"ei nu cereau mult" – 20258 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
Clubul Poeților Dispăruți
Interviuri virtuale cu scriitori și oameni de cultură. Răspunsurile nu sunt imaginate, ci sunt rezultate din prelucrări realizate cu ajutorul inteligenței articiale asupra operelor acestora și asupra informațiilor cunoscute despre ei.
de Radu Herinean
Lia Dumitriu
Dacă ei nu s-ar fi iubit o vreme, nici n-aș fi fost. Dar sunt. Port pe brațul stâng ‚urmele’ copilăriei, acoperite cu brățări de argint. Sa fie... vreo 16. De brățări zic. Urme?... Cine mai are vreme a număra! Și de ce! Ce mai port? Tăceri, liniști, așteptări și o pasăre ce țipă uneori.
50 poezii, 0 proze
Ioana Dumitrachescu
M-am nascut intr-o zi calduroasa de vara in Oradea.Credeam in povesti cu zane si feti frumosi.Ei nu mai exista.Decat in carti,filme si in muzica.De aceea imi doresc sa ajung o scriitoare buna,Sa dovedesc ca dragostea exista.Nu doar in povesti!
1 poezii, 0 proze
Ilinca
Sa vorbesc despre mine. Sa stiu cine sunt. Sa ma scriu. M-am scris de atatea ori. Mereu cu alt chip. Am fost oricine, si am purtat chipul meu. Cu petalele ofilite legate in jurul gatului, si ochii deschisi. Sa vad. Sa stiu ca nu sunt oarba. Sa stiu ca n-am uitat.. Ratacita, ceilalti m-au vazut. M-au inchis intr-o lume, cu geamurile catre strada. Credeau ca prea multa miscare ma va ameti. Credeau ca o sa incep sa-i vad. Sa uit ca ei tin in mana oglinda. Sa uit ca ma vad. Sa uit ca vreau sa le scriu. Sa le spun ca inca ma vad. Sa le spun cat de tristi sunt. Morti. Ei nu-si vad chipul in oglinda lor. Acum sunt doar o ultima fraza, la capatul propriului meu nume. Aceasta este, atat de lung. Sa ma pot ascude toata dincolo de el.
24 poezii, 0 proze
Ioana Frentescu
Liceu teoretic,Scoala postliceala Coafer stilist,actualmente studenta Fac. Management-Brasov. Casatorita,doi copii Politista de frontiera. Am lucrat : agent asigurari,in invatamant,secretariat, referent personal. Am publicat un vol. poezii FLOAREA SUFLETULUI,2007 Iubesc si de aceia simt sa scriu vibratia ce se emana din aproape orice... Copiii sunt misterul nostru. Ei nu cred in maturitatea falsa a maturilor.Ei simt iubirea. Nu va uitati! Si asa suntem trecatori...
1 poezii, 0 proze
serb ilie
intalnindu-ma cu moartea,m-am rugat lui Dumnezeu sa nu ma lase in mana ei pana nu voi citi macar o data Sf. Scriptura.
42 poezii, 0 proze
ludmila doicu
Iubesc poeții, fiindcă nu ajung și nu vor să ajungă la nimic. Poezia lor nu duce nicăieri. Atâta inutilitate în armonie! Este un mare blestem a-i întelege. Înveți prin ei că nu mai ai ce pierde. Emil Cioran
5 poezii, 0 proze
alex robu
imi fac masteratul in filologie. m-am apucat sa scriu poezie in anul ii de faculta, dupa ce am dat de un om cu care nu cred ca o sa pot fi impreuna si voiam sa ma dau in spectacol in fata lui. in rest, citesc, ascult muzici misto (portishead, bjork, radiohead, king crimson et al) ies cu prieteni la care tin ft tare si ii stresez de depresat ce sunt de vreo 2 ani (ies cu ei ca sa nu innebunesc, ca sa ma tin cumva in comunitatea lor, sa iau un pic de caldura de la ei). mail: lxrobu@yahoo.com mess: lxrobu
12 poezii, 0 proze
Ionelia Tugui
Suferința nu însumează altceva decât momentul unic în care se instalează. Apogeul ei este demn de a fi simțit și atât, căci orice intenție de a povesti sau reaminti de acel moment va fi degradantă. Vei vrea să povestești a doua zi cuiva, și mânat de dorința de a expectora acea trăire înecăcioasă, îți vei căuta cuvintele potrivite. Și chiar de cuvintele nu ar fi cele potrivite, chiar de ai exagera, tot nu o să te înțeleagă nimeni, căci a simți nu este egal cu a povesti. Vei fi privit cu o milă tâmpă, zi mersi și de aia, și cel din fața ta te va considera patetic sau mincinos sau nebun sau câte puțin din toate. Agonia acelui moment nu înseamnă nimic din ceea ce dai afară atunci când povestești, sau din ceea ce explodează poate fără voia ta, ci înseamnă să realizezi că esti un Cineva pe care nimeni nu îl va putea vreodată înțelege, și din acest motiv să te suporți și să te asculți pe tine însuți. A povesti ceea ce suferi este o ofensă la adresa acelor simțiri, căci interiorul nimănui nu...
