gând și lumină la înălțimea de unde nu mai vezi decât : anotimpurile nimănui / perechile de aripi de lemn sprijnite de un deal / zborul în graiuri neînvățate încă /...
Vol. Vraj-B-a clipei
de Viorela Codreanu Tiron
Cuvânt înainte A rămâne preț de o lectură atentă față-n față cu poezia cuminte și cu minte ( dar nu numai atât) a doamnei Viorela CODREANU TIRON și apoi cu ecourile acesteia este un privilegiu de...
Tristețe de toamnă
de Florin Hulubei
voi rupe din mine lumina deznădejdii pentru a-ți face drum către singurătatea din care mi-e tot mai greu să extrag o imagine, un chip sau un zâmbet înaintea cărora se opreau toate excesele...
Ghioceii viselor
de Elena Overhamm
După cel de-al treilea gong, cortina grea se ridică și o mare de lumini inundă sala pană în cele mai depărtate unghere. Un murmur de încântare răsună din pieptul mulțimii fremătânde de așteptare,...
Jurnalul lui Narcis...II - Idle
de Iulia Mihalache
M-am trezit prost in dimineata asta. Cu nasul la cearsaf, cum ar spune cineva, cu fundul in sus, cum ar spune altcineva. De fapt eu dorm in general cu fata in sus si cu mainile incrucisate pe piept....
Parousia sau Eroarea de a fi fericit
de ghinea vasile
Undeva, în „Jurnalul filozofic” Constantin Noica mărturisea: „Cunosc un instinct mai puternic decât cel de conservare chiar: instinctul lui „a avea dreptate”. Oamenii se luptă, se cheltuiesc și cad...
exaltată beție
de FLOARE PETROV
viața mea printre culori și zâmbete mi-a dat-o Dumnezeu ca dar suprem m-am înconjurat cu tandre suflete de răutatea lumii să nu mă tem. trăiesc o nesfârșită exaltată beție printre splendorile naturii...
TANDA ȘI MANDA
de Gheorghe Oncioiu
Motto: Vă salut cu frenezie, Bâțâind din pălărie. S-adună Tanda cu Manda, Să combată propaganda; Să declare fiecare Tot, pe inimă, ce are. Tanda, -n general, îi spune Cum, pe ea, o indispune Când...
Zori și Asfințit
de Mariana Cârdei
Poezia dragostei Întâi mi-a apărut în vis - sătucul interzis... Apoi, a fost un început, când în Iran l-am revăzut; și-n Tehran, la „Azadi”, am ascultat –„ Mahtumkuli”. Se transformase, peste noapte...
Nimic
de Moldovan Tiberiu
Viata mea, un cer cazut pe pamant, un Iad ridicat in frenezie, un pacat continuu, o binecuvantare neincetata...sentimente ascunse, frici nebanuite, clipe ratate, dorinte tanjite, durere suportata cu...
Melissa P. și erotismul sacralizat
de Fluerașu Petre
Odată cu evoluția tehnicii, omul a renunțat la multe dintre preconcepțiile care i-au alterat viața. Sexul nu mai este astăzi un subiect tabu pentru majoritatea indivizilor. Am reușit să trecem peste...
Marea sufletului meu...
de Mihaela Roxana Boboc
Mi-e dor să mă cufund în mare în apa străvezie Să-mi pierd gîndurile-n valuri și să ies zglobie Să mă-mbat în mirosul sării și de-a mării poezie... Să alerg în nisipul cald și umed în plină frenezie...
"Medalie"
de M.P.
Mi-e sete de uitare și mi-e atât de greu în singurătate încât visez uitarea ta. O sinistră frenezie mă face să colectez clipele profunde ce le înghesui în uitarea ta. Din uitare ți-am cules și flori...
Când îmi zâmbești
de pop romeo
Când îmi zâmbești dansul sâmburilor în muguri travesti de zâne în îngeri aproape nu e aer ce respir ci lumină joc dinspre fețele soarelui pe obraji îmbujorare de farmec Când zâmbești curcubeu...