"Viața nu are tasta Replay" – 20917 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
DLDoru Lascarache
Doru Lascarache ing. ...de ceva timp in Giurgiu 47 ani / 20/01/1965 delascarache@yahoo.co.uk Scriu de plăcere, pentru că este de unde. Cu bănuiala mai trăiești, cu certitudinea mai greu. Cat trăiești,înveți - apoi mori și uiți tot. Timpul există ca să nu se intample toate deodată. Acasă este acolo unde ești imbrătișat. Cand l-am anunțat pe tata ca mă insor mi-a zis "Bine, dar să nu se mai repete". In viată e bine să fii cuminte, dar să nu exagerezi ! Dragostea, hrana si un loc unde sa poti locui, astea fac oamneii fericiti. Daca vezi pe casa un coș, nu da fuga la dermatolog. Viata ne ofera de toate ...dar nu ne este permis sa luam chiar ce vrem. Sunt cine vreau, oriunde, oricand..!! Bogat e cel care nu-si doreste mai mult de cat are. "Libertatea este dreptul de a le spune, oamenilor, ceea ce nu vor să audă !" - George Orwell
182 poezii, 0 proze
DEDiana Eugenia
M-am nascut intr-o noapte de 31 decembrie,in orasul meu natal.Sunt zile in care blestem ziua aceea....Cineva m-a intrebat odata care este rostul meu in lume...ma gandisem demult la chestiunea aceasta....tot ce pot zice ii ca eu nu-l vad,m-am nascut pentru ca asa a decis mama,pentru ca nu m-a intrebat nimeni daca vreau sau nu sa ma nasc.Am facut o scoala buna din oras....eram o fata linistita,dar care parca totdeauna cauta sa zica ce are de zis.Am intrat cu orecare sacrificii la unul dintre cele mai bune licee din judet si din tara,acolo unde am vrut..matematica-informatica...Deseori nu-mi simt locul aici,am ales asta deoarece m-am considerat o persoana total realista...a sosit momentul sa-mi dau seama ca nu potzi trai doar cu realitatea..cam tarziu...Cam ata am sa va zic,nimik interesant in viatza mea,pe viitor as vrea academia militara...dar viitorul e mai bine sa nu-l planifici..oricum vorba lui tata"socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ"...
8 poezii, 0 proze
Severus Silvan
nici viu nici mort. Traiesc acolo unde viata nu are inceput si sfarsit. In lumea gandului pur, a ideei nersotite, ajunsa la stadiul de proiect
1 poezii, 0 proze
bakari itami
Nascuta fara sens,voi muri la fel. Viata nu are sens si e mai presus de orice discutie filosofica,fiind mult mai simpla si mult mai complicata decat un om o poate vedea,neavand niciodata un motiv sau obligatie.
2 poezii, 0 proze
Olteanu Marius Stefan
Munceste ca si cum nu ai avea nevoie de bani. Iubeste ca si cand nimeni nu te-a facut sa suferi. Danseaza ca si cand nimeni nu te vede. Canta de parca nu te-ar auzi nimeni. Traieste ca si cand ar fi ultima zi pe pamant. Cand iti vine sa plangi, adu-ti aminte de clipele in care zambeai, cand simti ca viata nu are nici un rost gandeste-te la cei ce mai au doar o zi de trait, cand simti ca vrei sa mori gandeste-te ca altii ar da orice sa traiasca....iubeste-ti viata si mai ales prietenii...E cel mai de pret lucru.
1 poezii, 0 proze
MCMihaela Claudia Condrat
Din ce-am scris, o definitie: lucrurile se întâmplă pentru a se simplifica întâmplându-se viața nu are decât două încăperi printr-una trece ziua prin alta noaptea printre din când în când un cal bătrân un cartof e mai mult decât suficient dar o fântână blestemată mai puțin locul devine rău și trebuie schimbat o imagine poate urma unei zile pământul a-ngropat cerul soarele pesemne locuiește altundeva ca vorbirea oamenilor acestea două au ceva în comun de exemplu te pot orbi suferința însă e mereu trează ca lumina lămpii care se micșorează viața durează la fel pretutindeni șase zile a șaptea e pentru plecări și întoarceri toate se pot îngrămădi într-un cufăr zise calul torinez și se duse puțin să înnebunească ...
9 poezii, 0 proze
ivan ion ovidiu
Mă simt ca un uliu însetat de mine. Mă mușc, îmi curge sângele, degeaba. Durerea e prea mică Mă mușc încontinuare, îmi rumeg pripria-mi carne, Sângele îmi alunecă pe haine, nu mai contează, Încerc să aflu ce e durerea. Nimic nu ajunge să mă facă să uit, totul mă doare, Sufletul îmi e rănit, e zgârâiat acolo unde nimeni nu poate ajunge. Corpul nu mai înseamnă nimic, e doar un morman de carne și oase. Ce gust bun are sângele! Sufletul meu e doar un coș de gunoi plin de sentimente, Greutatea iubirii mă copleșește, nu mai fac față plăcerii de a ma scrijeli. Vreau gheare de uliu să pot ucide viața din mine, Vreau cioc de vultur să-mi pot smulge urechile și ochii, Să nu mai aud, să nu mai pot vedea ploaia de ură și de ignoranță ce mă udă. Cuvintele nu mai au viață, viața nu mai are cuvine. Totul e doar imaginația mea, viața nu exista, nimic nu e real, Doar durerea face totul vizibil. Ura îmi înțeapa neființa, infinitul devine vizibil. Ura se masoară în momente de singuratate, Viața se...
