"Un tranvai" – 22530 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
TWtenesee williams
Tennessee Williams, pseudonimul literar al lui Thomas Lanier Williams, (n. 26 martie 1911 – d. 25 februarie 1983) a fost un dramaturg, poet și romancier american, laureat al premiului Pulitzer pentru dramă pentru piesa de teatru A Streetcar Named Desire (Un tramvai numit dorință) în 1948 și ulterior pentru piesa Cat On a Hot Tin Roof (Pisica pe acoperișul fierbinte) în 1955. Tennessee Williams s-a născut la Columbus, Mississippi. Când avea trei ani familia sa s-a mutat la Clarksdale, Mississippi, apoi în anul 1918, la Saint Louis, Missouri. Piese timpurii 1936 – Candles to the Sun 1937 – Fugitive Kind 1937 – Spring Storm 1938 – Not about Nightingales 1940 – Battle of Angels -- rescrisă în 1957 ca Orpheus Descending 1945 – You Touched Me 1944 – Stairs to the Roof Piese majore 1944 – The Glass Menagerie -- Menajeria de sticlă 1947 – A Streetcar Named Desire -- Un tramvai numit dorință 1948 – Summer and Smoke -- Vară și fum 1950 – The Rose Tatoo -- Trandafirul tatuat 1955 – Cat on a Hot...
0 poezii, 0 proze
Nicolae Labiș
Nefericitul poet, stins din viață la doar 21 de ani, după un accident de tramvai, avusese o fascinantă ascensiune literară. Fiu al învățătorului Eugen Labis și al Profirei, care-i îndrumă, la școala primară, primii pași. Din copilărie scrie povești și poezii. Liceul \"Nicu Gane\" Fălticeni (1947 - 1951), continuat la Iași. Debut în Zori noi - Suceava (1950) și Viața Românească (1951). Urmează cursurile Școlii de literatură \"Mihai Eminescu\" din București. Se înscrie și abandonează imediat Filologia bucureșteană. Debutul editorial aduce un suflu nou poetic și o speranță de autor complet: Primele iubiri (1956). Pregătește pentru tipar volumul Lupta cu inerția (apare postum, 1958), dar moare stupid, în preajma Craciunului 1956, în urma unui accident de tramvai, în împrejurări încă neelucidate complet. Vizitase \"Capșa\", pentru o degustare, a vrut să ia tramvaiul spre iubită, cineva l-a îmbrâncit, s-a prins de grătarul dintre vagoane, a cazut cu capul pe caldarâm. Măduva spinarii îi era...
0 poezii, 0 proze
ABAlphonse Beauregard
Alphonse Beauregard (1881-1924) est un poète québécois Né à La Patrie (Compton en Québec), Alphonse Beauregard doit abandonner ses études à la mort de son père. Il pratique alors divers métiers, tout en publiant des poèmes dès 1906 dans quelques journaux et revues (parfois sous pseudonyme de A. Chasseur). Il prend une part active à la rédaction du Terroir et devient secrétaire de l'école littéraire de Montréal, tout en travaillant comme commis au port de Montréal. À peine élu président de l'école, il meurt asphyxié au gaz. Les forces, 1912, édité par Arbour & Dupont à Montréal Les alternances : poèmes, 1921, édité par Roger Maillet à Montréal
5 poezii, 0 proze
ICIlie Constantin
Ilie Constantin (născut la 16 februarie 1939, în București), fiul textilistului Stan Constantin și al „taxatoarei de tramvai“, Ralița Constantin (n. Constantinescu), este un român, doctor în filologie, poet, prozator, eseist și tâlmăcitor, reprezentant strălucit al generației resurecționale și a paradoxismului. Studiază la Liceul Sfântul Sava din București, între anii 1953 și 1956, apoi la Facultatea de Filologie – Universitatea din București (1956 – 1961). O dată cu debutul în studenție are loc și debutul cu versuri în revista Tânărul scriitor. Debutul editorial se produce în penultimul său an de studenție, 1960, alături de Nichita Stănescu și de Cezar Baltag, cu placheta Vântul cutreieră apele, prefațată de Al. Philippide. După absolvirea cursurilor universitar-filologice, funcționează ca redactor la ziarul Scânteia, din 1962 și până în 1965; pentru o scurtă vreme, din 1965 și până în 1967, se angajează la Studioul Cinematografic București; îl aflăm apoi într-un post de redactor,...
