"Teoriile lui Maya" – 3044 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
teorie_si_critica_literara
Articole de teorie si critica literar?
de Adina Ungur
Boris Vian
M-am născut din întâmplare, pe 10 martie 1920, la poarta unei maternități care era închisă din cauza unei greve. Mama mea care era gravidă cu operele lui Paul Claudel (de atunci nu pot să-l suport pe Claudel) era în luna a treisprezecea și nu mai putea ajunge la Concordat. Un preot, un om sfânt care trecea pe acolo, m-a adunat de pe jos și m-a liniștit: eram, într-adevăr foarte urât (...) Din fericire, o lupoaică flămândă, care tocmai îl născuse pe Pierre Herve (asta înseamnă că am aceeași vârstă cu el, conform teoriilor lui Einstein despre simultaneitate) m-a luat sub elitra ei și m-a alăptat. Am crescut puternic și înțelept, dar am rămas în continuare foarte urât, pentru că eram împodobit cu un sistem pilos discontinuu, deși foarte dezvoltat. De fapt, fașa mea semăna foarte tare cu fața Victoriei din Samothrace.
0 poezii, 0 proze
TMTitu Maiorescu
Titu Liviu Maiorescu (n. 15 februarie 1840, Craiova -- d. 18 iunie 1917, București) a fost un academician, avocat, critic literar, eseist, estetician, filosof, pedagog, politician și scriitor român, prim-ministru al României între 1912 și 1914, ministru de interne, membru fondator al Academiei Române, personalitate remarcabilă a României sfârșitului secolului al XIX-lea și începutului secolului XX. Maiorescu este autorul celebrei teorii sociologice a formelor fără fond, baza Junimismului politic și "piatra de fundament" pe care s-au construit operele lui Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale sau Ioan Slavici. Titu Maiorescu (numele său complet era Titu Liviu Maiorescu) s-a născut la Craiova, la 15 februarie 1840. Mama lui Titu Maiorescu, n. Maria Popazu, este sora cărturarului episcop al Caransebeșului, Ioan Popazu. Familia Popazu era de la Vălenii de Munte și, se pare, de origine aromână. Tatăl său, Ioan Maiorescu, fiu de țăran transilvănean din Bucerdea Grânoasă, se numea de fapt...
7 poezii, 0 proze
BBBertolt Brecht
Bertolt Brecht (n. Eugen Berthold Friedrich Brecht, 10 februarie 1898, Augsburg, Bavaria — d. 14 august 1956) a fost dramaturg, poet, regizor de origine germană, inițial expresionist, întemeietor al instituției teatrale "Berliner Ensemble", inițiator al "teatrului epic", a promovat o nouă teorie și practică a teatrului, bazate pe efectul distanțării epice.A fost unul dintre cei care au revoluționat teatrul secolului 20. S-a născut în Augsburg de la o mamă protestantă și un tată catolic. A studiat medicina și a lucrat o perioada scurtă într-un spital din Munchen, în timpul Primului Război Mondial. A creat Berliner Ensemble în ianuarie 1949 și teoria teatrului epic. Opera Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită Baal Tobe în noapte Mutter Courage și copiii ei Die Sieben Todsünden der Kleinbürger În hățișul orașelor Opera de trei parale Omul cel bun din Sâciuan Puștile doamnei Carrar Ascensiunea și căderea orașului Mahagonny Teama și mizeriile celui de-al treilea Reich Cercul de cretă...
15 poezii, 0 proze
Dai Wangshu
(1905-1950) Studiaza literatura franceza in China si in Franta. Influentat de simbolistii francezi, de teoriile poetice si literatura lui Edgar Allan Poe, a adaugat poeziei chineze o aura de muzicalitate si mister. Carti publicate: Versuri, Shigao, Vremuri de suferinta, Zainande suiyue
1 poezii, 0 proze
APAron Pumnul
Aron Pumnul (n. 27 noiembrie 1818, satul Cuciulata, județul Brașov; d. 12 ianuarie 1866) a fost un cărturar român, lingvist, filolog și istoric literar, profesor al lui Mihai Eminescu, fruntaș al Revoluției de la 1848 din Transilvania. Dupa 4 ani petrecuti la Odorhei, Pumnul isi continua studiile la Blaj si la Cluj, unde absolva cursurile de filozofie. In 1843 este numit profesor de filozofie la Blaj si in acelasi an este trimis ca bursier la Institutul teologic "Sfanta Barbara" din Viena. La intoarcerea de la Viena in 1846 isi reia activitatea de profesor de filozofie la Blaj, unde preda ideile curente ale filozofiei nationaliste, in care se incadrau teoriile despre dreptul natural al indivizilor si popoarelor, utile cauzei eliberarii poporului roman. Aron Pumnul devine colaborator apropiat al lui Timotei Cipariu alaturi de care ia parte la intemeierea ziarului "Organul Luminarii", gazeta bisericeasca, politica si literara, devenita in 1848 "Organul National". Un alt ziar scos de...
