"Un istoric" – 22528 rezultate
0.02 secundeMeilisearchEutropius
Eutropius (sec. IV. d.Hr.) a fost un istoric roman. A scris în jurul anului 367 compendiul Breviarium ab urbe condita în 10 cărți, în care tratează istoria Romei de la începuturile ei până la împăratul Valens (364-378), valoros mai ales pentru studierea evenimentelor petrecute în Dacia în secolele II și III. Eutropius susține în mod neîntemeiat că, la data colonizării romane a Daciei, aceasta fusese secătuită de bărbați și că, odata cu trupele romane a fost retrasă din Dacia și populația romană (271). Poziția lui Eutropius este apropiată de tradițiile istoriografiei senatoriale, care preconiza o monarhie moderată. Numele de Eutropius este forma latinizată a numeului grecesc Ευτροπιος (Eutropios), care se trage din cuvântul grec ευτροπος (eutropos), care înseamnă "versatil"
1 poezii, 0 proze
Tudor Vianu
Tudor Vianu (n. 27 decembrie 1897/8 ianuarie 1898, Giurgiu - d. 21 mai 1964, București) a fost un estetician, critic și istoric literar, poet, eseist, filosof și traducător român. Fratele mai mare al publicistului Alexandru Vianu. Căsătorit cu Elena Vianu (1911 - 1965). Fiul său, Ion Vianu, este un cunoscut medic psihiatru și scriitor. Fiica sa, Maria Alexandrescu Vianu, este un istoric al artei antice și arheolog. În anul 1915 devine student la Facultatea de Filosofie și Drept din București. Obține titlul de doctor în filosofie al Universității din Tübingen. În perioada de doctorat a purtat o corespondență susținută, punctată de întâlniri amicale, cu prietenul său din liceu, poetul Ion Barbu, care studia matematica la Göttingen. Creația lui a acoperit exact patru decenii: de la apariția în 1924, în germană, a volumului de debut, totodată și primul său studiu de estetică, valorificare a tezei sale de doctorat susținută la Facultatea de Filozofie Eberhard Karl a Universității din...
6 poezii, 0 proze
Dimitrie S. Panaitescu - Perpessicius
Perpessicius - Dumitru S. Panaitescu (n. 21 octombrie 1891, Brăila, d. 29 martie 1971, București) a fost un istoric și critic literar, folclorist, eseist și poet român, cercetător și editor al operei eminesciene, membru titular al Academiei Române. S-a născut la Brăila, la 21 octombrie 1891, ca al doilea fiu al lui Ștefan Panait, muncitor, originar din Ianina, și al Elisabetei Panait, născută Daraban, originară din Cucora (Putna). În 1898 a fost înscris în clasa întâi la școala primară numărul 4 din Brăila, pe care a absolvit-o în 1902. Din anul 1907 a studiat la Liceul „Nicolae Bălcescu” din Brăila. Până la terminarea liceului a fost secretar general al societății culturale „Avântul”, a elevilor de la liceul Nicolae Bălcescu. În vara anului 1909, petrecându-și vacanța la mănăstirea Agapia, l-a cunoscut și s-a împrietenit cu Titu Dinu, elev al lui Ovid Densusianu, la Facultatea de Litere din București. În 1910 absolvă liceul și devine student al Facultății de litere, la secția de...
4 poezii, 0 proze
Barbu Brezianu
Barbu Brezianu (n. 18 martie 1909, București, d. 14 ianuarie 2008) a fost un istoric, critic de artă, scriitor, publicist și traducător român, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Artiștilor Plastici (secția critică). Este cunoscut îndeosebi pentru studiile sale de brâncușiologie, fiind cel care a întocmit prima monografie exhaustivă a lucrărilor sculptorului în țară. Ca publicist și poet a debutat în anii treizeci ai secolului trecut. Este autorul volumelor de poezii Nod ars (1930), Poezii (1934), Zăvor fermecat, Jaf în dragoste, a cunoscutei cărți Brâncuși în România (1974, ulterior reeditată în versiune engleză) ș.a. Tudor Arghezi scria despre Barbu Brezianu : „Îmi permit plăcerea să regăsesc întoarsă în literatură pana scriitorului Barbu Brezianu, așteptată de toți cîți i-au cunoscut elasticitatea, nuanțele și gingașele transparențe.” Barbu Brezianu a fost un prieten apropiat al unor mari nume din cultura româneasca precum Constantin Noica, Mircea Eliade,...
