Sari la conținutul principal
Poezie.ro

"după ce se va trezi"20789 rezultate

0.05 secundeMeilisearch
40 rezultate
AD

andrei dragomir

AutorAtelier

poeticus_poezel@yahoo.com Am vazut ca un text postat de mine pe acest site si, ulterior, sters tot de catre mine, a aparut pe un alt site. Nu mi-a cerut nimeni permisiunea si consider ca e o forma de abuz. Rau sau bun, cum o fi acel text, e proprietate intelectuala si drepturile mele au fost incalcate. In viitor, va rog sa ma intrebati si pe mine daca doresc publicarea vreunui text scris de mine pe alt site. Altfel, la cat sunt de sarit de pe fix, cei care sunteti amatori de a dispune de textele altora si de a le posta in locul autorului pe unde va tuna voua, s-ar putea sa va treziti citati la tribunal. Daca doriti sa-mi puneti vreun text pe vreun site, contactati-ma la adresa poeticus_poezel@yahoo.com, vreau sa stiu si eu ce se intampla cu textele mele dupa ce le public pe agonia. Completare pentru asa-zisa mea biografie: puteti sa-mi dati si nivel -2000, asta nu va salva acest site de mediocritate. Dovada - faptul ca va temeti de mine, altfel nu mi-ati fi interzis comentariile. Cat...

5 poezii, 0 proze

Andrea ZanzottoAZ

Andrea Zanzotto

AutorClasic

S-a născut la Pieve di Soligo (Treviso) la 10 octombrie 1921. Face Facultatea de litere la Padova, terminând-o în 1942, dar în tot timpul studiilor și după aceea este profesor în satul natal. După o perioadă de „aclimatizare” culturală, petrecută în Franța și Elveția, s-a reîntors să profeseze în același peisaj ce se va transfera treptat în spațiul textului poetic. Primul volum de poezii se numește A che valse? (fiind publicat însă la Scheiwiller abia în 1972) căci debutul editorial are loc la Mondadori, relativ târziu, cu Dietro il paesaggio, în 1951. După spusele poetului într-un interviu, el nu poate scrie decât „în fața/îndărătul peisajului” natal. Fără evenimente exterioare de răsunet, biografia omului Zanzotto se suprapune perfect pe autobiografia poetului. Cele mai îndrăznețe gesturi ale sale sunt chiar operele publicate. Acestea, după debutul amintit, continuă astfel: Elegia e altri versi (1954); Vocativo (1957); IX Ecloghe (1962); La beltà (1963); Gli sguardi i fatti e...

1 poezii, 0 proze

Modest MorariuMM

Modest Morariu

AutorClasic

Modest Morariu (n. 11 august 1929, Cernăuți - d. 15 aprilie 1988) a fost un poet, eseist, prozator și traducător român. Descendent al unei vechi familii de intelectuali din Cernăuți, printre care se numără și mitropolitul Silvestru, fiul său, Vasile Morariu fiind coleg cu Mihai Eminescu la Viena. Liceul l-a început la Cernăuți și l-a continuat în diferite orașe din România, unde părinții săi au venit în refugiu. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București în 1954. A debutat în revista Steaua în 1958. Din 1959 după un stagiu la revistele La Roumanie Nouvelle, după ce a fost corector la Gazeta literară, devine redactor la editura Meridiane, unde va îngriji mai multe albume de artă. Publică trei volume de versuri și două de eseuri, pe tema traducerii sau pe teme legate de artele plastice. A devenit redactor-șef al editurii Meridiane în 1969. A tradus, printre alții, pe André Malraux și Albert Camus Traduceri Jules Renard, Morcoveață, 1958 Albert Ayguesparse, Culorile...

3 poezii, 0 proze

Paul GuimardPG

Paul Guimard

AutorClasic

"Miezul omului este solid, tare, poate chiar invariabil. Dar ceea ce face el depinde cam 99% de hazard. În linii mari, noi suntem cei care decidem, suntem liberi. Dar în privința bunurilor vieții, hazardul are de spus mai multe decât noi", a afirmat Paul Guimard (1921-2004), într-o convorbire memorabilă cu Jacques Jaubert. Ideea stă la baza a trei dintre cărțile lui cele mai citite: romanele Strada Le Havre (1957, Premiul Interallie), Ironia soartei (1961) și Bunurile vieții, best seller din 1967, care obține Premiul Librarilor și este imediat ecranizat, cu Michel Piccoli și Romy Schneider în rolurile principale. Paul Guimard a debutat ca jurnalist. Primul sau roman, Les Faux Freres (1956), obține Marele Premiu pentru umor, dar consacrarea literară vine abia după cărțile "serioase". În 1981 și 1982 este chemat la Elysee și face parte dintre apropiații lui Mitterrand. Se va distanța de acest episod printr-o altă frază rămasă celebră: "Singurul meu regret este că n-am obținut, în timpul...

