"Setea de a fi piatră" – 20043 rezultate
0.03 secundeMeilisearchGerocob
Pasionat de cuvinte, fie că sunt în stare naturală, fie că sunt cultivate: atât timp cât transmit ceva, înseamnă viață. Cu gust de verde, sau în maroniu tomnatic, sub raze de soare văratic, sau împins în albul fulgilor de nea, rămân pentru mine izvor. Îngenuncherea mea, în a bea de aici, nu e nimic mai mult decât setea imensă, pierdută din existența atâtor ființe. Nu caut iluzii, nici risipire, ci sunt aici, ca umil rod, al viețuirii... Mi-ar plăcea să vă spun că mâine voi fi alfel. și mai sus. Însă, atât timp, cât orizontul îmi definește căutare, mă bucur că sunt.
21 poezii, 0 proze
Mihai Nebeleac
romancier ucrainean născut în Rona de Sus la 17 ianuarie 1949, decedat la 18 februarie 2003 Poetul și prozatorul Myhailo Nebeleac s-a născut la 17 ianuarie 1949 în comuna Rona de Sus, județul Maramureș, într-o famile de țărani. «M-am născut între munții albaștri/ din aleanul cântecului de oier,/ pe unde timpul șerpuie într-una, doar în răsuflări de primăvară/ apropiindu-se cu sete/ de cofa cu apă rece/ pe unde ierburile zboară/ tot printre șiruri de cocori…», va scrie într-una din poeziile sale, despre locul său de naștere, care a devenit pentru Myhailo Nebeleac alfa și omega a scurtei și neliniștitei sale vieți – «Aici este liniștea nașterii mele,/ aici este soarele plopilor mei,/ aici începe urcușul/ drumului meu către stele!..» Drumul către stele al poetului, ajuns el însuși o «stea» a literaturii ucrainene din România s-a dovedit a fi nedrept de scurt și deseori un «urcuș» greu. După terminarea școlii elementare din satul natal, unde-l avea profesor de limbă și literatură...
0 poezii, 0 proze
viorica iliescu
Nascuta in 1972, intr-o luna in care natura crea o explozie de verdeata...fiind, un copil iubit de parinti si cu o dorinta enorma de a intelege dintr-o data esnta vietii si si a universului... am terminat liceul si, iubind frumusetea , am incercat sa ma dedic ei.Desenam ,scriam raslet cate o poezie... il iubeam pe Tonita si pe Eminescu...as fi vrut sa pot face o parte infima ,din cat au facut ei...dar , nu am hranit aceasta sete de frumos expusa in nici una din cele doua variante.In timp, dragostea ,m-a facut sa scot la iveala ramasite de ganduri, si inspirata adusade etapa vietii in care ma aflam, uneori ma ajutau sa astern pe harie ...versuri.
3 poezii, 0 proze
Lao Tse
A trait in jurul anului 600 inainte de Christos. Numele lui inseamna in chineza veche “baietelul cel batran”. Biografia lui este mai mult o legenda. Unii spun ca, inainte de a parasi dezgustat China si a disparea pentru totdeauna spre Vest a scris acest text, altii spun ca, dupa zeci de ani de singuratate petrecuti prin munti, imparatul l-a chemat la el pentru a se sfatui in legatura cu un razboi, iar in momentul intrarii in cetate, paznicul l-ar fi rugat sa-i impartaseasca din intelepciunea sa si atunci s-a asezat pe jos in praf si a scris timp de trei zile si trei nopti acest text. Exista de asemenea legenda care nu exclude originea sa divina si care spune ca Lao Tse s-ar fi nascut dintr-o stea cazatoare.
