"Suntem ceea ce simțim" – 20044 rezultate
0.02 secundeMeilisearchRamona
eu cred ca noi suntem ceea ce am facut si ceea ce facem si nu ceea ce soarta ne face.
1 poezii, 0 proze
DRDAN RADU
..."SECRETUL VIETII".... Eu unul, sunt ferm convins ca imposibilitatea noastra de a IUBI rezulta firesc doar din mosteniri genetice, din capacitatea noastra relativa si limitata a simturilor. Suntem ceea ce credem. Lumea e formata din gandurile noastre.
61 poezii, 0 proze
NAnicolae costel alin
Nu știu ce am realizat în viață, nu știu ce voi realiza. Merg înainte și cu rele și cu bune și poate cândva voi întâlni un îngeraș care merită și voi fi din nou fericit. Am învățat prea mult și acum încep să mă întreb de ce... Suntem doar trecători prin această lume (viață) și tot ceea ce învățăm pentru a evolua în plan profesional, ... în lumea de dincolo, nu ne este de folos. Uităm cea mai importantă lecție care ni s-a cerut să o învățăm ... IUBIREA. Suntem preocupați de lucruri efemere: funcții, bani, renume. Din ce avem mai mult, ne dorim mai mult. Totul pare să nu aibă o limită clar definită. Când ajungem să tragem linie, sufletul nostru este pustiu, căci l-am abandonat. Sufletul e cel ce-ți dezvăluie lucrurile pe care mintea nu le poate înțelege și cuvintele nu le pot cuprinde, .... e tot ceea ce rămâne din noi și trece mai departe ... (Adriana Georgian)
78 poezii, 0 proze
AGAdriana Georgian
Am învățat prea mult și acum încep să mă întreb de ce... Suntem doar trecători prin această lume (viață) și tot ceea ce învățăm pentru a evolua în plan profesional, ... în lumea de dincolo, nu ne este de folos. Uităm cea mai importantă lecție care ni s-a cerut să o învățăm ... IUBIREA. Suntem preocupați de lucruri efemere: funcții, bani, renume. Din ce avem mai mult, ne dorim mai mult. Totul pare să nu aibă o limită clar definită. Când ajungem să tragem linie, sufletul nostru este pustiu, căci l-am abandonat. Sufletul e cel ce-ți dezvăluie lucrurile pe care mintea nu le poate înțelege și cuvintele nu le pot cuprinde, .... e tot ceea ce rămâne din noi și trece mai departe ...
3 poezii, 0 proze
PGPaul Guimard
"Miezul omului este solid, tare, poate chiar invariabil. Dar ceea ce face el depinde cam 99% de hazard. În linii mari, noi suntem cei care decidem, suntem liberi. Dar în privința bunurilor vieții, hazardul are de spus mai multe decât noi", a afirmat Paul Guimard (1921-2004), într-o convorbire memorabilă cu Jacques Jaubert. Ideea stă la baza a trei dintre cărțile lui cele mai citite: romanele Strada Le Havre (1957, Premiul Interallie), Ironia soartei (1961) și Bunurile vieții, best seller din 1967, care obține Premiul Librarilor și este imediat ecranizat, cu Michel Piccoli și Romy Schneider în rolurile principale. Paul Guimard a debutat ca jurnalist. Primul sau roman, Les Faux Freres (1956), obține Marele Premiu pentru umor, dar consacrarea literară vine abia după cărțile "serioase". În 1981 și 1982 este chemat la Elysee și face parte dintre apropiații lui Mitterrand. Se va distanța de acest episod printr-o altă frază rămasă celebră: "Singurul meu regret este că n-am obținut, în timpul...
