"Zdrobită geme inima-n mine" – 2699 rezultate
0.06 secundeMeilisearch
GMGheorghe Mădălina
Când o vei cunoaște pe ea, s-ar putea să ți se pară scorpie, sau s-ar putea să ți se parâ cea mai dulce fata. Uneori poate să fie atât de rea iar alteori atât de bună… Nu știe nimeni cum, majoritatea doar cred că iși schimbă măstile la fiecare minut. Dar ea nu poartă măști pentru că a învățat că e mai bine fără ele. Nu. Se schimă atât de repede pentru că de fapt ea e mai multe persoane într-una, dar nimeni nu pare să realizeze asta. Mădălina e serioasă, bea cafea și știe că fiecare sfârșit e inevitabil și ca pâna la urmă totul va păli cândva. Ea nu iubește niciodata cu toata inima pentru că știe că intr-un final inima ei va ajunge zdrobită pe podea și va plânge atât de mult.Mădălina nu se atașează niciodata de obiecte sau de locuri pentru că știe că se sparg, se pierd și se uită. E atât de matura încât te izbește cu capul de asfalt doar spunându-ți adevarul.Mădălina nu urlă niciodată. Ea doar se uită la tine fără să spună nimic și atunci poti să știi că i-ai făcut cel mai rău lucru și...
8 poezii, 0 proze
ABAurel Baranga
Aurel Baranga (n. 20 iunie 1913, București - d. 10 iunie 1979, București) este pseudonimul lui Aurel Leibovici, un poet și un dramaturg român de origine evreiască. A obținut bacalaureatul la Liceul Matei Basarab din București în 1931 și a absolvit Facultatea de Medicină în 1938. A debutat cu versuri în revista Bilete de papagal a lui Tudor Arghezi. A editat împreună cu Gherasim Luca, Paul Păun și Sesto Pals revista de avangardă Alge. A colaborat la revista de avangardă unu, editată de Sașa Pană și Moldov. În 1948 a scris textul imnului României comuniste, "Zdrobite cătușe", muzica fiind compusă de Matei Socor. Tot în 1948, Aurel Baranga a primit ca "sarcină de partid" să înființeze revista de satiră și umor Urzica. Din 1949 și până la sfârșitul vieții (10 iunie 1979) a fost redactor-șef la Urzica. A fost căsătorit cu actrița Marcela Rusu, fosta soție a lui Alexandru Bârlădeanu. Aurel Baranga a avut un fiu, Harry Baranga. Opere Poeme în abis, 1933 Ninge peste Ucraina, 1945 Marea...
9 poezii, 0 proze
Zdrobită geme inima-n mine
de Cezar Bolliac
Zdrobită geme inima-n mine; În flăcări, chinuri arz ne-ncetat; Viața-mi toată o am în tine, Dar tu de mine te-ai depărtat. Ești tu o fee? Ești zeitate? Sau, ca iubirea, vii a-ncălzi Un suflet rece ce...
Un suvenir
de Cezar Bolliac
Nu, nu se uită lesne, când, din copilarie. Cineva iubește precum te-am iubit eu; Și blestem pe aceia care, prin viclenie, Mi-au amărât viața și tot amorul meu. Mânia mea din urmă, mândria-mi cea...
Călugărenii
de Dimitrie Bolintineanu
I În umbrosul spațiu se revarsă zori. Turcii dorm p-o coastă însmălțată-n flori. Dar oștenii noștri și cu domnul june Către cer înălță sfântă rugăciune. Domnul cheamă capii și-astfel le-a vorbit: -...
Doar cred
de Ovidiu M Cobalcescu
In asta zi, mult dupa inserat, Am luat un capat de hartie. La masa mea m-am asezat Si-am scris aceasta \"asa zisa\" poezie. Privit-am pruncii mei cum dorm, de-acum cuminti, in noapte Cu bratele spre...
