"Uimire și cutremur" – 3662 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
EMEugen MATZOTA
Nu știu nici măcar cât știau cei dinaintea noastră, doar descopăr cu uimire că nu noi suntem primii, c-au mai fost alții înainte, și din învățăturile lor mai aflăm din când în când câte ceva. Știu sigur doar un lucru: că nu sunt eu Stăpânul Inelelor...
24 poezii, 0 proze
EVEmil Vora
Poetul Emil Vora ( Maroiu ) s-a născut la 14 septembrie 1906 la Meriș-Broșteni, Județul Mehedinți și a murit la 17 martie 1979 la București. A studiat la Liceul „Traian” și Școala Superioară de Comerț din Turnu Severin. În anul 1929 se stabilește în București și lucrează ca funcționar la Ministerul de Finanțe între anii 1930 - 1935. În anul 1934 a absolvit Academia de Înalte Studii din București. Colaborează la revistele „Convorbiri literare”, „Curentul literar”, „Luceafărul”, „Provincia” (severineană), „Ramuri”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Universul literar” etc. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România din aprilie 1946. A obținut premiul Academiei Române în sesiunea iunie 1945 pentru volumul „Înalte vânturi” (1943). Volume de versuri: - Floare amară - 1936 - Fântânile tăcerii - 1940 - Cartea plecărilor - 1941 - Înalte vânturi - 1943 - Poarta destinului - 1969 - Nestinsa uimire - 1974 - Marea curgere - 1981
2 poezii, 0 proze
GGriffo
Sosesc de pe un drum aparte, deosebit față de drumurile pe care le cunoașteți voi. E singura cale, singura înșiruire de trăiri pe care eu însumi o știu. Dealtfel eu sunt singurul om care a pășit pe această cale. Ce singur ne simțim câteodată drumul meu și cu mine! Tot ce-ți povestesc ți-ar putea părea cunoscut, totuși mă privești cu uimire, calea mea fiind mai altfel decât a ta. Știu că-ți surâde ideea de a trage cu ochiul la alte povești. Defapt și pe mine mă gonește aceași dorință: să aflu la margini de râuri povești aduse din alte trăiri.
2 poezii, 0 proze
Lucia Eniu
„Rețetă pentru timpul viitor” „Românul s-a născut poet“. Există un adevăr concentrat în această scurtă propoziție, fapt de care m-am convins încă o dată, citind versurile tinerei poete Lucia Eniu. A vorbi despre un nume nou în poezie este mult mai greu decât în cazul „veteranilor“, iar dificultatea este cu atât mai mare cu cât persoana care transpune în versuri crâmpeie din sufletul său este mai puțin cunoscută. Versurile Luciei sunt atât de normale, încât poeta, din modestie, după ce le așternea pe hârtie, le depozita prin toate ungherele sufletului, neîndrăznind să le scoată la lumină. La lumina tiparului, desigur, căci ele au lumina lor. Pentru autoarea acestor bijuterii lirice, totul este simplu și firesc, însă este supus unei analize foarte atente și – mai era cazul să o spun? – tradus în limbaj poetic. Se miră atât de firesc trecerea timpului, care pe mulți îi sperie: Nu știu ce are timpul/ cu mine/ de-mi cere mereu/ să-mi mut gardul/ c-un veac/ mai încolo. (Uimire), iar pentru...
5 poezii, 0 proze
Uimire și cutremur
de Amélie Nothomb
Domnul Haneda era șeful domnului Omochi, care era șeful domnului Saito, care era șeful domnișoarei Mori, care era șefa mea. lar eu nu eram șefa nimănui. Am putea spune lucrurile și altfel. Eram la...
Uimire și cutremur
de Amélie Nothomb
Tenul ei alb și totodată mat era acela despre care vorbește atît de bine Tanizaki. Fubuki întruchipa la perfecție frumusețea niponă, cu excepția stupefiantă a taliei sale. Chipul său o înrudea cu...
