"Tristețea are frumusețea ei" – 18703 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
MSMihail Săulescu
Mihail Săulescu (n. 23 februarie 1888, București - d. 30 septembrie 1916, Predeal) a fost poet român. A cultivat o poezie cu tematică citadină, simbolistă; a scris și drame de factură expresionistă. Viața și opera * 23 februarie 1888: se naște la București. * 1906: apare volumul Versuri - poezii minore pe care autorul le reneagă subit și luptă pentru distrugerea tuturor exemplarelor cărții. * alături de Ion Agârbiceanu, Aron Cotruș, Liviu Rebreanu, Nicolae Iorga, Alexandru Ciura, intră colaborator la revista literară literară ilustrată Cosânzeana ce apare la Orăștie (1911) și ulterior la Cluj (1922) * 1914: apare volumul de poezii Departe. Solitudinea citadinului,spleenul și tristețea se împletesc cu dorința evadării în necunoscut. * 1916: apare volumul Viața. Conține poeme orientate spre o filozofie a acțiunii, a revoltei împotriva mizeriei. * 30 septembrie 1916: cade eroic pe frontul de la Predeal Reflectare postumă * septembrie 1921: are loc pe scena Teatrului Național din...
4 poezii, 0 proze
Demostene Andronescu
Născut la 3 decembrie 1927, în comuna Cîmpuri, județul Vrancea, deci într-o zonă ce constituie un fel de ținut de cumpănă între Moldova și Muntenia, Demostene Andronescu are parcă și ceva din blîndețea molcomă a moldoveanului, dar și ceva din încăpățînarea iscoditoare a munteanului: e un amestec oarecum paradoxal de contemplativism liric (prin care se explică poetul) și de activism neastîmpărat (din care se nutrește luptătorul). Cuminte și necuminte totdeodată, pare să nu se simtă în firea lui decît pe răzoarele inefabile dintre realitate și visare, dintre real și ideal. Prin poezia lui trece adeseori – cu o tristețe mai senină, de dor românesc – umbra lui Don Quijote. Omul însuși are, la rîndu-i, ceva donquijotesc, un amestec îndărătnic și indefinit de „visătorie” și „nebunie”, în sensul nobil (și adesea uitat) al acestor cuvinte. Donquijotismul apare de altfel, în viziunea sa, ca însemn paradigmatic al unei întregi generații: aceea a tînărului...
0 poezii, 0 proze
JLJemna Ramona Laura
Luni Sunt singura in camera. De fapt, sunt iar singura...in viata. Pentru a cata oara? Ce rost are sa mai fac fac socoteala? Important acum e prezentul. Scaunele " tac ", nu scartaie nici unul. Cand spui "sunt doar cu mine", in interiorul tau doresti sa fi pronuntat acest cuvant pentru ultima oara. Vrei ca semnificatia, incarcatura lui s-o uiti cat mai repede. Si vin ploi...si sterg o parte din cenusiu. Iar apoi...dupa ploaie rasare soarele si purifica atmosfera. Da...dizolva semnificatia tristetii. Mi-am scos un sandwich si mananc. Ma cauta cineva...dar nu pot sa raspund. De ce? Pentru ca azi doresc sa stau de vorba doar cu "tine", cu trecutul pe care vreau sa-l uit. Pe care faptele-l pastreaza, dar pe care l-am ascuns in mine. Si care m-a facut sa ma simt uneori atat de singura, singura...chiar cand eram inconjurata de atatia prieteni. Trecutul..."taci", as vrea sa-i raspund iritata eului meu! Si totusi el are dreptate. Ar fi fost bun de geolog. Sapaturile lui duc totdeauna la...
2 poezii, 0 proze
irina berdila
tristetea si singuratatea unui om sunt asemeni viselor sale: cu cat se adanceste mai mult in ele, cu atat risca mai mult sa uite ca exista si altceva ...
4 poezii, 0 proze
ESEla Solan
...toate au un sfârșit îmi spune tristețea eu zâmbesc mă dezbrac de mine cuvânt cu cuvânt rămân o rană în aerul viu mă gândesc poate ăsta e sufletul poate undeva în substanța lui ruginie mai e vreo sămânță de om neatinsă de șmirghelul lumii cineva a smuls o aripă și clipa s-a prăbușit cineva a crestat lumina și din ea s-a lățit o baltă de întuneric eu încerc să deslușesc în vociferarea lor seacă o zvâcnire de inimă sau câteva raze cu care să-mi leg rana dar nu găsesc bătrâne decat mâinile tale și curg înspre ele curg ca un râu spre ocean...