1 poezii, 0 proze
ARAlexandru Rusu
Cred în Dumnezeul străbunilor mei daci si în mine, iar Credinta, Speranta, Vointa, Iubirea, Pacea, Constiinta, Viata si Stiinta sunt armele cu care lupt zi după zi pentru a face, prin Străbuni, punte între Pămant si Cer. Mă zbat clipă de clipă pentru o lume mai bună si sper din tot sufletul că voi apuca ziua în care să îmi văd visul împlinit, si Sfânta Patrie, întreagă din nou. În legătură cu ceea ce scriu: stiu că multi dintre voi îmi vor combate opiniile din momentul citirii. S-a mai întâmplat si nu am nimic împotrivă. Dar, vă rog, priviti doar pentru o clipă în adâncul sufletului vostru si veti întelege că noi, Oamenii, nu suntem pământ, ci pulbere stelară. Asa e de când există Universul si asa va fi mereu! Am venit însă pe lume Om, născut din femeie si bărbat, pe sfântul pământ românesc, si am datoria de a apăra destinul neamului meu, mai presus de destinele tuturor. Să învingă Viata Omenească! Asa să ne ajute Dumnezeu si Strabunii!
9 poezii, 0 proze
Ppacurarmiklós
Dualitatea este cel mai potrivit cuvant pentru a ma descrie:m-am nascut in Brasov,Romania si traiesc in Koszeg,Ungaria;tatal roman si mama unguroaica;anii de studii i-am petrecut la Colegiul National Economic "ANDREI BARSEANU" din Brasov iar anii de munca i-am indurat in Ungaria,Austria si Danemarca.Anii de Viata sunt cam peticiti ca ai oricaror romani din Diaspora,caci in strainatate viata nu e mai usoara ca in Tara, e la fel(!),doar ca noi,cei din strainatate,(constient sau inconstient) suntem adevaratii diplomati ai poporului roman.Tot ceea ce gandim spunem si facem este judecat,din pacate,in ceea mai mare parte prin prisma nationalitatii.Diaspora trebuie sa promoveze virtutiile si frumusetile pe care ni le-a daruit acea bucatica de natura pe care noi o numim Romania.Romania nu este teritoriul si locuitorii,ci ansamblul legaturilor (de orice natura!) pe care le detine,iar bunastarea Romaniei este in directa legatura cu bunastarea locuitorilor ei si depinde exclusiv de longevitatea...
2 poezii, 0 proze
ȘRȘtefănescu Romeo-Nicolae
Ofițer de carieră în Forțele Aeriene Române Scriu poezie de dragoste și religioasă. Hobiuri: Călătoriile, patinajul artistic,îmi place să cânt și să ascult muzică de calitate. Cunosc limba engleză. Apariții: Suplimentul cultural-religios Bună Ziua Brașov. În curs de apariție două volume de poezii. Apariții în emisiuni culturale la televiziuni naționale și locale. Recitaluri de poezie în diverse spectacole din țară. Motto: ,, Gândește cu inima și simte cu mintea ,, ,, În viață, noi oamenii ar trebui să înțelegem, că ceea ce contează este, ce suntem și nu cine suntem, ce facem și nu ce știm să facem pentru aproapele nostru,, ASiIiVro Contact: asiiivro@yahoo.com http://cuvintealese.ning.com/profile/StefanescuRomeoNicolae http://rogrup.net/profile/StefanescuRomeoNicolae http://lenusa.ning.com/profile/StefanescuRomeoNicolae http://www.agonia.ro/index.php/author/0029548/ȘTefăNescu_Romeo-Nicolae http://fundatiadostoievski.ning.com/profile/StefanescuRomeoNicolae...
167 poezii, 0 proze
MSMarian Stan
Marian Stan este un poet român contemporan. Volumul său de versuri "Ne văd copiii" aparut la editura Curtea Veche în 2009 l-a determinat pe criticul Felix Nicolau sa afirme: "Marian Stan este un autor foarte subtil. El a câștigat pariul pe care l-a câștigat cîndva Creangă: e capabil să se adreseze și copiilor, dar și adulților. De fapt ceea ce face el este să se transpună în pielea copilului, să mimeze infantilul și să facă un proces părinților și adulților, în general. Marian îi vede pe adulți ca pe niște copii ratați și cred că toți, citind această carte, ne putem pune mari întrebări: unde ne aflăm noi acum, cît de anchilozați și de sclerozați suntem." Despre același volum de versuri, poetul Robert Șerban avea să spună: "'Ne văd copiii' este una dintre cărțile din care îi citesc cu bucurie fetiței mele care a 'sărit', nu cu mult, de doi ani. Iar ea stă, ascultă, zâmbește și repetă pe limba-i unele versuri. Ce dovezi mai clare că îi place? Asta pentru că Marian Stan reușește să scrie...
