Sari la conținutul principal
Poezie.ro

"cum se scrie o carte - și ce înțeles poate avea o asemenea lucrare"20352 rezultate

0.05 secundeMeilisearch
41 rezultate
istorie

istorie

ColecțieRubrică22 texte

istoria, așa cum o văd eu

de sunet1

Apostu MihaelaAM

Apostu Mihaela

AutorAtelier

NU o sa insirui pe unde am fost si ce am facut. Pentru multi oameni a isi spune biografia e un lucru foarte simplu, mie mi-au luat 31 de ani ca sa pot raspunde la intrebarile, unde te-ai nascut?,cine sunt parintii tai? esti casatorit sau nu?, aveti copiii?, care e starea dvs. de sanatate?. Si inca nu am raspuns la toate intrebarile sau doar jumatati de raspuns. Cata munca si suferinta poate insemna sa aflii cine esti. Iar logoreea din scris se explica prin faptul ca eu nu vorbesc despre mine in viata de zi cu zi cu oamenii si toate cuvintele nerostite au iesit intr-o logoree in poezie, pentru ca nu am facut lucrul asta de ani de zile.... Semnele de punctuatie atat de multe, is pentru toate sentimentele, simtamintele, trairile, exprimarile care nu le-am exprimat poate nici macar la nivelul limbajului trupului. Iar cuvantul "cur" nu mi-a placut niciodata cum suna. Viata mea a fost plina de contradictii, de lucruri, intamplari pe care nu am reusit sa le inteleg, sau le dau un sens. Si...

12 poezii, 0 proze

Valentin MălăescuVM

Valentin Mălăescu

AutorAtelier

bla, bla... chiar sînt un om care nu dau doi bani pe cine a fost, ce note a avut la școală, cîte neveste și cîte amante și alte chestii de genul ăsta. Nu mă interesează să mă uit pe gaura cheii, mă interesează ce și cum scrie, sau a scris, și atît. N-am nimic de ascuns (nici măcar colaborator al Securității n-am fost, nici membru PCR și nici probleme cu legea n-am avut), nu am pudori și nici tabuuri, dar nu consider că privește pe cineva viața mea. Nici măcar în privința vieții strict private nu am nimic de ascuns, nimic rușinos, pur și simplu țin la un principiu: nu mă interesează că Jimmy Hendrix a murit de la o supradoză, mă interesează doar că a fost, în opinia mea, cel mai mare muzician al lumii. Sau, dacă vreți, mi se rupe că D.R.Popescu a fost un jalnic lingău comunist, pentru mine e doar un mare scriitor. Simplu. Și apoi, nici nu cred că oi fi te miri ce mare personalitate ca să prezinte interes pentru cineva biografia mea (și de aș fi, tot n-aș renunța la principiul ilustrat...

9 poezii, 0 proze

MA

marinescu andrei

AutorAtelier

!!!!....acestor asa zise poezii nu le-a fost acordata atentie...sunt scrise in cel mult 7 minute cine crede bine cine nu problema lor...dpmdvd la 17 ani p care ii am cunosc foarte bine viata dar cei mai important este ca am inceput sa cunosc foarte bine oamenii...si nu prea imi place ceea ce cunosc...mi se tot atrage atentia in legatura cu gramatica...ca nai scris bine acolo ca nush ce shi nush cum...mi se urca in cap sa vad totul scris ca la carte...o mica greseala acolo nu strica...parerea mea...cine mai are ceva de reprosat rog sa ma contaceteze pe yahoo...poate purtam o discutie nu doar simple reprosuri.

3 poezii, 0 proze

FO

Felicia Mariana Orban

AutorAtelier

"Nu sunt ce par a fi - Nu sunt Nimic din ce-aș fi vrut să fiu! Dar fiindcă m-am născut fără să știu, Sau prea curând Sau poate prea târziu... M-am resemnat, ca orice bun creștin, Si n-am rămas decât..." Cea care sunt!... Mai concret: Numele meu este, așa cum scrie in caseta de sus, Felicia Mariana Orban. Data nașteri: 7 februarie 1978. 1993 – 1997 Liceul Teoretic "Al. I Cuza" – Ploiești (profilul Chimie – Biologie) 1998 – 2002 Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității "Spiru Haret" București, specializarea Engleză – Germană. Momentan… visătoare. În viitorul apropiat… profesoară. Mai târziu… time will tell! După cum se vede, n-ar fi prea multe de spus despre mine. Cum am început să scriu: îmi aduc vag aminte că am scris câteva poezii prin clasele primare (parca erau despre mama…), dar la modul serios am început să scriu în liceu. O părere negativă m-a făcut însă să renunț la un moment dat și am reînceput să scriu acum un an și trei luni, adică prin februarie...