9 poezii, 0 proze
Theodor Mommsen
Theodor Mommsen ( n. 30 noiembrie 1817 Garding, în sudul provinciei Schleswig - d. 1 noiembrie, 1903) a fost un istoric și jurist german, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1902. Motivația Juriului Nobel "Cel mai mare maestru în viață al timpului nostru în arta redării istoriei, luând în considerație mai cu seamă monumentala sa Istorie a Romei". Viața S-a născut în anul 1817, la Garding, în Schleswig. Tatăl său, Jens Mommsen, a fost pastor luteran. Studiează dreptul la Kiel (1838 - 1843). După susținerea tezei de doctorat își câștigă existența predând istoria și geografia la diferite licee din Hamburg. În același timp pune la punct și publică Die römischen Tribus in administrativen Beziehung (Districtele romane sub raport administrativ) care prevestea deja o puternică tendință interdisciplinară: studiul dreptului roman în strânsă legătură cu cel al istoriei antice și cu cel al filologiei. În felul acesta, era convins el, se reușea o reconstituire integrală a istoriei și a...
0 poezii, 0 proze
Dumitru Micu
Dumitru Micu (n. 8 noiembrie 1928 la Bârsa, în județul Sălaj) este un istoric, critic literar și poet român contemporan. A fost redactor la ziarul Scînteia și la mai multe reviste literare. De asemenea a fost profesor la Facultatea de Litere din București. E un bun cunoscător al literaturii interbelice și unul dintre cei mai importanți istorici literari ai perioadei după 1947. A scris opere de sinteză despre Poporanism, literatura modernă, revista Gândirea, dar și monografii despre Tudor Arghezi, George Călinescu sau George Coșbuc. A scris și câteava versuri. Opere publicate Sensul etic al operei lui Sadoveanu (1955) ; Poezia Mariei Banuș, București, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1956 ; Romanul românesc contemporan (1959) ; Poporanismul și « Viața românească » (1961) ; Literatura română la începutul secolului XX (1964) ; Istoria literaturii române 1900 - 1918, 2 volume, București, Editura Științifică și Pedagogică, 1964-1965 ; Opera lui Tudor Arghezi : eseu despre...
1 poezii, 0 proze
Gheorghe Adamescu
Gheorghe Adamescu (n. 26 iulie 1869, București — d. 4 aprilie 1942) a fost un istoric literar și bibliograf român, membru al Academiei Române. A scris o istorie a literaturii române de la origini până în 1910. Studiile și le-a definitivat în străinătate, fiind specializat în litere la Geneva și Paris. A fost autorul unor manuale de literatură în perioda interbelică. De asemenea a scris o istorie a literaturii române de la origini până în 1910, însa în care sunt prezente unele erori cauzate de informații eronate, despre Mihai Eminescu de exemplu, sau de interpretări proprii neobiective. A devenit membru corespondent al Academiei Române din 1921. Ecaterina Țarălungă îl caracterizează în Dicționarul de literatură română scos în 2007, ca fiind spirit filologic, așezat la confluența veacurilor al XIX-lea și al XX-lea, lucrările lui excelează prin acribie științifică și tentativa de cuprindere enciclopedică a fenomenului cultural românesc, favorizând astfel sinteza culturală pe baza căreia...
4 poezii, 0 proze
Takashi Arima
Takashi Arima, unul din cei mai mari poeți ai Japoniei de azi, s-a născut la 17 decembrie 1931, la Kameoka, Kyoto. Poetul face serioase studii de economie la Universitatea Doshisha, luându-și licența în 1954. Deși atras de științele exacte, tânărul intelectual japonez începe să scrie poezie mai ales după terminarea celui de-al doilea război mondial, un eveniment istoric care a marcat profund societatea niponă, lăsând răni adânci în sensibiltatea oamenilor. La începutul prodigioasei sale cariere literare, avea să fie influențat de Mitsuharo Kaneko, un cunoscut poet al epocii, traducător al lui Emile Verbaeren și prieten cu Robert Desnos. Devine în curând membru al unei grupări poetice moderniste de la Kyoto, publicând poezii și eseuri mai ales în revista Gendaishi(poezie contemporană).
26 poezii, 0 proze
Jacques de Launay
Jacques de Launay este un scriitor și istoric belgian, specialist recunoscut în istorie contemporană, ocupându-se mai ales de perioada celui de-al doilea război mondial. A fost secretar general al Comisiei internaționale pentru Învățământul istoriei. Cărți publicate Istoria secretă: mari controverse ale contemporaneității (Ed. Științifică, 1970) Ultimele zile ale fascismului în Europa (Ed. Științifică și Enciclopedică, 1985) Mari decizii ale celui de-al doilea război mondial - 2 vol. (Ed. Științifică și Enciclopedică, 1988) Istoria secretă a petrolului. 1859-1984 (Ed. Politică, 1989) - împreună cu Jean-Michel Charlier Eva Hitler născută Braun (Ed. Venus, 1993) - împreună cu Jean-Michel Charlier Istoria secretă a Cominternului (1919-1943): Eșecul unei speranțe (Ed. Venus, 1993) Morți misterioase ale istoriei contemporane: istoria secretă a timpurilor noastre (Ed. Anotimp, 1993) A cincea valiză: Titulescu și Europa (Ed. Agni, 1993) Marea prăbușire: 1944-1945 (Ed. Polirom, 1996)...