2 poezii, 0 proze
Eugen Popiți
Pesemne că m-am născut la o dată ploioasă, altfel de ce mi-ar plăcea ploaia atât? Și, probabil, s-a întâmplat pe timp de noapte, altfel de ce aș avea această atracție nedumerită față de întuneric? Dacă, la momentul respectiv, aș fi fost întrebat de vreau să mă nasc, tot ce se poate să fi refuzat măgărește. Omul e un univers. Am depășit demult vârsta adolescenței, dar încă mă mai caut... Poezia mea?! Ooo..., un fel de-a răspunde mirării, un fel de-a surâde durerii, cum, mai sus, o stea, chiar și căzând e un fel de-a spune infinitului pe nume... Și-afară plouă...!
74 poezii, 0 proze
Pan si kopilotu
Datorita faptului ca spiritul armean exprimat in litera este putin cunoscut in Romania, incercam prin prezentarea unei parti a literaturii armene, si anume a poeziei, sa desfasuram acest spirit, pentru a hrani setea de frumos a cititorului roman, sentiment atat de prezent in acest site.
4 poezii, 0 proze
Tinc Anca
04.04.1986. Copil fiind, isi petrecea verile citind in balconul cu vita-de-vie de la etajul unu al unei vile. Locuia cu bunicii si frunzarea carti din biblioteca voluminoasa. A gustat din poezia lui Bacovia si i-a placut atat de mult incat l-a devorat rapid. Setea de frumos a impins-o spre Blaga, Stanescu si Minulescu, iar apoi, catre proze alambicate si cu miez. Acum nu mai scrie. Cele 5 fasii de senin s-au inchis intr-un cerc perfect. Cand lucrurile se separa si devin simple, inspiratia se evapora si lasa loc pragmatismului. Cerul nu mai e locul ideal pentru visare, e doar un spatiu infinit, taiat pe la colturi uneori de zburatori si de avioanele lor minunate.
29 poezii, 0 proze
Costa Anielka
PUNCTUL DE VEDERE AL POETEI: ACESTE POEZII SUNT O PARTE DIN : VISELE, ILUZIILE, SPERANTELE SI UN CRAMPEI DIN SUFLETUL MEU.... Prima poezie am scris-o in clasa a zecea, la inceput, doar pentru a obtine o nota buna la literatura(de care eram pasionata la vremea aceea), dar apoi descoperind incet, incet, ca-mi place din ce in ce mai mult acest lucru am inceput sa scriu poezii. Bineinteles, a urmat o stare de letargie, inactivitate(cative ani, pana am intrat la facultate), cand am inchis "portile" inspiratiei si muzei, apoi insa, mi-a revenit "setea" de scris si am inceput sa scriu poezie dupa poezie intr-o sesiune de iarna... Sper, in continuare, sa reusesc sa definitivez primul volum de poezii, sper sa placa si chiar sa transmita, mesajul viu si "dulce-amar" al iubirii sau chiar mesajul despre viata asa cum se vede ea prin prisma novicei poete...
1 poezii, 0 proze
Ștefan Petică
Într-o familie răzeșească din satul Bucești (jud. Tecuci), la 5 octombrie (22 ianuarie) 1877, a venit pe lume cel care urma, la vârsta potrivită, să fie primul simbolist român, anume Ștefan Petică. Nu se știe când a absolvit liceul. În orice caz, în octombrie 1894, G. Călinescu l-a găsit înscris cursant în clasa a VI-a a Liceului Real din Brăila. Iar o carte de student eliberată la 23 noiembrie 1902, certifică faptul că în 1902-3, Petică era student la Facultatea de Filosofie și Litere din București. În ianuarie 1900, devenise sublocotenent infanterist în rezervă. La 22 mai 1902, lucra la Ministerul Agriculturii, Industriei și Domeniilor. Singurul său domiciliu bucureștean cunoscut e dezvăluit de o carte poștală: Calea 13 septembrie nr.21 (în februarie 1903). Pentru G. Călinescu, el a decedat la 17 octombrie 1904. Iar ca loc al morții autorul “Istoriei Literaturii Române de la Origini până în Prezent” numește Capitala țării. Oricum, Ștefan Petică avea vârsta de 27 ani. Setea sa...