6 poezii, 0 proze
JLJules Laforgue
1860 Naissance, le 16 août, de Jules Laforgue, à Montevideo (Uruguay). Son père, Charles Laforgue, travaille pour une banque française. Il est originaire de Tarbes. Sa mère, née Pauline Lacolley, vient du Havre. Jules est le second fils de la famille. 1866 Mme Laforgue et ses enfants quittent l'Uruguay et s'installent à Tarbes. Em 1867, Mme Laforgue retourne en Amérique du Sud, laissant deux de ses fils, Jules et Émile, aux soins d'un de ses cousins. Les années suivantes sont, pour Jules, occupées par des études médiocres au lycée de Tarbes. 1875 Les parents de Jules viennent s'installer définitivement en France. En 1876, la famille quitte Tarbes et vient habiter Paris. 1877 La mère de Jules Laforgue meurt d'une pneumonie. 1880 Laforgue fait la connaissance de Gustave Kahn, l'un des premiers adeptes du vers libre. C'est l'époque où Laforgue compose ses «poèmes philosophiques», dont quelques-uns sont repris ici dans la section des Premiers poèmes. 1881 Laforgue vit, plutôt mal, de...
7 poezii, 0 proze
JOJean Orizet
Né le 5 mars 1937 à Marseille, Jean Orizet est un poète et un prosateur français dont l'œuvre s'inscrit dans la lignée des écrivains voyageurs et humanistes. Co-fondateur à Paris de la revue Poésie 1 en 1969 et des éditions du Cherche midi en 1975, Orizet effectue également des missions pour les services culturels du Ministère des Affaires étrangères et pour l'Alliance française. Traduite en vingt langues, son œuvre est couronnée par de nombreux prix. Il est membre de l'académie Mallarmé, de l'association internationale de la critique littéraire et président d'honneur du PEN club français. On lui doit l'invention du concept d'« entretemps » qui sous-tend l'ensemble de ses écrits. Biographie Jean Orizet est né à Saint-Henry, entre L'Estaque et Marseille, le 5 mars 1937 . Son père, Louis Orizet, était ingénieur agronome, sa mère enseignait les mathématiques et son grand-père maternel travaillait dans la construction navale. Un grand-oncle instituteur lui apprit à lire avant qu'il ne...
1 poezii, 0 proze
JTJean Tardieu
Jean Tardieu, né le 1er novembre 1903 à Saint-Germain-de-Joux et mort le 27 janvier 1995 à Créteil, Val-de-Marne, est un écrivain et poète français. Il est le fils de Victor Tardieu (peintre) et Caroline Luigini (harpiste). Il a travaillé aux Musées Nationaux, puis chez Hachette et, après la guerre, à la Radiodiffusion française. Il devient Traducteur de Goethe et de Hölderlin, il reçoit le Grand Prix de la Société des Gens de Lettres en 1986. Enfant insouciant et heureux, il fit ses études au lycée Condorcet, mais il perdit ce bel équilibre à 17 ans, lors d\'une crise qu\'il qualifia de « névrotique », éprouvant à partir de là une inexplicable angoisse métaphysique. Dès lors, il ne cessera d\'interroger cette part d\'ombre, à la fois inquiétante et fertile. « Cette nuit si terrible apparaît bénéfique si nous l\'embrassons, les yeux ouverts, dans la vérité du regard. » dans Obscurité du Jour, 1974. Difficilement classable, poète avant tout et surtout, il écrit aussi pour le théâtre et...
1 poezii, 0 proze
Mircea Bârsilă
Mircea Bârsilă s-a născut la 19 octombrie 1952, în satul Cârciu, comuna Văgiulești, județul Gorj. Are un frate și două surori. Mircea și Sofia sunt gemeni. A absolvit Liceul teoretic „Traian Doda” din Caransebeș. A debutat cu poezie, în ziarul județean „Flamura” din Caraș-Severin. În primii doi ani de liceu a fost coleg – de internat - cu poetul Octavian Doclin. A făcut armata la grăniceri . În l978 a absolvit cursurile (la zi) ale Facultății de Filologie a Universității din Timișoara, secția Română-Latină. Vreme de doi ani (1976-1078) a fost președintele Cenaclului literar „Pavel Dan” al Centrului Universitar Timișoara. A fost prieten la cataramă cu poetul Ion Monoran (cel care a aprins scânteia Revoluției, oprind tramvaiele, în Piața Maria). Împreună cu Ion Monoran și Adrian Derlea a întemeiat, în cadrul opzecismului încă incipient pe atunci, o efemeră mișcare literară numită „ Monodersilism”. Deși a terminat Facultatea cu media 9,30, a fost repartizat ca profesor – dată fiind criza...
