"Un rasunet" – 22530 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
AMAndrei Mureșanu
Andrei Mureșanu (n. 16 noiembrie 1816 în Bistrița - d. 12 octombrie 1863 în Brașov) a fost un poet și revoluționar român din Transilvania. S-a născut în Bistrița, într-o familie de țărani. A studiat filozofia și teologia la Blaj, a fost profesor la Brașov începând cu 1838. A început să publice poezie în revista "Foaia pentru minte, inimă și literatură". A fost printre conducătorii revoluției din 1848, participând în delegația Brașovului la întrunirea de la Blaj din mai 1848. Poemul său "Un răsunet", scris la Brașov pe melodia anonimă a unui vechi imn religios (Din sânul maicii mele), a devenit imn revoluționar - a fost numit de Nicolae Bălcescu "Marseilleza românilor". Din 1990, el a devenit imnul României. După revoluția din 1848, Mureșanu a muncit ca traducător la Sibiu, a publicat în revista "Telegraful Român", operele sale având tentă patriotică și de protest social. În 1862, poeziile sale au fost adunate într-un volum. Având sănatatea precară a murit în Brașov în 1863. Andrei...
9 poezii, 0 proze
CMCornelia Muresan
2003 Am publicat un volum de poezie intitulat Intre lacrima si zambet Toate poeziile publicate pe acest site au aparut in cotidianul “Rasunetul“.
31 poezii, 0 proze
STSandu Tzigara-Samurcaș
Sandu Tzigara-Samurcaș (1903-1987) a fost un poet și traducător român, fiul Mariei Cantacuzino și al lui Alexandru Tzigara-Samurcaș (profesor universitar de istoria artelor, ctitor al Muzeului de artă și istorie națională, director al Convorbirilor literare). A colaborat, printre altele, la revistele \"Gândirea\" și \"Convorbiri literare\". Opere (listă incompletă?) * Cartea sângelui, f.e., 1946 * Măștile gândului, Editura autorului, 1947 * Răsunete, Editura Minerva, București, 1970 (cuvânt înainte de Edgar Papu) * Oglindiri, Cartea Românească, București, 1972
1 poezii, 0 proze
VVVictor Vicos
Am văzut lumina zilei într-o zi importantă, 9 MAI. Nu am o activitate cultural artistică bogată doar un premiu I la un concurs organizat de Biblioteca Județeană Bistrița în anul 2005. Publicații în Răsunetul, revista liceului Juvenes.
7 poezii, 0 proze
NSNiculae Stoian
Niculae Stoian (n. 1935 - d. 14 ianuarie 1990) a fost un poet român asociat cu proletcultismul. A fost redactor-șef la revista Viața Studențească între 1966-1974, revistă unde a promovat nenumărați poeți "incomozi" - Nicolae Dan Fruntelată, Ion Cristoiu, Ana Blandiana, Romulus Rusan, Gheorghe Istrate, Mihai Tatulici, etc.. A mai fost redactor la "Luceafărul". Opere * Fierul Dracului, Editura Tineretului, București, 1957 * Fișă personală, Editura pentru Literatură, București, 1963 * Pietre de râu, Editura pentru Literatură, București, 1966 * Istorie de veghe, Editura Militară, București, 1970 * Întoarcerea la lucrurile naturii, Editura Eminescu, București, 1971 * Douăzeci de poezii pentru cei mai mici copii, București, 1972 * Fondul principal de sentimente, Editura Eminescu, București, 1978 * Treizeci și cinci de poeme sub scut, Editura Eminescu, București, 1979 * Cardioglob sau pe ce lume trăim, Editura Eminescu, București, 1982 * Răsunet peste țară, Editura Eminescu, București, 1985...
