Sari la conținutul principal
Poezie.ro

"ce-mi înspăimântă la sorginte eul"21329 rezultate

0.02 secundeMeilisearch
41 rezultate
primul_volum_virtual

primul_volum_virtual

ColecțieEbook8 texte

Ce-ai avut cu Beethoven mă animalule?

de Radu Herinean

DG

Dragos George

AutorAtelier

Cel mai tare mă înspăimântă o pagină goală....Senzația e acutizată de liniuța care pâlpâie în colț așteptând, cerând să-mi deșert desaga gândurilor ...Mă sperie pentru că nu știu ceea ce va ieșii, unde mă voi transporta scriind, dacă voi reușii sau nu să redau sau să transmit paginii goale ceea ce simt sau trăiesc sau văd.. Deocamdată scrisul e pentru mine ca o exorcizare... Îmi alungă inexprimabilul... Cu toate că am dorit să urmez un profil umanist atât în liceu cât și la facultate, viața a hotărât să mă facă inginer...

4 poezii, 0 proze

chipu din umbraCU

chipu din umbra

AutorAtelier

Crescuta intr-un satuc din Vrancea,maturizata prea devreme,am plecat intr-o lume care nu ma intelege.Am lasat curtea regat al copilariei mele,nucul-prieten vechi ce strajuia imprejurimile si m-am ratacit intr-un univers unde eu..am murit demult si a rams doar urma unui regret.Timpul a ucis clipa.M-am intors inspaimantata de unde am plecat dar nu am mai gasit decat cadavrul dulce al amintirilor si durerea mi s-a infipt pe veci in suflet.

16 poezii, 0 proze

BV

Bude Viorel

AutorAtelier

prin pseudo-autocunoasterea ce mi-a fost dat sa am, nu pot sa transmit si altora ceea ce nu posed, deci cred ca stiti ce vrea sa zica non-existenta mea metalingvistica. o biografie vaga o veti descoperi din ceea ce voi incerca sa creez oarecum absurd, urmuz-ianesc poate. bizar-ian (de la pseudonimu-mi)

5 poezii, 0 proze

Ioana StanciuIS

Ioana Stanciu

AutorAtelier

poezia mea este lumea ce-mi sta la picioare; nu tin cont de reguli atunci cand gandesc, simt, tremur, respir si scriu. sunt copil, iubesc, la distanta, imbratisez soarele dimineata, ma joc cu cearcanele celui de langa mine, colorez iarba cu talpile goale, ma-mbrac in camasi barbatesti, ma reincarnez vara in scoici, iar visele-mi penduleaza intre munte, mare, unde, nori, raze, ochi mari, gene lungi, zambete sincere.

5 poezii, 0 proze

I

Ioana

AutorAtelier

Pamantul ce ma-nalta este pamant strain,dar ceea ce-mi da viata e sangele roman.

2 poezii, 0 proze

tudosa iulianTI

tudosa iulian

AutorAtelier

nu sunt ce par a fi ci sunt ce-mi spune inima sa fiu

9 poezii, 0 proze

FR

focsa roxana

AutorAtelier

Tot ce scriu este ceea ce imi imaginez eu,sau in anumite circumstante ce mi se intampla....

4 poezii, 0 proze

Dan WaniekDW

Dan Waniek

AutorAtelier

Am educat mâna stângă pentru șoriceii ce-mi mișună pe masă... Am zis apoi j'ai vécu, aproape ca abatele acela, bun la inimă ca un medic de plasă... Ce să zic? La capăt de drum nu mai sunt decât începuturi eterne a capella, nu însemnări, n-ai nici casă... Necum biografii, muieri, ori plângeri spre Cruella. Aplauzi doar din dreapta, cine să te mai descoasă ? Autorul locuiește și lucră la Paris ( în Francia, dar visează doar la Navarra... ). Dan Waniek este medic român ( cu numele cel meseriaș ce vine de la protovasconicul *bade, întregitor, care după Vennemann a dat deponentul - căci nu are pasiv - și defectivul - căci nu are perfect - Lat. mederi, a vindeca, verb dual, pentru că are complement atât cu dativul cât și cu acuzativul :-).