0 poezii, 0 proze
FHFlorina Handoca
povestea vieții mele începe în aprilie atunci când melcul iese din a lui cochilie; am fost, sunt și voi fi o revoluționară, chiar dacă pare-o "teorie" cam bizară; în viața asta n-am participat la nici o revoluție dar, sigur, pentru asta găsesc eu o soluție. acum sunt absolventă de liceu, mândrul Colegiu Național "Iulia Hasdeu"; am planuri mari pentru viitor... (oricum, nu să devin scriitor); în clipa asta visez să termin bine bacu' că dacă nu... mă ia dracu'! vreau foarte mult să vizitez această lume, să văd a Himalayei culme, să povestesc locuitorilor din România că doar în țara lor stăpână e prostia. *bacul, eu l-am terminat, evident, l-am si luat; acum ma pregatesc sa plec la facultate la una din strainatate.
1 poezii, 0 proze
Roland Barthes
Roland Barthes (1915–1980) dupa studii de filologie clasica si de teatrologie in anii ’30 si ’40 si dupa o scurta perioada petrecuta ca lector de franceza la Universitatea din Bucuresti, el descopera in anii ’50 lingvistica si semiologia lui Saussure si Greimas. Incepind din 1960, tine cursuri de semiologie si sociologia semnelor la École Pratique des Hautes Études, iar in 1976 este numit, la propunerea lui Michel Foucault, profesor de semiologie literara la College de France. Prieten cu Julia Kristeva si cu Jacques Derrida, Barthes va domina scena culturala a structuralismului francez din anii ’70, oferind o teorie supla a textului, cu generoase inspiratii din literatura, teatru, arte plastice, moda, muzica, dar si din nenumaratele sale calatorii prin lume (Maroc, Japonia, China etc.). Personalitate angajata, deopotriva publica si misterioasa, prestigioasa si marginala, Roland Barthes moare la 65 de ani in urma unui accident de masina. Dintre scrierile sale amintim: Le Degré zéro de...
3 poezii, 0 proze
George Uscatescu
George Uscătescu Profesor la Universitatea Complutense din Madrid și director al Departamentul de Estetică și Arte, Președinte al Societății Ibero-Americană de Filosofie, Laureat al Premiului Național de Literatură \"Menendez Pelayo\" (1970), George Uscătescu a publicat peste o sută de volume și mii de studii și articole în Europa și Statele Unite, tratând teme de filosofie, estetică, critică literară și de artă, teorie politică. Activitatea poetică a lui George Uscătescu ocupă un loc de excepție în opera sa vastă și fecundă. Varii cărți de poeme în română și spaniolă fac din universul poetic al lui George Uscatescu o experiență literară de mare originalitate. Lirica sa și opera dramatică aduc un repertoriu estetic în care elementele unei poezii metafizice se combină ideal cu o nouă percepție a peisajului și o nouă decantare a destinului omului supus unui permanent exil. Toate acestea într-un limbaj și un stil extrem de personal în care răsună ecourile unei experiențe poetice de...
0 poezii, 0 proze
BCBarbu Cioculescu
Născut la 10 august 1927, Montrouge, Franța Poet, prozator, istoric literar, editor și traducător Este fiul Mariei (n. Iovițoiu), profesoară, și al lui Șerban Cioculescu, critic literar. Elev al liceelor „Gh. Lazăr” și „Sf. Sava” din București, urmează apoi literele și filosofia (numai doi ani), absolvind însă Facultatea de Drept din București, după întreruperi, în 1957. A debutat în 1942, la revista de poezie „Claviaturi” din Brașov. A fost, pe rând, redactor la „Luceafărul”, corector la Editura pentru Literatură, secretar de redacție la „Revista de istorie și teorie literară”, cercetător științific la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, editorialist, după 1989, la ziarul „Dreptatea”. A colaborat cu poezii, studii, articole, recenzii, la „Kalende”, „Viața românească”, „România literară”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Manuscriptum”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Limbă și literatură”, „Secolul 20”, „Apostrof”, „Contrapunct”. A fost distins în anul...