14 poezii, 0 proze
Cosmin Dragomir
dacă nu avem haz măcar să fim penibili, scriu de cativa ani, public de cativa ani, ma doare de cativa "e mai bine pentru ei sa ma urasca. asta ii face mai vigilenti. in general avem de a face cu prea mult cacat terapeutic" (Saul Below). E-mail: cosmindragomir21@yahoo.com, id-ul aidoma mailului Data nașterii: 23 iunie 1982
100 poezii, 0 proze
Corina - Elena Strat
cand primesc "sfaturi" incerc sa nu tin cont de ele..sunt foarte atenta pentru ca nu multi imi vor binele..EI cred ca imi fac bine..facandu-mi rau!
2 poezii, 0 proze
ei nu cereau mult
de Irina Monica Bazon
putea privi doar din interior spre o mînă luminoasă cu degete vagi acuarelate ce se scurgeau cu greu prin aerul vîscos, ca de albuș. deodată un țăcănit absurd tulbura totul, roia în auz, în privire,...
Cortegiul
de Cezar C. Viziniuck
Cortegiul nu înainta. Se mișca într-o lentoare circulară, ca o idee care refuză concluzia. Dricul tăia strada cu o demnitate mecanică, iar florile aruncate din mers nu cădeau imediat; rămâneau o...
Syntyche și Cardinalii
de Lesenciuc Teodor
Demult a fost o dată un rege prea bătrȃn și-avea regat puternic și întins era ținutul Regelui Degain. Puterile la capăt și aproape erau gata Suflarea de rege, venea greu și anevoios Un ultim...
povești cu fete (I)
de maria ioana
Fetițele mici își fac întotdeauna un obiect de adorație, un adevărat templu la care doar ele, lacome, au acces, din “prietenele lor cele mai bune”. Unele se jură că se înrudesc cu acestea , că le pot...
Pe Volga liniștită
de Cristina-Monica Moldoveanu
Poate că ea era o fantastă. Locuia la etajul doi și jumătate. Ghena și liftul erau cu jumătate de etaj mai sus ori mai jos. Oricum nu era o cameră a secretelor unde poți ajunge luând trenul de pe...
Întoarcerea acasă
de Emma Greceanu
Plouă de câteva zile, picături mici și dese, sunt primele ploi de toamnă iar eu simt cum îmi încetinesc parcă reacțiile. Un soi de hibernare timpurie, un reflex al subconștientului de a se reseta...
Cine nu are bătrâni, să-și cumpere!
de Oana M
Așa suna vechiul proverb românesc, pe care, din păcate, îl auzim tot mai rar astăzi. Dar și mai rar este aplicat… Majoritatea oamenilor nu își dau seama cât de mult au nevoie de bătrâni. Dacă ei nu...
Cadoul de Crăciun
de Jianu Liviu-Florian
CADOUL DE CRÃCIUN Cu ocazia Crăciunului, Sindicatul a făcut următorul cadou membrilor de sindicat: câte o sticla de Coca-Cola, câte o ciocolată, câte o cutie de bomboane, câte un pachețel de praline,...
De Ziua Mamei, despre singurătate și nu numai…
de Cristina Dobrin
Părinții mei s-au bucurat de o căsnicie fericită și liniștită, de-a lungul a 48 de ani. Trecuseră prin atât de multe evenimente, trăiseră atâtea clipe într-o singură bătaie a inimii, încât parcă se...