2 poezii, 0 proze
Paul Alexandrescu
M-am născut pe 29 aprilie 1985 la Tulcea. Mutându-mă la o vârstă foarte fragedă în Brăila, am avut parte de o copilărie simplă și plăcută la țară într-o atmosferă tipic crengiană. Am inceput să scriu poezii pe la 13 ani și am continuat în liceu în general pe tema metafizică a misterelor de nedeslușit ale vieții și futilitatea deranjantă a încercărilor noastre de a afla scopul propriei existențe ce duce de obicei la depresie. Prin liceu, am început să scriu proză, câștigând pe parcurs cateva concursuri de "short stories" în limba engleză și încercând în general să abordez tema geniului dintr-o perspectivă nouă. Totodată doresc să stimulez cititorul să își pună constant întrebări , să emită ipoteze, pentru că până la urmă, viața chiar nu are sens dacă nu încercăm să provocăm destinul. Destul de ironic, mă pregătesc să termin facultatea de Automatică și Calculatoare pe meleaguri bucureștene și lucrez ca web-designer și programator
22 poezii, 0 proze
MHMircea Cristian Hristescu
Poetul ca si soldatul nu are viata personala!:D
2 poezii, 0 proze
PVPatrascu Vlad
Ce as putea sa spun, imi place mult sa compun versuri, fac acest lucru cu o directie, si anume aceea de a da un sens unui obiect din lemn pe nume "chitara", pentru a da viata unor sunete extraordinare, un limbaj, o esenta, o traire a notelor muzicale, impreunate totodata de versuri, care nu fac altceva decat sa dea un iz de culoare sunetelor abstracte peovenite dintr-un obiect din lemn, care nu are viata, dar care poate renaste la orice atingere de corzi...!
2 poezii, 0 proze
Viața nu are tasta Replay
de Stelian STANCU
Unicitatea e termenul ce ne caracterizează De când ne naștem, până mai apoi Nimeni și nimic nu ne mai motivează Pentru a muri cu gândul viu în noi. Consumul e neuronal predominant Pentru cei ce au...
Love online
de Aileen Havaa
Tocmai am reușit să mă trezesc și îmi înec visele nopții într-o ceașcă de cafea neagră. O altă zi, în care mi-am propus să citesc…orice…vreau să mă duc cu ochii închiși la bibliotecă, să întind mâna,...
de prin alte locuri
de alta naum
Acestea sunt niste texte-jurnal pe care le-am primit. La rindul meu, le dau mai departe. Ele au generat oarece confruntari de idei si diferite stari celor care le-au citit si analizat. enjoy!...
Your message has been sent
de Ottilia Ardeleanu
Inocenția are computer. Lucrează în domeniu. Vorba vine. De fapt, nu are ce face și dezgroapă istorii. Cu mausul. Optic. Și berc. Click. Click. Copy. Mai întâi, din viața vecinilor, pe urmă din cea a...
Ce se vede?
de marius ghilezan
În România aproape că nu se mai vede nimic altceva decât integrarea în Uniunea Europeană. Toate măsurătorile institutelor de sondaj, mă refer la cele care au vizibilitate și credibilitate, dau ca...
Splendida călătorie pe orizontul provinciei
de Liviu Comșia
După o vreme petrecută în orizontul poeziei, publicând două volume de versuri, „Îndemn la nesupunere” (2002) și „apăsați tasta Any” (2005), nonconformismul estetic al lui Liviu Nanu a continuat să-și...
Despre mine, altfel
de Maria Gold
De cîteva zile mă uit la desktopul meu plin de proiecte începute. Nu-mi place nimic. Nu-mi mai place nimic după o perioadă. Mi se pare că nu crește nimic așa cum aș vrea. Aș vrea să clădesc ceva care...
Învierea
de viorel ploesteanu
Când coborau scara exterioară ce ducea la demisol, Isadora tocmai pleca la serviciu. Ce faci, dragă, ai început să aduni vagabonzii de pe stradă? Sper că nu ai să începi origiile pe aici. Grigore a...
Weekend poezie.ro în Roșiori - A doua antoniadă
de Maria Prochipiuc
Într-o sâmbătă superbă, în fața Casei de Cultură din Roșiorii de Vede s-au strâns o mână de oameni, veniți din toate colțurile țării, pentru lansarea celui de-al doilea volum de versuri semnat Liviu...
Soare, de tastă
de Alin Farcas
Hai... mai țâpă două lemne pe focu` ăla... Și scurge-te-n buza cortului... Ți-oi istorisi câte ceva despre... focu` ălălalt... I-ascultă... A fost odată... și-ncă mai este... Căci mit nu-i... `au...