91 poezii, 0 proze

Paulo CoelhoPC

Paulo Coelho

AutorClasic

Paulo Coelho (Rio de Janeiro, 24 august 1947) este un scriitor brazilian. Este fiul lui Pedro, inginer, și al Lygiei, casnică. La șapte ani a intrat la școala iezuită San Ignacio din Rio de Janeiro. A câștigat primul său premiu literar într-un concurs școlar de poezie, iar sora lui, Sonia, și amintește cum și ea a câștigat un premiu pentru eseu prezentând o lucrare pe care Paulo o aruncase în coșul de hârtii. Înainte de a deveni unul dintre cei mai de succes romancieri ai lumii a fost un hippie rebel, apoi autor dramatic, director de teatru, jurnalist, poet. În 1986 face pelerinajul la Santiago de Compostela, eveniment care i-a marcat viața și cariera literară. Deși profund atașat de Brazilia natală (își scrie operele la calculator, în fața oceanului, în vila de la Copacabana). Cărțile sale dezvoltă drame universale, valabile oriunde și pentru oricine, ceea ce explică primirea entuziastă de care se bucură pe toate meridianele. Cărțile lui Paulo Coelho, editate în 150 de țări și...

32 poezii, 0 proze

Elena CardasEC

Elena Cardas

AutorAtelier

Nesemnificativa(deocamdata). M-am născut în 1959 .Scorpion.Venise iarnă înverșunată în Nordul Moldovei încât tata și-a dat paltonul jos să mă învelească și el a mers până acasă în costum și a făcut pneumonie . Nu erau nici taxiuri și nici autobuze în micul meu oraș iar o Dacie nu cred că se fabricase încă . Așa am început , cu prima respirație , primul scâncet și ocrotită de amândoi părinții până la sacrificiu. Încă de pe băncile scolii am cochetat cu literatura publicând în revistele de liceu dar în cele din urmă m-am hotărât pentru medicină , facultate pe care am absolvit-o în 1984 . M-am reîntors pe meleagurile natale unde astăzi sunt medic primar medicină internă. Ador să călătoreasc, îmi plac animalele și în timpul liber am revenit la prima mea iubire, scrisul. Așa s-a născut ideea de a începe un roman. Scrisul este un mister. Ce mi-a venit? Cum mi-a venit ? Nu știu să raspund. M-am apucat tarziu de scris, poate ca pentru a scrie proza e nevoie de mai multa experienta de viata,...

9 poezii, 0 proze

Radu D. RosettiRR

Radu D. Rosetti

AutorClasic

Despre familia Rosettise stie ca e una dintre familiile boieresti foarte vechi din Tarile Romane. Era originara din Italia, unde radacinile ii coborau pana la inceputul secolului al XIV-lea. O ramura a sa si-a continuat existenta acolo, cu succesiuni remarcabile, iar o alta a ajuns la Constantinopol. De acolo, primii reprezentanti ai ei au poposit prin secolul al XVII-lea in Tarile Romane, unde s-au despartit in doua ramuri. Una s-a stabilit in Valahia, iar cealalta in Moldova. In ramura valaha, Radu D.Rosetti (1874-1964) era fiul lui Dumitru Rosetti, deputat si ziarist, cunoscut si sub pseudonimul Max, descendent din contele Nicolae Rosetti, care fusese ginere al lui Constantin Brancoveanu. Radu Rosettia fost, cum scrie George Calinescu, un avocat abil, dar si un scriitor prolific, adaptand pentru literatura romana o maniera franceza a vremii, prin poezii sentimentale ce ilustrau viata celor de jos. Potrivit aceluiasi George Calinescu, "cu Radu D. Rosetti se inaugureaza la noi o...

1 poezii, 0 proze

PP

Platon Pardău

AutorClasic

Alex. Ștefănescu despre Platon Pardău (din rev. România literară, nr. 30/2003): În timpul lui Ceaușescu, Platon Pardău își petrecea, în fiecare an, prima parte a lunii august la mare: stătea în balconul camerei lui din vila scriitorilor de la Neptun și lucra, în timp ce toată lumea se afla la plajă. Așezat pe un șezlong, ținea mașina de scris pe genunchi și bătea fără întrerupere, ca și cum ar fi avut alături o ciornă, deși, în realitate, compunea textul pe loc. Figura lui napoleoniană, căreia doar un tricorn îi lipsea pentru a-l evoca întru totul pe învingătorul de la Austerlitz, exprima o încredere deplină în actul scrisului. În această stare de spirit ( chiar dacă nu întotdeauna într-un balcon), Platon Pardău (născut la 1 decembrie 1934 la Vatra Dornei) a scris de-a lungul anilor mii și mii de pagini de versuri, proză, teatru și publicistică. A început prin a scrie versuri. Numeroasele cărți de poezie pe care le-a publicat - Arbori de rezonanță, 1963, Monolog, 1965, Vânătoarea...

