"atâtea culori într-o floare" – 20063 rezultate
0.03 secundeMeilisearchAndreea
Sunt atatea evenimente, persoane, vorbe, zile relevante pentru ceea ce sunt eu astazi... bune, rele. In fine, am invatat ca sunt atatea lucruri gri pe lumea asta, incat ma feresc sa fiu bicolora. E mult prea riscant. De asemenea, as vrea sa evit sa ma definesc raportandu-ma la un anume lucru, prefer (macar pentru inceput) ca textele cuprinse pe acest site sa vorbeasca despre starile, gandurile, emotiile, reveriile mele. Si in final, despre mine.
2 poezii, 0 proze
Cristina Dinu
Bibliografia mea sunt eu...atatea stiu despre mine incat am uitat sa mi le mai amintesc!
1 poezii, 0 proze
Patrick
Cateodata poti si obosi intelegand atatea despre lume. Si crezi ca te relaxezi scriind
5 poezii, 0 proze
cristina dumitrache
M-am nascut si am murit de atatea ori incat am invatat nemurirea !
3 poezii, 0 proze
mihaela christescu
Absolvit liceu cultura generala,casatorita de doua ori,tot de atatea ori divortata,doi copii,fac "Stiinte cognitive si parapsihologie",in cadrul univ.Ecologice(fac ramasa neterminata),de profesie insotitoare de bord,actualmente pensionara.
7 poezii, 0 proze
DAdragomir amalia
jurnalism si somerie...doar atat si am spus atatea..
5 poezii, 0 proze
Alexandra Popa Scurtu
Prea scurta: 17 ianuarie 1980- 3 iulie 1999, Bucuresti Am terminat liceul si-aveam atatea vise, atatea vise...
8 poezii, 0 proze
IIlinca
Sa vorbesc despre mine. Sa stiu cine sunt. Sa ma scriu. M-am scris de atatea ori. Mereu cu alt chip. Am fost oricine, si am purtat chipul meu. Cu petalele ofilite legate in jurul gatului, si ochii deschisi. Sa vad. Sa stiu ca nu sunt oarba. Sa stiu ca n-am uitat.. Ratacita, ceilalti m-au vazut. M-au inchis intr-o lume, cu geamurile catre strada. Credeau ca prea multa miscare ma va ameti. Credeau ca o sa incep sa-i vad. Sa uit ca ei tin in mana oglinda. Sa uit ca ma vad. Sa uit ca vreau sa le scriu. Sa le spun ca inca ma vad. Sa le spun cat de tristi sunt. Morti. Ei nu-si vad chipul in oglinda lor. Acum sunt doar o ultima fraza, la capatul propriului meu nume. Aceasta este, atat de lung. Sa ma pot ascude toata dincolo de el.
24 poezii, 0 proze
Ceocoiu Cristian
Sunt nascut in Iasi, traiesc in Iasi si probabil voi continua sa traiesc in acest oras plin de atatea amintiri ce ma vor urmari toata viata. Viata mea a inceput la cumpana dintre ani si asa sunt si eu uneori: intr-o cumpana desavarsita, nestiind in ce parte sa merg. Procesul meu de maturizare a inceput in Iasi si mai ales la Liceul "Mihai Eminescu" pe care ma bucur ca l-am urmat opt ani de zile. Curios este ca poezia nu facea parte din viata mea, dar acest liceu si mai ales unele fiinte m-au facut sa ma trezesc sau poate dimpotriva sa am adancesc si mai tare in inefabilul poeziei mele. Imi pare rau daca biografia mea nu este satisfactoare dar eu sunt o persoana introvertita si nu imi place sa spun prea multe lucruri unor persoane pe care nu le cunosc foarte bine. Aceasta este o mica parte din mine.
6 poezii, 0 proze
Harry White de Danciu
intreaga Prefață a lui Ștefan Doru Dăncuș la cartea \"Sânt pentru ca Este\" Au apărut în vremurile noastre, pe planetă, milioane de cărți și tot atâtea milioane de monumente ale prostiei și orgoliului de-a fi scriitor cu orice preț. Pădurile pământului au fost exterminate cu sălbăticie pentru a se tipări pe lemnul lor disprețul și aroganța unor indivizi care, în fața Creatorului, descalifică specia umană. Nu este prima dată când spun că lemnul plânge de durere când este imprimat cu stupizenia și obscenitatea umană și vibrează fericit atunci când se aplică pe el cerneala tipografică a Înaltului. Cartea lui Harry White de Danciu a bucurat lemnul sacrificat pentru a fi editată, afirm acum, când piața literară e plină de surogate subordonate mentalității de tarabă. E timpul altor cărți, a venit vremea ca “glorioasa literatură” să apună, să întâmpine cu respect o altă ordonare a literelor, cuvintelor, frazelor și sensului acestora. Omenirea trebuie să învețe altă limbă, una universală,...
0 poezii, 0 proze
atâtea culori într-o floare
de Vali Nițu
deseori am tot greșit arareori am recunoscut fluierul deciziei unui timp ce mă desena pe o margine de viață la fel de grăbită ca mine ca și tine femeie cu buze de foc și nume de floare încerc să-ți...
Te-am hotărât să fii
de picu elena georgiana
-am hotărât să fii cu ochii albaștri și atunci când nu-mi va fi teamă că o să te întâlnesc ,într-o zi,zărindu-te am să te strig cât mă vor ține puterile: maree! și ,astfel ,marea ta să se tulbure și...
De primavara
de Popa Lorena
Exista miliarde de copaci infloriti in lume. Si numai unul s-a gandit sa imi impartaseasca azi din florile lui. Am asteptat cuminte sa vina primavara si iata cum m-am bucurat de primele petale Nu...
Umbra
de purda marcel
amurg însorit căzut peste etern însângerat de atâtea dureri într-un cristal cu atâtea culori gânduri ce lovesc amarnic un abis de aer poluat condus din multime ating cu o floare uscată o parte din...
A Paris (6)
de Lorena Stoica
Ziua asta indecisă arbitrează soarele și norii într-un “care pe care” enervant. Nu mă pot hotări ce dispoziție să arborez. A fost o noapte beton; am adormit multumiță de singurătatea mea onestă și nu...
În vis
de Toma Ana-Maria
Luna strălucește pe cerul țesut cu stele, luminând noaptea întunecată. Vântul adie printre ale castanului frunze și teiul miresme edenice spre văzduh înalță. Pe strada pustie, colbul de asfalt...
Călătorie imaginară
de Maria Prochipiuc
Aseară , târziu în noapte, m-am trezit, călătorind prin mine. Nu prea știu ce căutam... luminile se întretăiau în umbre... Dacă reușești să privești în interiorul tau, de multe ori nu te recunoști,...
Trăind la început de lume
de Remus Cretan
Simțim uneori că nu se poate trăi decât la începutul sau la sfârșitul acestei lumi. Aș vrea și eu acum să trăiesc la începutul lumii, să trec prin dureri pentru a nu ajunge la suferință, adică să...
propriu-mi carusel (XXIV)
de Vali Nițu
Schițez un început de zâmbet. E ca un mugure din pomul cu trunchiul meu, frunzele și fructul tău. Este unul al iubirii, cuprins în verticala unui mers, lin și apăsat, durat în cuvinte adevărate, iar...
Padurea de la margine de vise
de Dan Arsenie
Mi se pare incorect să numesc unul din personajele mele drept personaj principal. Și ca să nu mă fac de râs în fața lor, o să le propun un târg: o să le las să trăiască mai mult decât ar trebui....