7 poezii, 0 proze

MariaM

Maria

AutorAtelier

La inceput am incercat sa fiu ce mi-a placut cand am vazut, simtit sau auzit, fara sa stiu ca sunt cineva...putin mai tarziu am inceput sa ma revolt la ce vedeam, auzeam...si am inteles ca sunt cineva. Dar nu stiu cine sunt...ma caut in natura, in cei din jurul meu, in poezie, proza, etc. Ma gasesc in toate cate putin, de aceea imi spun ca suntem multe Marii iar una dintre ele uneori scrie...

2 poezii, 0 proze

dumitru vasileDV

dumitru vasile

AutorAtelier

incerc sa ma descopar,incerc ceva ce-mi place,si stiu ca drumul ce l-am ales duce undeva.

11 poezii, 0 proze

ce-mi înspăimântă la sorginte eul

de Ștefan Petrea

trecuți demoniac prin ciurul clipei ni se adună-n suflete gunoaie și devenim precum o ghionoaie cu unii împușcați în miez aripei. primești doar Ceruri false, de odaie în ruga-n măruntaie-ale risipei,...

PoezieAtelier

Să uităm definiția morții

de Daniela Parvu Dorin

Să uităm definiția morții Vreau un loc printre binecuvântările lumii?tu, nu? (de ce-mi sunt sortite poveștile în care mi-am trăit disperarea, mi-am văzut moartea?) numai tu-mi spui ''te iubesc'' la...

Atelier

Plimbare pe alei sau Nimeni nu e perfect

de Aliciu Dragos

PLIMBARE PE ALEI sau NIMENI NU E PERFECT -continuare la scrierea Un om și umbra lui- GÂNDURI DESPRE PLOAIE Sunetul ploii în pădure este fenomenal. Atâta mișcare și totuși atât calm! Fiecare frunză...

ProzăAtelier

Ofrandă... sau... Blestem

de Daniel Aurelian Rădulescu

Numai mie să-mi fie destin Să nu pot să mă înalț peste chin ? Ce-i blestem ca la gând de festin Să nu pot să mă bucur, să închin ! Oh, ce sincer gândesc să fiu bun. În abstractul memoriei drum Mă...

PoezieAtelier

Gândind în trecut

de Petre Muntean

Stau pe marginea patului sperând ca poate dorul,ce altă dată mă ducea spre locuri interzise...își va mai aduce poate minte și de mine-omul gânditor-mereu in căutare de ceva nebunesc,dar in același...

Atelier

vise care nu mor

de Mircea Robert

sunt câteva vise care refuză să moară , în pofida faptului că noi murim și ochii mei se înspăimântă de cuvintele ce-mi ies din mână . mă las condus, abandonat și sedus de tine fiindcă aproape de...

PoezieAtelier

Ganduri in padure

de DANILA MONICA

În jurul meu pădurea se înfioară Când umbra înserării se așterne Peste un șopot cald ca de vioară Ascult glasul maicii naturi eterne Și gândul meu plutește-n noapte Spre ale nemărginirii plaiuri Iar...

Atelier

De ziua ta...

de Corina Adina Niculae

De ziua ta, am plâns. Am plâns în suflet și în gând Și prin cuvânt. Sunt lacrimi reci, la fel ca ploaia mărunta de toamnă care-mi înspăimântă visele. Lacrimi amare, la fel ca amintirea lăsată de o...

PoezieAtelier

Balada zalelor de fier

de Ioana Camelia Sîrbu

Sunt atitudinea clară față de război, Scutul ce te iubește de parcă te sufocă… Uneori seamăn a fi pendula ce măsoară greșeli Ca și cum n-ar trebui să măsor timpul, Pentru că eu mă scurg în fiecare zi...

PoezieAtelier