1 poezii, 0 proze

CA

Costa Anielka

AutorAtelier

PUNCTUL DE VEDERE AL POETEI: ACESTE POEZII SUNT O PARTE DIN : VISELE, ILUZIILE, SPERANTELE SI UN CRAMPEI DIN SUFLETUL MEU.... Prima poezie am scris-o in clasa a zecea, la inceput, doar pentru a obtine o nota buna la literatura(de care eram pasionata la vremea aceea), dar apoi descoperind incet, incet, ca-mi place din ce in ce mai mult acest lucru am inceput sa scriu poezii. Bineinteles, a urmat o stare de letargie, inactivitate(cative ani, pana am intrat la facultate), cand am inchis "portile" inspiratiei si muzei, apoi insa, mi-a revenit "setea" de scris si am inceput sa scriu poezie dupa poezie intr-o sesiune de iarna... Sper, in continuare, sa reusesc sa definitivez primul volum de poezii, sper sa placa si chiar sa transmita, mesajul viu si "dulce-amar" al iubirii sau chiar mesajul despre viata asa cum se vede ea prin prisma novicei poete...

1 poezii, 0 proze

C

Costin

AutorAtelier

Nu sunt poet...si nici nu vrau sa fiu...Vreau sa fiu asa cum ma simt...sa fac ce simt...N-am scris niciodata o poezie sau un text de dragul de a crea arta...pur si simplu au fost anumite momente in viata mea care mi-au determinat anumite stari de spirit, iar singurul mod prin care-mi puteam gasi linistea launtrica era sa dau frau liber mainii pe o foaie de hartie, si sa o las sa astearna ce simt.DA sunt genul de om caruia-i plac provocarile, fie ele de zi cu zi sau filozofice, care iubeste paradoxurile...care incearac sa treaca de anumite limite(limite pe care mare majoritate a semenilor mei nici macar nu le constientizeaza)...care incearca sa nu cada in patima visarii nici sa se lase furat de o realitate excesiva.Ar mai fi multe de spus dar cred ca este indeajuns. CONCLUZIE(?):doar eu(justme)

3 poezii, 0 proze

cum se scrie o carte - și ce înțeles poate avea o asemenea lucrare

de Mircea Ivănescu

însă pentru sunetele de afară străin, închis într-o lume unde nu mai pătrund cu ecourile lor luminile lumii de afară și își închid contururile de muzică pe care orice înscris al unui lucru, al unei...

PoezieClasic

Așa a început povestea…

de Vali Slavu

Era în luna aprilie a anului 2009. Navigând pe internet, am descoperit site-ul literar Agonia . Fără să bănuiesc cât de important va deveni pentru mine, am citit unele texte postate și am ajuns pe o...

Atelier

Literatura si psihologia (II)

de Petre Anghel

5. Conditiile materiale Dacă acceptăm ideea că artistul este acel individ ieșit din comun, care este inspirat de o forță din afara sa, atunci trebuie să acceptăm și ideea că acea comunicare nu poate...

EseuAtelier

Eminescu - otravă pentru unii intelectuali români

de Ion Spânu

Nu știu cum se face că majoritatea intelectualilor care-l denigrează pe Mihai Eminescu primesc, mai devreme sau mai tîrziu, burse în Occident sau stipendii la care ninu ar fi îndrăznit să rîvnească....

EseuAtelier

Capitolul 1(continuare)

de Dragos Serban

....................... - David! Domnule! - Da…Ce? - V-am întrebat dacă mai doriți o sticlă. - Da, Cosmin, te rog. Toarnă tu în pahare. Am căzut iar pe gânduri, mi se întâmplă des la vârsta mea. A...

ProzăAtelier

Despre nume și titluri

de Ovidiu Radulescu

Despre nume și titluri Deși citisem versetele de zeci sau sute de ori, de-abia târziu mi-am dat seama de un anumit lucru și anume că, în Geneza cap.2 Adam a făcut ceva de unul singur înainte de...

EseuAtelier

Epigrame cu carte

de Ion Diviza

UNUI AUTOR Chiar de scrii câte-o prostie, Nu te crede nătărău; Este o dovadă vie Că gândești cu capul tău. UNUI BIBLIOTECAR & SCRIITOR De când pledezi ca scriitor, Pe șefii tăi îi trec fiorii: Au...

PoezieAtelier

dor

de dianet

Dor…… Probabil ca asta simtim cu totii. Fiecare are cate un dor de cate ceva sau cineva. Indiferent daca este de fostul serviciu, de parintii, de anii tineretii petrecuti in facultate, de copiii...

Atelier

Caietul cu proză

de Paul Pietraru

CAIETUL CU PROZĂ Celor care au adâncit potecile munţilor Pe tata l-am găsit prăvălit peste tablourile mele, le privea mereu, ori de câte ori avea nevoie de o bucurie. O bucurie specială, ce-i ajungea...

ProzăAtelier