Țesătoarea Lumilor
de Plesca Adriana Doina
Nu sunt nici munte semeț, nici mare ce urlă-n furtună, Sunt dealul tăcut ce se-nalță din umbre și lună, Un semn ce străpunge pământul cu umbra-i domoală, Văzut în depărtări vaste de ochi fără smoală....
Dragoste, fauritor a toate
de Talmacel Marian Silviu
Zacuta-n mine versul zdrobit de neiubire, Lipsit de armonia lucirilor blajine Nici rana si nici golul nu poate sa inspire, Dulceata unor versuri ca mierea de albine. Nici vantul si nici apa nu poate...
Ultimul cerb
de Daniel Bratu
Îmi plouă-n cale, fără încetare, în apă chioară lumea se preface, din arca mea, prin velele opace se văd deja cărările de sare. Se-aude ploaia-n mine și când tace dorința mea de clipele solare și...
Levantul
de Mircea Cărtărescu
din cîntul al șaptelea [...] “De ce din umbra-mi ai fugit? De ce n-auzi chemarea-mi? În crângul vechi și liniștit Să vii o clipă baremi, Și lin al apei scânteiat Să-ți lunece pe pleoape-ți... În...
Angelina
de George Coșbuc
Baladă din Albania Ca Dumitru-n albanime Mai viteaz nu era nime, Nici la braț mai viguros, Nici la umblet mai frumos: Era înger la iubire, Zmeu era la războire; Între fete curcubeu, La bătăi trăsnet...
idila pierduta
de rusu diana
\"zdrobeste narcise, sa pot sa beau sucul amar al timpului\" i-a zis EA, lui, dar EL n-a inteles si-a zdrobit secunde. sucul dulce al narciselor si-a cautat loc spre coltul ochilor, dar degetul lui a...
pescuitorii de lacrimi
de Mihaela Maxim
I pe întunericul clipei... mă bucuram ...prea devreme de gustul lacrimilor număram... timpul crescut clipe lungi și verzi până la cer mă-nchideam în mine singură Cutia Pandorei sălășuia un pustnic...
Tomnirea trecerilor
de Florina Daniela Florea
m-agăț de trunchiul certitudinilor ițindu-se pe după fiecare clipă, e lumina aceea chemătoare, Dumnezeule, fiecare unghie se rupe în zgomot frânt de frunze – sămânță pentru primăverile ce vor să vie....
Shakuntale, în sat... (Poezie clasică)
de Iulia Elize
Stelele să-mi lase moale carnea albă către râne Și un os pribeag de sensuri, braț cu carne-mi va rămâne Sunt un stuf ce-ades adoarme mult visându-te, în glas De sunt papură, se lasă, ceasul, mie,...
Zori și Asfințit
de Mariana Cârdei
Lacrima A licărit o lumină, s-a aprins o stea, a bătut o inimă ș-a înviat în suflet dragostea mea. Un nor a umbrit luminița, o strângere de inimă a schimbat sensul vieții. Cum ai putut ca să dispari?...
Epigonii
de Mihai Eminescu
Epigonii Când privesc zilele de-aur a scripturelor române, Mă cufund ca într-o mare de visări dulci și senine Și în jur parcă-mi colindă dulci și mândre primăveri, Sau văd nopți ce-ntind deasupră-mi...
Epigonii
de Mihai Eminescu
Când privesc zilele de-aur a scripturelor române, Mă cufund ca într-o mare de visări dulci și senine Și în jur parcă-mi colindă dulci și mândre primăveri, Sau văd nopți ce-ntind deasupră-mi oceanele...
Epigonii
de Mihai Eminescu
Când privesc zilele de-aur a scripturelor române, Mă cufund ca într-o mare de visări dulci și senine Și în jur parcă-mi colindă dulci și mândre primăveri, Sau văd nopți ce-ntind deasupră-mi oceanele...
Epigonii
de Mihai Eminescu
Când privesc zilele de-aur a scripturelor române, Mă cufund ca într-o mare de visări dulci si senine Si în jur parcă-l colindă dulci si mândre primăveri, Sau văd nopti ce-ntind deasupră-mi oceanele...