0 poezii, 0 proze
PTPaul-Jean Toulet
Paul-Jean Toulet, né à Pau (Basses-Pyrénées) le 5 juin 1867 et mort à Guéthary (Basses-Pyrénées) le 6 septembre 1920, est un écrivain et poète français, célèbre par ses Contrerimes, une forme poétique qu\'il avait créée. Paul-Jean Toulet perd sa mère à sa naissance. Tandis que son père regagne l\'île Maurice, il est confié à un oncle de Bilhères, dans la vallée d\'Ossau. Il séjourne trois ans à l\'île Maurice (1885-1888) puis un an à Alger (1888-1889), où il publie ses premiers articles. Il arrive à Paris en 1898. C\'est là qu\'il se forme véritablement, sous la tutelle de Willy, dont il est l\'un des nombreux nègres, notamment pour Maugis en ménage. Colocataire du futur Prince des Gastronomes Curnonsky, il fréquente les salons mondains et les boudoirs demi-mondains qu\'il évoque dans Mon Amie Nane. Il travaille beaucoup et se livre à divers excès, dont l\'alcool et l\'opium. Il collabore à de nombreuses revues, dont la Revue critique des idées et des livres de Jean Rivain et Eugène...
2 poezii, 0 proze
Raymond Queneau
Raymond Queneau, né au Havre (Seine-Inférieure, aujourd’hui Seine-Maritime) le 21 février 1903 et mort à Paris le 25 octobre 1976, est un romancier, poète, dramaturge et mathématicien français, cofondateur du groupe littéraire Oulipo. Biographie Raymond Queneau a grandi dans une famille de commerçants. Il monte à Paris pour faire des études de philosophie à la Sorbonne et à l\'Ecole Pratique des Hautes Etudes où il suit notamment les cours d’Alexandre Kojève sur Georg Wilhelm Friedrich Hegel. Il fréquente le groupe surréaliste auquel il adhère en 1924. À la suite de son exclusion en 1930, il participe au pamphlet Un cadavre contre André Breton avec un texte intitulé « Dédé ». Raymond Queneau a relaté de façon satirique son expérience du surréalisme dans Odile, où Breton apparaît sous les traits du personnage d’Anglarès. Après la rupture avec le surréalisme, Raymond Queneau se lance dans l’étude des « fous littéraires » et travaille à une Encyclopédie des sciences inexactes. Refusée...
3 poezii, 0 proze
Un tranvai
de hera lucian
„Mă urc la tranvaiul târziu bătrân și plictisit de același drum Și greu mă așez pe-un scaun rapciugit, de unde privesc la strada plictisită udă și murdară Și la oamenii de ceară… Zâmbesc Și-n...
sirena
de Florentin Cristian
eram la pază la drapel în locul puzzle și atunci un tranvai eu urma conștiința îmi ține cârma și- mi amintesc că ea își schimbă aspectul părului foarte des eu tăcut, rămas filozof fiindcă am știut să...
Prin Bucureștiul de altădată
de Nicolae Diaconescu
O călătorie virtuală prin Bucureștii de altădată Alocoțiune ținută la vernisarea expoziției „Pași prin Bucureștii de altădată” Miercuri 15 decembrie 2004, ora 12 Dragi colegi, prieteni și invitați,...
Din amintiri
de Danut Gradinaru
Trăgeam tranvaiul după mine același ce ucise labiș; cu pași mărunți, miros de câine ne îndreptam către tufiș și-i arătam marea natură ce s-a văzut, ce s-a pierdut, că libertatea nu se fură, cum inima...
Fraza a treia
de Anisia Mădălina Sara Trandafir
A murit un om langa mine, o persoana pe care am cunoscut-o fara sa o cunosc, stiu ca a murit pentru ca i-am vazut capacul de sicriu tolanit ca o jumatate de motan pe cimentul de la intrarea in...
Lâna de aur
de Mircea Dinescu
Viață: cârciuma \'Două uși\'. Printr-un maț de marmură cobori în grădina Guleaiului. Se obrăznicește Natura: pescăruși îi înhață scrumbia de sub braț prin fereastra tranvaiului. Marea s-a retras ca...
Nirvana Teilor și urnele verii... de cenușă
de Dragoș Vișan
Se mai naște câte un om pe lumea asta... - Dar ce, eu nu-i dau voie să se ivească? - Ba îi dai. Pentru că n-ai ce să-i faci. Un om de calitate e rar. - Mai ales la noi. - Mai ales. - Și dacă nu-i...
Cum plang poetii
de Cristian Olaru
Ai văzut cum plâng copiii, Prin tranvaie și metrou? Dacă i-ai privi o clipă, S-ar putea să-ți pară rău. Ai-ai văzut cum plâng bătrânii, Cerșători cu mâna-ntinsă? Dacă nu te-apucă jalea, S-ar părea că...
Din pod
de Florentin Cristian
pun scara sentimentelor să urce în podul încăpător pentru viață de celebritate abordare simplă care contrastează cu energia lor pe care o irosesc pe relații la care am robotit ca un miner pentru că...
Sindrofie maculată
de Razvan H
Sindrofie maculată Căci în cameră e luminat și soare Ce patrunde și prin oblonele trase Și așteapta ca omul sa-l încânte Luminând ca într-un palat,el searbădă iluzie Omului nu îi arată.dar nici...