1 poezii, 0 proze

AF

Alexandru Ion Furculita

AutorAtelier

Sunt un volum ce n-are titlu încă, Deși există-n mine tipărit - Volum unic, ce trebuie citit Rând după rând Și tot așa, la fel, De la-nceput și până la sfârșit - Până se va-nțelege ce daltă de oțel Va trebui să-mi sape titlu-n stâncă Atunci când titlul meu va fi găsit!... Multumesc lui Ion Minulescu pentru descrierea pe care mi-a facut-o.

10 poezii, 0 proze

JH

Jimi Hendrix

AutorClasic

La 27 noiembrie 1942 se naste la Seattle James Marshall Hendrix dintr-o familie in care s-a amestecat sange de alb, negru si rosu. La unsprezece ani, putin dupa moartea mamei sale, incepe sa cante la chitara. La 16 ani abandoneaza scoala si devine un muzician ratacitor. Ei, nu trubadur, nu, ci rythm&blues si rock’n’roll. Dupa ce face armata la parasutisti, la 21 de ani devine session man, adicatalea canta si el cu cine avea nevoie de un chitarist de acompaniament. In ‚65 isi face primul grup, dar nu are prea mare succes in America, asa ca un baiat dragut, Chas Chandler de la Animals il duce la Londinium, unde Jimi devine star. Dupa ce da niste albume tari gen „Are you experienced?”(‚67) sau „Electric Ladyland”(‚68) si dupa ce face istorie la Woodstock(‚69) si in insula Wight(‚70), Jimi moare din cauza unei supradoze in anul de gratie 1970. Daca va fascineaza chitara lui ca si pe mine, va invit sa-i cititi si versurile. Merita.

28 poezii, 0 proze

Vittorio SereniVS

Vittorio Sereni

AutorClasic

S-a născut la Luino (Varese) la 27 iulie 1913. Face studiile medii la Brescia, după care se înscrie la Facultatea de litere de la Universitatea din Milano, luându-și diploma cu o lucrare despre Gozzano. Printre profesorii urmăriți cu interes aici, se află Antonio Banfi, iar printre colegi, îl are pe L. Anceschi, cel care- va instaura cap de școală poetică în așa-zisa Linea Lombarda, antologie publicată în 1952 prin care se depista o direcție poetică fertilă, ce se poate urmări apoi până la poeții din ultimul val, cum ar fi, de exemplu, Maurizio Cucchi. Colaborează intens la periodicul milanez „Corrente”, în a cărui colecție de poezie îi apare Frontiera (1941), primul volum de versuri, amplificat și publicat apoi sub titlul Poesie, de Vallecchi, în 1942. Lucrează ca profesor de școală medie și participă la al doilea război în Grecia și Silicia, unde e făcut prizonier de americani în 1943, după care va petrece doi ani într-un lagăr de prizonieri în Africa, experiență esențială ale cărei...

1 poezii, 0 proze

GETA NEDELCUUGN

GETA NEDELCUU

AutorAtelier

Autobiografie Ne-am născut în zi de vară, Eu și a mea surioară Două gemene frumoase Și foarte gălăgioase. Părinții erau săraci Viață grea... n-ai ce să faci... Foarte greu ei ne-au crescut, Dar ne-au iubit foarte mult! Gingașe ca două flori, Eram ale lor comori. Răsfățate și iubite Și cu mult drag îngrijite. Doar că, într-o zi de vară, Nori negrii se adunară Prevestind parcă ceva, Groaznic, că se va-ntâmpla. Ca un prunc neprihănit, La șase luni a murit Scumpa, surioara mea, Pornind tristă spre o stea. Câtă jale, ce durere! Dar, Domnul le-a dat putere Și după un an jumate Mama, mai naște-un frate. N-a ținut mult voia bună, Că-a murit la... doar o lună. Altă tristă-înmormântare, Altă mare supărare... Domnul nu i-a părăsit, Ruga lor le-a îndeplinit Și, după doi ani... în fine, De la spital mama vine, Cu draga mea surioară Frumoasă .. din cale-afară! Bună, cuminte, deșteaptă Urcă treaptă, după treaptă; În viață, în căsnicie, Mamă bună și soție! Azi, suntem la casa noastră, Prin strădania...

25 poezii, 0 proze

Cezar BolliacCB

Cezar Bolliac

AutorClasic

Cezar Bolliac sau Cesar Bolliac (n. 23 martie 1813, București - d. 25 februarie 1881) a fost unul dintre fruntașii revoluției din 1848, poet liric protestatar, promotor al studiilor arheologice și gazetar român. Cezar Bolliac s-a născut la 23 martie 1813 la București în căsătoria dintre doctorul Anton Bogliako (Bogliaco), de origine (greco-)italiană, și Zinca Kalamogdartis, recăsătorită ulterior cu stolnicul Petrache Peretz, care a avut grijă de creșterea și educarea viitorului poet. După ce a învățat carte în casă cu învățatul dascăl grec Neofit Duca, a fost elev la Colegiul Sfântul Sava, având ca profesor pe I.H. Rădulescu; de altfel, acesta îl va ajuta să publice în ziarele sale, cum făcuse și cu Gr. Alexandrescu. În anul 1830 se înrolează cu gradul de iuncher în miliția pământeană, având colegi pe Constantin Telegescu și pe Marin Serghiescu Naționalu, viitori fruntași ai revoluției de la 1848. Nu va rămâne mult în armată, pentru că își descoperă veleitățile literare. Mai târziu,...