320 poezii, 0 proze
MSMirela Serban
Amurgul unei zile de toamna mi te-a adus in cale..de atunci tristetea a disparut din sufletul meu prafuit de dor
2 poezii, 0 proze
FPflorin predescu
nascut in sibiu debut literar in sibiu si apoi aparut in publicatii in tara si in germania si canada si sua absolevent de filologie studii in germania si canada un poet exilat la tropice amintind nostalgia si tristetea din pontice
6 poezii, 0 proze
Avalon
Sunt cum sunt, incerc sa nu ma las dus de val. In viata eu spun ca toate vin la timpul lor. (da, cred ca toti avem un destin prescris) Tristetea ma face sa scriu, poate pentru a ma minti si a imi creea lumea mea. Nu ma intreb de ce pentru ca imi place asa cum e. Nu traiesc intr-o lume a viselor doar incerc sa vad aceasta lume mai buna.
1 poezii, 0 proze
nichifor iuliana
Poeziile mele reprezinta starea sufleteasca pe care o am in momentul de inspiratie. Chiar daca plang, chiar daca rad, tristetea din poeziile mele nu o pot inlatura. Mi-e dor de o fericire pe care nu am trait-o niciodata, de o fericire care sa ramana si care sa-mi inlature tristetea din suflet si din poezie. Iuliana
5 poezii, 0 proze
Bivol Vasile
Si numai pentru ca: Departe-n lumea suferintei traiesc cu dorul meu pustiu, azi nu mai stiu ce-i suferinta, fericirea...mi-e dor de tine atata stiu.... Fericirea a intrat în viata mea, o data cu tine...inainte... clipele de tristete, de neliniste, îmi invadau gandurile... ma dominau...acum suferinta s-a încheiat...tu esti langa mine si este de ajuns sa te simt aproape, sa stiu ca ma iubesti pentru a fi o persoana fericita...tu esti acea parte din viata mea care lipsea...acum ca te-am gasit, simt caldura dragostei tale care ma poarta undeva, sus, departe... spre al noualea cer...iti multumesc ca existi... Tu esti cantecul care ma adorme noaptea, vocea ce-mi mangaie tristetea, vantul ce-mi rasfata pielea, o ultima silaba pe care vreau sa o rostesc înainte de a visa si... primul meu gand...Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta cu tine, nu mi-as dori alta, o clipa sa ma privesti, sa ma saruti, sa ma atingi...vreau ca tu sa reprezinti visele mele, vreau ca tu sa fi motivul pentru care...
0 poezii, 0 proze
Tristețea are frumusețea ei
de Cuth Hajnalka
îmi place să stau în patul ce miroase a noi unde îmi alin tristețea în zile fără rost când primăvara nu înseamnă nimic, când plimbarea în grădina fără capăt nu-și mai are menirea flori de cireș...
lacrimi.....
de vitalie sprinceana
lacrimi lacrimi fierbinti-rotunde ca mazarea coboara arzind obrajii mei arsi. si fiecare lacrima e-o picatura din sufletul meu indurerat. si-n fiece pic din roua ochilor mei e-o bucata din inima mea....
Șarpele de aramă (VII)
de Sorin Coadă
… pe cealaltă la sprânceană. Înlănțuitul se întoarse spre adunare. Buimac de somn, privi fără urmă de surprindere încăperea . Era prea târziu; altă clipă nu putea fi câștigată. Mânat din spate de...
Floare sculptata din iubire
de Madalina Ionescu
Mușcata dintr-o vază sculptată iar de vânt, Iubește mult lumina ce rupe iar tristețea, Iubește mult și ploaia ce are surâzând O boabă de rubin ce-nseamnă frumusețea... Cu trupul ei de râu și ochii de...
Jocul imaginii și imaginea jocului
de Adrian Stângă
În voluptatea ei, poezia lui Ion Minulescu apare ca o oază între celelalte creații literare de calitate. Ele nu sunt frumoase deloc, sunt de-a dreptul fermecătoare. Redarea fiecărei clipe devine...
Prin ce anume ?
de Visan Tiberiu-Ioan
Prin ce anume ? Mă cuprinde tristețea. În această dimineață însorită doar păsările s-au trezit vesele. Cântă și zboară cu acea sublimă simplitate în care pofta și iubirea de viață par un acord...
Femeia impară
de Florentina-Loredana Dalian
Femeia impară străbate apusurile de una singură cărându-și în poșete de lux toate nimicurile Femeia impară umblă cu părul despletit uneori negru alteori de culoarea alunei coapte sau a spicelor...
Dumnezeu, sunetele și cuvintele
de razvan rachieriu
Omul este înzestrat lăuntric cu emoția unei melodii, în el răbufnesc din când în când sunete recalcitrante, iar curajul său este umbrit uneori de orizonturi lașe.Întotdeauna liniștea este lașă, se...
Ion Maria: Spații sacre
de Valeria Manta Taicutu
Tema fundamentală a volumului „Dincolo de zid” (Ed. Ramuri, Craiova, 2005) este definirea / redefinirea actului de creație în ipostazele sale primare, nesofisticate, demersul liric despuiat de orice...
Pânze lăuntrice...
de Iulia Elize
O fată foarte tânără e înăuntrul meu și totul e un rost de tăcere… ești pesemne o stea în cetatea mea de pânză adormitoare iar femeia are sub gleznă niște papucei roșii de pânză deja, mă joc cu...