1 poezii, 0 proze
AZAndrea Zanzotto
S-a născut la Pieve di Soligo (Treviso) la 10 octombrie 1921. Face Facultatea de litere la Padova, terminând-o în 1942, dar în tot timpul studiilor și după aceea este profesor în satul natal. După o perioadă de „aclimatizare” culturală, petrecută în Franța și Elveția, s-a reîntors să profeseze în același peisaj ce se va transfera treptat în spațiul textului poetic. Primul volum de poezii se numește A che valse? (fiind publicat însă la Scheiwiller abia în 1972) căci debutul editorial are loc la Mondadori, relativ târziu, cu Dietro il paesaggio, în 1951. După spusele poetului într-un interviu, el nu poate scrie decât „în fața/îndărătul peisajului” natal. Fără evenimente exterioare de răsunet, biografia omului Zanzotto se suprapune perfect pe autobiografia poetului. Cele mai îndrăznețe gesturi ale sale sunt chiar operele publicate. Acestea, după debutul amintit, continuă astfel: Elegia e altri versi (1954); Vocativo (1957); IX Ecloghe (1962); La beltà (1963); Gli sguardi i fatti e...
1 poezii, 0 proze
GBGrigore Bugarin
Grigore(-Gore) Bugarin (n. 2 iunie 1909, com. Ohabița, jud. Caraș-Severin - d. 9 septembrie 1960, Timișoara) a fost un poet tradiționalist-gândirist și publicist român. A urmat cursurile școlii primare în comuna natală iar cele secundare (gimnaziul, Școala normală de învățători) la Caransebeș. Poetul va rămîne toată viața în aceste părți, funcționând un timp ca învățător și revizor școlar în Lugoj și participînd intens la viața literară și culturală din centrele bănățene. A colaborat la principalele ziare și reviste, în special la cele care au apărut în zona de vest în această perioadă. Ziare: Rasunetuil (Lugoj), Acțiunea (Lugoj), Reșița (Reșița), Vestu1 (Timișoara), Cuvântul satelor (Lugoj), înnoirea. (Arad), Banatul (Timișoara), Drapelul roșu. (Timișoara). Reviste : Fruncea (Timișoara), Luceafărul (Timișoara), Cuget clar (București), Societatea de mîine (Cluj), Banatul literar (Timișoara), Lanuri (Mediaș), Gând românesc (Cluj), Gândirea (București), Scrisul bănățean (Timișoara),...
1 poezii, 0 proze
Adrian Onicescu
In curs de implementare. Am pornit la drum de la un inceput a carui localizare in spatiu-timp au ales-o altii pentru mine. Conjuncturile au continuat sa dea cu zarul pe masa destinului meu iar eu, intr-o cursa furibunda cu propriul meu liber arbitru, citeam scrupulos de fiecare data, tare , rasunator verdictul zarurilor.E viata mea, in masura in care mie mi se intampla tot ceea ce traiesc, in masura in care imi asum onest verdictul, si in care nu incerc sa evadez din imprejmuiri. E viata mea in masura in care privesc atent de la fereastra trenului meu in mers si in care incerc sa traduc cat mai exact, tot ce vad, in cuvinte , in fapte si in iubire
7 poezii, 0 proze
PPPier Paolo Pasolini
"Pasolini apare pe scena literară și culturală italiană încă de foarte tînăr, la jumătatea anilor '50, și de atunci nu o mai părăsește, traversînd-o și ocupînd-o în mod răsunător, adesea în chip de protagonist, pînă în anul morții sale, 1975, și chiar mult timp după aceea. Într-adevăr, la mai bine de treizeci de ani de la sfîrșitul lui violent se vorbește în continuare despre el ca despre un protagonist al timpului său și se discută despre ideile și provocările sale cu o pasiune cîtuși de puțin îmblînzită. Moartea lui este o rană necicatrizată, o pierdere pe care, din fericire, societatea italiană contemporană nu a reușit încă s-o metabolizeze." "Ultimul film al lui Pasolini, Salò sau cele 120 de zile ale Sodomei, este proiectat în avanpremieră la Paris, pe 22 noiembrie 1975. Cu numai 20 de zile înainte, în noaptea de 2 noiembrie, viața lui Pasolini fusese frîntă pentru totdeauna în portul de la Ostia, la cîțiva kilometri de Roma. Prin acea moarte, s-au frînt și vena creativă și...