10 poezii, 0 proze

Cesar Abraham VallejoCV

Cesar Abraham Vallejo

AutorClasic

Cesar Abraham Vallejo s-a născut la 16 martie în 1892 în Santiago de Chuco, un orășel izolat din Nordul Peru-ului. Bunicile erau indience chimu, iar bunicii, printr-o stranie coincidență, erau amândoi preoți catolici. A fost mezinul unei familii cu 11 copii și a crescut într-un mediu extrem de religios. În 1910, Vallejo intra la Școala de filosofie și litere de la Universitatea din Trujillo, dar trebuie să o abandoneze din lipsa banilor. Între 1908 și 1913 a intrerupt studiile de mai multe ori, lucrând totodată ca profesor sau ca funcționar într-o plantație de zahăr. Cu această ocazie va cunoaște viata infernală și munca din zori și până la asfințit a peonilor pentru câțiva centavos și un pumn de orez. Acest episod îi va inspira atât poezia cât și orientarea politică. Vallejo se întoarce la Universitatea din Trujillor, la studii de literatură și drept, citind cu nesaț cărți despre determinism, mitologie și evoluție. După ce primește masteratul în literatură (1915), el continuă...

13 poezii, 0 proze

după ce se va trezi

de Simion Cozmescu

mă ridic din fotoliu cu rezemătorile de ceai lipite de brațe adormisem la un film episod un serial încerc să mă eliberez ușor de zbor mă simt victima unei farse și dau sacadat din aerul ce mă...

PoezieAtelier

Ce este un scriitor?

de Bogdan Butariu

Asta vreți să știți ? Păi, cum să vă explic ?…e un om care scrie mereu. Are în față un maldăr de hârtie pe care el, scriitorul, lasă să curgă un fir albastru și subțire, care se lipește de hârtie...

ProzăAtelier

Proxima - Partea a doua: „Planeta Proxima”

de Cornelia Georgescu

*114. Recunoscându-şi greşeala. Însă numai după vreo doi, trei paşi, în faţa lui apăru Stela, care se îndrepta, evident, spre cabinetul medical. - Gata, campionule? De abia acum ai ieşit de la...

ProzăAtelier

Proxima - Partea a treia: „Aventuri pe Proxima”

de Cornelia Georgescu

*69. Căţelul. Ceilalţi nu părăsiră nava albastră imediat după retragerea comandantului lor, mai rămaseră pe puntea principală vreo câteva minute. Când ieşiră afară, pentru a se îndrepta spre oraşul...

ProzăAtelier

Viața ca un vis

de Remus Cretan

Încurc realitatea cu visul și cad intermitent în colțuroase spații. Auzul mi se-nvârte cu pământul, în timp ce fantomele murmură cuvinte letale. Nu e aiurare de toamnă pe sfârșite. Acum știu că nu am...

Atelier

Habar n-am

de ioana bolba

Dacă Hristos stă la ușă și bate, ar fi bine să stăm tot timpul cu ea deschisă. Cam asta ar putea să dea sens vieții. Fără să fim încuiați ne cresc măslini în vene, fiecare cu Ghetsimanul lui....

Atelier

Noaptea nunții

de Mazen Rifai

O zi ploioasă de toamnă. Iarna este pe cale să se întoarcă din călătoria sa înspre miază-noapte. Se va întoarce iarăși să bată pe la uși și să intre fără îngăduința cuiva. Strada se mișcă sub o...

ProzăAtelier

In sufletul cui mi-e locul? (II)

de Sorin Toma BOC

Incerc sa evadez Din bezna Camerei tale. Intunericul Ma strange, Imi lipseste aerul... Sunt tot mai greu. Perforez fundul valizei, Trec prin podea, Ma inec in pamant. O raza de lumina, Ceva...

PoezieAtelier

Plaja de la Vadu într-o singură frază

de Andrei Velea

Trezit ca ars în acea zi de sâmbătă, când primele raze ale soarelui ocolesc cu grijă frunzele copacului din dreptul apartamentului, îți dau pleoapele la o parte, apoi îți înfig adânc degete luminoase...

ProzăAtelier

Străinul

de Dumitrescu Razvan

Stăteau îmbrățișați. Li se părea deja că stau de secole unul lângă celălalt așteptând ca viscolul ce lovea în pereții bordeiului să se oprească, dar parcă vântul părea de nestăvilit iar acoperișul...

ProzăAtelier