1 poezii, 0 proze
Ion Negoițescu
Ion Negoițescu (* 10 august 1921, Cluj - † 6 februarie 1993,München) a fost un critic și istoric literar român. Este fiul lui Ioan Negoițescu, ofițer de carieră, și al Lucreției Negoițescu (născută Cotuțiu, fiică a unui preot ortodox memorandist). A urmat cursurile liceelor ,,Gheorghe Bariț" și „Constantin Angelescu” din orașul natal, precum și ale liceului de la Aiud, pe care le-a încheiat în 1940. Licean fiind, s-a simțit atras, temporar, în disjuncție cu individualismul și estetismul pe care le va profesa toată viața, de mișcarea legionară. În anul 1937 a debutat cu versuri, publicate într-un ziar local, „Națiunea română”. Ca student al Facultății de Litere și Filosofie din Cluj (1941-1946), s-a refugiat, odată cu această instituție, la Sibiu, după pronunțarea Dictatului de la Viena. Poetul s-a arătat foarte critic la adresa conducerii de atunci a României, care acceptase pasiv dezmembrarea țării. El scria peste ani în ,,Straja dragonilor": ,,A nu fi luptat nici în Răsărit, nici în...
4 poezii, 0 proze
Un istoric
de Cornel Galben
Alecu, Ioan, n. 18 octombrie 1899, în satul Itești, comuna Berești-Bistrița, județul Bacău - m. 28 martie 1966, la București. Istoric. Fiu al învățătorului Ioan Ursu și al Mariei Alecu. Și-a început...
Un adevăr...istoric
de Eugen Fulea
Orice „adevăr” istoric, La-nceput pare utopic; Iar apoi, când inculpații Sunt la bal cu decedații, Chiar contează ce mai spune Un istoric de renume? Jurământul tău utopic, Făcut într-un templu gotic,...
“Orice istoric care se respectă știe că istoria nu este un tribunal”
de Ghinea Nouras Cristian
- Domnule Adrian Cioroianu, ce înseamnă Institutul de Istorie Recentă a României, care este locul său în societatea actuală românească? - Cred că este un demers foarte interesant. Am mulți prieteni...
\"Așa un bucureștean privește cu un oarecare complex de superioritate provincia\"
de Argeseanu Gabriel
A.G. Se consideră că media este cea care structurează mediul politic al cetățeanului, prin aceea că reprezintă, cel mai adesea, singura sursă de cunoaștere a realității, chiar dacă este vorba de o „...
Un autor și cărțile sale
de nicolae tomescu
Cu peste o jumătate de secol în urmă pe străzile Sibiului putea fi văzut un tânăr brunet, zvelt, cu o figură senină, purtând aproape tot timpul în mână un vraf de hârtii. Era nelipsit de la meciurile...
Un afon la concert
de Nicolae Diaconescu
Un afon la concert 1981 Am invitat-o pe Maria la concert. Sau să fiu sincer, ea m-a luat. Ocazie specială, în foaierul de la Operă e recital aniversar Bella Bartok. Ca la orice eveniment, pregătirile...
Thomas Mann – cel mai important prozator german al secolului XX
de Anton Potche
Un istoric, un filozof și trei scriitori germani au primit premiul Nobel pentru literatură înaintea lui Thomas Mann, dar nici unul dintre ei (Theodor Mommsen, Rudolf Eucken, Paul Heyse, Gerhart...
Cei trei impostori
de Jorge Luis Borges
La începutul perioadei pe care un istoric olandez a denumit-o nedefinit, Epoca Modernă, s-a răspîndit în întreaga Europă numele unei cărti, De tribus impostoribus, ai cărei protagonisti erau Moise,...
Stare de fapt
de marius nițov
Stau între patru pereți într-o celulă luminată din capătul coridorului înconjurat de istorii sunt un istoric pentru că însemn să nu uit lumea asta e o imagine pe care nu pot s-o schimb cum schimb...
Sacrul și profanul (4)
de Mircea Eliade
CAPITOLUL IV EXISTENÞà UMANà ȘI VIAÞà SANCTIFICATà EXISTENÞA „DESCHISÓ SPRE LUME Scopul ultim al istoricului religiilor este să înțeleagă — și să–i ajute și pe alții să înțeleagă — comportamentul...