22 poezii, 0 proze
AHAna Leibovici Hutanu
Biografia poeziei mele cuprinde anii 1994-1998, adică între 15 și 19 ani. ...După aceea am fost mult prea ocupată să-mi trăiesc viața, așa cum a fost ea până acum, cu bune și cu rele. De ce scot la lumină toate acestea la 30 de ani? Nu m-am gândit, poate pur și simplu le-a venit vremea sau mai degrabă pentru că cineva m-a învățat să nu-mi fie rușine de ceea ce am fost, fiindcă am devenit astfel un om mai bun. M-am reîntors la cuvintele simple. Vreau să mă scutur de mantia îmbâcsită a expresiilor savante - intelectualitatea nu stă în utilizarea câtor mai multe neologisme și în fluturarea superiorității în fața prostiei. Înainte de toate suntem oameni, avem cu toții momente memorabile de prostie, de naivitate, de neputință, când toată școala pe care am facut-o se reduce la un "ăăă..." paralizant. Vreau să îmi redescopăr umanitatea, cu toată stângăcia ei. Vreau să uit în aceste momente de meseria mea și de ochii celorlalți. Nu vă place, nu vă uitați. Mă mândresc cu faptul că sunt doar un...
28 poezii, 0 proze
Suntem ceea ce simțim
de Stelian STANCU
Trăim latent, atent și chiar mai mult decât absent, în acest Univers imanent, în care omuleții verzi se pare că au prins curaj și ne vizitează sistematic, chiar metodic. Dar ce credem noi oamenii de...
Tratat de singurătate
de Dorina Șișu
Tratat de singurătate Ne tratăm pașii, timpii, căutările, prietenii, cunoscuții, necunoscuții, ne tratăm pelicula secundei ca și cum ele vin grămezi dintr-un timp absurd și plictisitor. Vindecarea e...
Suntem sculpturi
de Ott Cristina
Mă întreb de multe ori, oare apreciem îndeajuns de mult ceea ce suntem, ceea ce simțim și ceea ce însemnăm pentru cei din jurul nostru? Oare ne iubim suficient de mult durerile și bucuriile,...
Gri
de Alina Tudose
De ce vrem noi sa ne descoperim adevarata identitate? Suntem mereu in cautarea sinelui. De ce? Nu ne convine ceea ce suntem? Poate ca o imagine a propriei noastre identitati o vedem reflectate in...
nothingness
de Petru Teodor
Voi scrie tot ce am gândit. Astăzi. Sub un copac. La marginea unei păduri. (Îmi cer iertare de la început pentru cuvintele străine. Dar și ele tot ale mele sunt. Și ălea albe. Și ălea negre. Ceea ce...
Dascălul...
de Nelia Viuleț
Dascăl...să fii dascăl?? Ce înseamnă să fii dascăl? Ce înseamnă pentru cei ce nu practică această meserie? Ce cred ei că facem noi patru sau cinci ore la catedră cu micuții noștri elevi? Ne jucăm cu...
Despre inteligența creatoare, spirituală
de FLOARE PETROV
Există în partea superioară a creierului o glandă numită Hipotalamus, mai este numită și centrul gândirii, coordonează abilitățile și competențele intelectuale, controlează programele, obiectivele și...
Pentru ce?
de nonciu dragos
Pentru ce? Orice speranță spre bine, e deșertăciune curată. Ne întâlnim adesea cu omul pe care-l iubim, facem dragoste o dată, de două sau mai multe ori și ne îndoim de cele ce simțim. Dăm înapoi ca...
Inner self
de Alin Popa
Suntem ceea ce ne naștem, și mult mai mult decât atât. Suntem pașii celor care ne vizitează sufletul. Suntem ușa pe care o uită închisă când pleacă. Suntem fereastra care dă spre răsărit când căutăm...
Dor
de Andreea Popovici
Suntem pedepsiți? De ce trebuie să suferim Și să plângem unul după altul Căci nun e putem simți...? Oh, suflet chinuit, De ce ești atât de departe? Dacă a-i ști numai, Cât de mult ține inima mea La...