1 poezii, 0 proze
HBHoria Bonciu
Horia Bonciu (n. 19 mai 1893, Iași, d. 27 aprilie 1950) este pseudonimul literar al lui Beniamin (Hieronim? Bonciu?) Haimovici (cunoscut și sub pseudonimul de Sigismund Absurdul), scriitor avangardist român. A colaborat la revista Meridian și a scris poeme și romane experimentale. A fost student la Berlin, unde a frecventat cercurile avangardei, mai precis ale mișcării expresioniste. Nu și-a finalizat studiile. Acuzat de pornografie, asemenea unor confrați cum ar fi Mircea Eliade, Geo Bogza sau Mihail Sebastian, i se intentează un proces de presă răsunător în 1937, dar numeroși intelectuali, în frunte cu Eugen Lovinescu, îi sar în apărare. Este considerat de Mircea Cărtărescu în volumul Postmodernismul românesc unul dintre precursorii postmodernismului. Opere * Lada cu năluci, 1932 * Eu și Orientul, 1933 * Poemele către Ead, 1933 * Bagaj, 1934 * Pensiunea doamnei Pipersberg, 1936 * Brom, 1939 * Requiem, 1945 * Pensiunea doamnei Pipersberg, Colecția "Restituiri", Editura Dacia,...
1 poezii, 0 proze
Un rasunet
de Vaduva Emanuel
Un urlet putrnic rasuna -n padure. Si crengile albe incep a trosni. Privirea mi-e tinta prin gemu-aburit, La toata padurea ce zace ca moarta. Departe-s de lume ,departe de toate. Departe de ganduri,...
Gând plin de speranțe
de Stelian STANCU
E toamnă-n suflet, afară-i iarnă și-un răsunet Pătrunde-adânc în celulele incandescente, pe alocuri albe-violete. Gândul zboară șugubeț, ca în prima sa tinerețe Peste un trecut ce acum îmi pare a fi...
Demonul avatar
de Lorena Popa
Întors spre Răsărit, apune și se-nchină Un Zoroastru tȃnăr, lovit de rugăciuni Și fără să atingă sfȃrșitul altor lumi, Își tremură făptura în rȃuri de lumină. Și naște din pămȃnt,...
Nu toți dormim
de Cristian Petru Balan
MOTTO: „Acum ori niciodată croiește-ți altă soartă, La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani!” ANDREI MUREȘANU: „Deșteaptă-te, române!”(UN RĂSUNET), Imnul de stat al României. Nu toți dormim, căci...
Saaleck
de Friedrich Nietzsche
Dulce, pe munte și vale, Pacea se lasă-n amurg. Din soare cu blânde surâsuri Razele ultime curg. Iau culorile foc, licărește Un cerc de adânci frumuseți. Îmi pare că văd din morminte Cum ies...
Dans
de Roman Munteanu
Te invit Să ne înecăm Undeva în mine, Adică în valsul-haos. Eu voi fi îmbrăcat într-o cascadă de pași, Iar tu vei purta o cascadă de cuvinte. Ne vom roti, cu ochii închiși, Printre...
Nimic
de AEC
E noapte... întunericul îmi cântă la ureche...peste tot, nimic înseamnă nimic, iar TU reprizinți lumina în abisul greu de plumb... Mă bucur...Am ajuns să mă bucur din nimic... un foșnet, un răsunet,...
Odă la ciocoi
de Bogdan Petriceicu Hașdeu
I Ca lacoma omidă, ce-și caută o pradă Pe fragede mlădițe, Ca neagra lipitoare pe sânul de zăpadă Al dulcii copilițe, Ciocoiule! un secol, un secol și mai bine, Setos de dușmănie, Sugeai în frunză...
Noaptea
de Arcadie Lazareanu
stropii mari de intuneric au cazut din asfintit facand rosul tot mai vanat caci demult a amurgit licarind cu-nfrigurare stele incet se trezesc ne privesc din departare tac numai si stralucesc...
De câte ori
de Gabriel-Vincențiu Mălăescu
De câte ori ascult o melodie și mă cuprind fiori de neînțeles eu știu că pentru mine, mai ales, acordurile-mi par o tragedie. Mi se întâmplă tot mereu, mai des, să cred că orice ton din simfonie e...