Uimire și cutremur
de Amélie Nothomb
Domnul Omochi rămase o clipă cu gura căscată înainte de a se apropia de mine și de a-mi urla drept în față: — îndrăzniți să vă apărați! — Nu, dimpotrivă, mă acuz, iau toată vina asupra mea. Pe mine...
Uimire și cutremur
de Amélie Nothomb
de hîrtii acoperite cu greșeli de calcul. Le-am aruncat una cîte una. Văzînd-o pe Fubuki cum lucrează la calculatorul ei, mă țineam cu greu să nu rîd. Mă revedeam în ajun, goală, așezată pe...
Uimire și cutremur
de Amélie Nothomb
vuietul ce ieșea din pîntecele torționarului părea fără sfirșit. Ce crimă putuse să comită Fubuki ca să merite o astfel de pedeapsă? N-am aflat niciodată. Dar, oricum, îmi cunoșteam colega:...
Uimire și cutremur
de Amélie Nothomb
Am rupt un pătrat verzui și l-am dus la gură. Cel mai tare mă dezgusta culoarea. Am mestecat: spre marea mea rușine, am văzut că nu era rău deloc. — E delicios, am zis în silă. — Aha! Aha! E bună,...
Lumea și azi
de Iordanescu Mircea
pe umerii tăi vară cânt la harfa cu diamante lumea în care stau azi; ating cu uimire și cutremurat, crusta așezată pe piele, părul îmi flutură în vântul de noapte dintr-un fel de revoltă; cu unghiile...
ciugulituri
de Monica - Nicoleta Făgețean
- Știi povestea ceaiului? - Spune-mi-o... - Cică în estul îndepărtat, dar nu în Þara Soarelui Răsare, un împărat se plimba cu o ceașcă în mână. Ei bine, îi erau dragi arbuștii, grădina cu flori,...
iubirea-i
de pop romeo
iubirea-i pană pe arcușul viorii întinse între cer și pământ trăznet ascuns într-un sâmbure de visare târzie foc pe apele cercurilor ce duc inima la-nțărcarea culorilor în liniște tact ireal zvâcnit...
Trei uimiri despre ideile dintr-o carte
de cornel marginean
Trei uimiri despre ideile dintr-o carte Florentina Loredana Dănilă și-a lansat de curând cartea ,, Scrisori netrimise,, la editura Fundația Culturală Antares- Galați. Prin împrejurări ce țin mai...
Uimire și pîndă
de Corneliu Traian Atanasiu
(pentru o înțelegere mai ușoară vă rog să citiți și \'Grîu păzit de maci\' care este pretextul acestei încercări) Știm că poezia este imagine care surprinde survenirea sacrului – fulger de aur frînt...
visul de-a fi
de pop romeo
pasii-mi sunt din urme de ploaie intre umbre impregnati cu miracolul nasterii pasiunii dintre luna si soare in celule-mi vibreaza vioara intaia a ritmului cu care universul se trezeste la o noua zi...
Coborât din cer
de Nistorescu Ionut
Ai coborât pe-o rază luminoasă În umbra lunii ce pe cer veghează Ai coborât pe-o geană de lumină Dansând ca un satir sub clar de lună. Și m-ai vrăjit cu-a ta iubire Eu am căzut răpus mut de uimire Și...
morning song
de ama ada anghel
e doar o banca alba in playlist \'come as you are\' e doar mana mea calda si calma intinsa printre algele diminetii spre draperie demult, tare demult, aveam mana carlig (alura de captain hook) o...
Sanatoriu
de Daniel Aurelian Rădulescu
Ochii își țintesc inexpresivi printre carouri reci de gard Și mâinile și le întind -ai nu știu cui- mai mulți copii; Mai mici, mai mari, cu palid chip ca din mânjit de-un gros de fard, Speriați...
Iona
de Marin Sorescu
Prefețele scrise de autorii înșiși nu-și au rostul decât în măsura în care vin cu niște precizări de ordin documentar. Altfel, să încerci să spui – e prea lung. Și poate că ai și uitat. Creația e o...