0 poezii, 0 proze
Constantin Argintaru
Constantin Argintaru (n. 14 august 1894, Plenița, Dolj - d. 23 mai 1936, Cluj) a fost un poet român. Face clasele primare în comuna natală; Școala Normală la Craiova. Participă ca ofițer la primul război mondial, rămănând invalid în urma luptelor de la Mărășești. Cavaler al ordinului militar Mihai Viteazu. Debutează editorial în 1926, cu broșura "Monumentul durerii". Director al revistei "Hyperion" (1932-1935) și al editurii cu același nume din Cluj. A mai colaborat la Abecedar, Luceafărul literar și critic, etc. Lirica sa are elemente de tradiționalism, postsimbolism și expresionism. Este menționat în "Istoria literaturii române..." a lui G. Călinescu la capitolul poeților dialectali (alături de I.O. Suceveanu și V. Copilu-Cheatră). Opere * Monumentul durerii, 1926 * Agonia soarelui, 1930 (care a mai fost reeditată de două ori în timpul vieții) * Vin țiganii, 1934 * Viața pietrelor, Editura Hyperion, Cluj, 1935 * Setea norilor, 1935
1 poezii, 0 proze
Setea de a fi piatră
de marlena braester
piatra-de-nisip închisă în palmă nor de praf violet mașinăria timpului pulverizată deschizând palmele traversate de lumină un pumn de nisip sclipind amintirea culorii dispersate - trecutul și setea...
cum e turcul și pistolul
de Cătălin Al DOAMNEI
cât mama a fost printre noi avea dreptate să-mi spună că niciodată sau foarte greu vom fi fericiți în lumea aceasta de la moartea lui nicolae labiș poetul cu suflet sferic strivit de o literatură...
Fagul evreilor
de miron stefan
Unde-i mîna atît de blîndă şi neprihănită Deşi de o minte îngustă răvăşită, să poată Cu atîta hotărîre ține piatra neclintită S-o...
Aixo era y no era
de Cezar Baltag
Ce rămâne din noi după ce privim bolta alături de o femeie și ne trezim uimiți de atâta liniște împrejur să fii... să stărui... aici unde umbra e veșnică. Nimic mai mult decât o respirație în care se...
Licori tulburi
de Cojocar Petru G.
(Imi bag piciorul si renunt la diacritice ca-mi pierd timpul degeaba : bai programatorilor implementati ceva sau lasti-va de meserie) Mergând pe drumul spre vârsta la care nu mai pot spune ca sunt...
cutia cu fluturi
de Mondea Adrian
I move on Pâlpâia într-un vas mic, sufletul meu, cu vertebre cu tot. Neînsemnată rădăcină. Lumini argintii, pline de taine, ascunse într-o formă de insulă. Experimenta detașarea de corp, un joc al...
În cercul meu
de Ottilia Ardeleanu
Mihaela Aionesei, poetă, membră a Uniunii Scriitorilor din România, are un frumos parcurs literar. Pe lângă multe alte volume de poezie, anul acesta întâmpină cititorul cu " Cerul de la capătul...
coțcarul
de Stanica Ilie Viorel
azi am aflat cum se face mămăliga. mălai, sare și apă. fierbi apa și le amesteci cu grijă. dacă nu ai foc, n-ai cum. însă, poți să produci un păsat și să-l pui pe masă; de la distanță poate părea...
Gânduri(XXIV)
de george geafir
. Tăcerea, purtătorul meu de cuvânt. . Suntem aceiași oameni ca în epoca de piatră, doar confortul interior ni s-a îmbunătățit: am devenit mai nesimțitori. . Câinele-de-lângă-tine latră,...
Șarpele de aramă (XVIII)
de Sorin Coadă
Se stabilise în coliba veche a unui paznic la vii. Din deal, din foișorul putred, privirea îi cobora pe treptele teraselor până în lunca îngustă a Turbatei. Copiii priponeau caii, alungau cârdurile...