1 poezii, 0 proze
Adam Puslojic
# STUDII liceale la Negotin și universitare Facultatea de Filologie din Belgrad specializarea literatură universală și teorie literară # PROFESIA scriitor și traducător sîrb # DEBUTURI LITERARE - 1963, în revistele Razvitak din Zaiecear și Vidici din Belgrad, cu poezie și traduceri - 1967, primul volum de versuri Pastoji zemlja (Există pămînt) # CREAȚIA POETICÃ - 25 de volume, în limba sîrbă (1967-2003) - 8 volume în limba română (1994-2004) # TRADUCERI - 60 volume, din care multe din creația scriitorilor români în peste 20 de limbi (Nichita Stănescu, Marin Sorescu, George Bacovia, Lucian Blaga, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Mircea Dinescu, etc, inclusiv în limba română # FONDATOR - Laboratorul literar 9 - grupul de artiști CLOCOTRISM - Asociația artistică Krajinski Krug (Cercul din Craina Timocului) # PREMII PENTRU LITERATURA ȘI TRADUCERI Mai multe, din țara natală, dar și în România, inclusiv Premiul Vergilius (Roma , 1993) # FUNCȚII - Secretar general al Uniunii...
4 poezii, 0 proze
Teoriile lui Maya
de Maya Sincerely
Toate familiile sunt disfuncționale, n-am spus-o eu pentru prima dată... E ceea ce le face să fie perfecte, însă teoria e valabilă numai și numai dacă nu se depășește limita aceea impusă de normele...
Psihologia sfârșitului
de paviliuc alina cristina
Faptul că suntem, de la un timp încoace, asaltați, prin diverse mijloace, de ideea unui sfârșit, nu afectează oare viziunea omului asupra vieții și a eternității însăși? Dacă înainte, omul își punea...
Semnificațiile numerelor în creștinism
de Bogdan Cristian Blascioc
Pe lângă semnificațiile sau sensurile numerelor gândite de către pythagoreici, care ajunseseră să extrapoleze semantica numerelor la nivel cosmic avansând ideea conform căreia acestea posedă o...
Nu pleca, profesore!
de Stefan Doru Dancus
Nu vreau să-mi distrug profesorul, omul care mi-a deschis ochii spre creație în Ieud; n-am de gând nici să intervin în credințele Domniei Sale. Personal, sunt acum cât un milion de tone de TNT iar...
Legenda prințului Siddharta
de Jorge Luis Borges
Legenda lui Buda este iluminativă și credința sa nu este impusă nimănui. În Japonia se susține neistoricitatea lui Buda, insistându-se pe doctrină. Însă povestea este frumoasă și mă voi referi la ea...
a venit toamna la black montain
de Cătălin Al DOAMNEI
foarte mult timp am vrut să-l contrazic pe aristotel foarte mult timp nici nu am avut somn tot frământându-mă cum o să-l întâmpine aristotel pe viitorul alexandru macedon al poeziei cum o să străbată...
Realitatea din prisma diamantului
de Bogdan Cristian Blascioc
Am întâlnit diferite discursuri pe tema realității, unele științifice, altele filosofice, altele metafizice, altele “sapiențiale”. Aș fi tentat, totuși, să le ignor pe cele din urmă pentru faptul că...
Olga
de Geo Bogza
Îți reamintesc capitolul acesta moale precum craniul copiilor nou-născuți și teoriile lui Freud și pe Weininger sinucisul din Germania Geschlecht und charakter și datoria de o mie cinci sute de lei...
altfel de anotimp
de Ioan Iulius Muraru
anotimpul acesta cu zilele și cu nopțile lui tot mai flămânde mai nesătule cu ființele lui care par că s-ar naște tot mai în pripă tot mai înainte de vreme... ajungi fără să vrei la gândul că el...