Al.O.Teodoreanu

Strofe cu pelin de mai pentru/contra Iorga Neculai Hronicul măscăriciului Vălătuc,

0 poezii, 0 proze

George Ranetti

n. 19 octombrie 1875, Mizil, Prahova d. 25 mai 1928, București Poet și publicist, părintele revistei Furnica, colaborator la Moftul Român, Zeflemeaua, România, Epoca, Lupta, Pagini Literare. A semnat cu pseudonimele Romeo, Tarascon, Gh. Biciușcă, Jorj Delamizil, Chiriac-Napadarjan, Contele de Tekirghiol, Prințul Ghiță, Coco, Cyrano, Sandernagor sau Ghiță Delagambrinus. Volume De inimă albastră (1899) Strofe și apostrofe (1900) Ahturi și ofuri (1901) Eu râd, tu râzi, el râde (1903) Franțuzomania (1904) Scrisori din Italia (1904) Romeo și Julieta la Mizil, Săracu’ Dumitrescu!... (1907) Schițe vesele (1908) Matache Pisălog (1914) De atunci și de-acolo. Versuri ușurele scrise-n clipe grele (1921) Poezii (1924) Domnișoara Miau (1926) De inimă albastră. Dom Paladu (1928) Madam Strakinidy (1928)

6 poezii, 0 proze

Ion Ninulescu

Născut: 7 ianuarie 1881 Se stinge din viață la 11 aprile 1944 Copilăria o petrece la Slatina, orașul de baștină al părinților Școala primară și șase clase de liceu la Pitești Ultimele clase de liceu la București 1899 bacalaureatul 1900-1904 prezent la Paris. Intenționează să studieze dreptul la „Ecole de droit” 1906-1907 funcționar la Domeniile statului în Constanța Versuri: 1908 Romanțe pentru mai târziu Liturghii profane 1913 De vorbă cu mine însumi Cântec de leagăn 1930 Strofe pentru elementele naturii Strofe pentru cele patru anotimpuri Strofe pentru faptele diverse Strofe pentru mine singur Strofe pentru cel de sus 1936 Nu sunt ce par a fi 1943 Patrusprezece inedite Cinci grotești Proză: Casa cu geamurile portocalii Măști de bronz și lampioane de porțelan Roșu galben și albastru Mihail Sebastian despre Ion Minulescu: E un poet care și-a inventat singur tipul său de poezie. Nu-l datorează nimănui. În literatura românească nu are premergători, iar în literatura străină nu are...

0 poezii, 0 proze

Gabriel Donna

Gabriel Donna - Pseudonim literar al lui Nicolae R. Urdăreanu, născut în Iași, la 20 iunie 1877. Liceul, la "Sf. Sava", în București, apoi la liceul "Carol I" din Craiova, de unde trece la liceul militar din același oraș. Urmează școala de ofițeri, făcând carieră militară, până în 1913, când demisionează din armată, cu gradul de căpitan. Profesie civilă de inginer botanic. Preocupări discrete de astronom amator. Decedat în 1944 (?). OPERE: Câteva strofe, Buzău, 1898; Sonete Uraniei, Buc., 1902; Marginalia, Buc., 1911; Poeme romantice, Buc., 1942; Shakespeare, Sonete, traducere (f.a.) COLABORÃRI: Carmen (1898); Viața nouă (1898, 1903); Literatorul (1899); Ileana (1900); Noua revistă română (1901); Hermes (1903); Tribuna familiei (1903); Țara literară populară (1903); Convorbiri critice (1907); Orion (1908, 1910, 1912); Universul literar (1913) etc.

4 poezii, 0 proze

George Vasilievici

„de o vreme înotai într-un zid. azi ai găsit ieșirea, pe partea cealaltă. eram cu tine când mi-a venit în cap asta: Te iubesc, moarte. Eu tot la tine mă întorc. Viața e doar o simplă aventură. Te iubesc, viață. Eu doar cu tine vreau să fiu. Moartea e doar o căsnicie aranjată. ai râs, tu ai fi inversat strofele. fie, le inversez, întoarce tu zidul”. (Mugur Grosu) A murit George, cu îngerii lui cu aripi de lame de ras care fumează pe la spatele lui Dumnezeu și îi aprind lumânări în față. A murit George, cu copil cu ochi bătrâni, care a privit prea mult în interiorul lumii și a scos de acolo urâtele și frumoasele, fără să aleagă. A murit George, petrecut de necredința prietenilor în dispariția sa... în Săptămâna luminată... „Acum aproape patru ani făceam cunoștință cu George Vasilievici. A trebuit să-mi spună atunci cea mai cruntă veste. Că a murit tata... Nu am putut atunci ajunge acasă și am făcut stenciluri cu Tatăl Nostru în neștire, supravegheat de George, Mugur, Miki, Alina......

0 poezii, 0 proze

Stroe Constantin Slătineanu

3 poezii, 0 proze