"Selenaria și mâna cu cele paisprezece degete (II)." – 392 rezultate
0.05 secundeMeilisearchYigru Zeltil
mă retrag tiptil și cam atât. 2007-2013 (Volume tipărite: Cacao, Editura Tracus Arte, București, 2012 (copertă de Mugur Grosu) ISBN 978-606-664-026-8 (Premiul USR filiala Dobrogea pentru debut - poezie, 2012) ... ... Apariție (cu textul în proză „Porțelan cu elan”) în antologia: Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală, Editura Herg Benet, București, 2011 (Ursenco, Igor: coord.) ISBN 978-606-92892-9-7 Apariție cu un colaj într-un volum de Adrian Grauenfels, „Castelul lui Yanle” (publicat în Israel) Apariții în reviste: (debut simultan în Tomis și Agora, tipărite în aceeași săptămână) *Tomis, XLV, nr. 484, iulie 2010 (la rubrica Debut Tomis, cu poemele "Monografia ciocolatei roz", "Horia Bottea - Panorama ornithotextului" și "E•mi•nes•tea" și o introducere nesemnată, care îi aparține lui Dan Mihuț) *Agora, X, nr. 40, iulie 2010 („Anotimpul neanticipat”, „E•mi•nes•tea” și „o linguriță deasupra mării lingurice”; greșeli care aparțin redactorilor: poemele sunt semnate Florin...
228 poezii, 0 proze
Maria Postu
1 poezii, 0 proze
Alphonsus de Guimaraens
Alphonsus de Guimaraens (Ouro Preto MG, 1870 - Mariana MG, 1921) formou-se bacharel em Direito, em 1894, em Ouro Preto. Na época já colaborava nos jornais Diário Mercantil, Comércio de Săo Paulo, Correio Paulistano, O Estado de S. Paulo e A Gazeta. Em 1895 tornou-se promotor de Justiça em Conceiçăo do Serro MG e, a partir de 1906, Juiz em Mariana MG, de onde pouco sairia. Seu primeiro livro de poesia, Dona Mística, 1892/1894, foi publicado em 1899, ano em que também saiu o Setenário das Dores de Nossa Senhora. Câmara Ardente, cujos sonetos atestam o misticismo do poeta. Em 1902 publicou Kiriale, sob o pseudônimo de Alphonsus de Vimaraens. Sua Obra Completa seria publicada em 1960. Manteve contato com Álvaro Viana, Edgar Mata e Eduardo Cerqueira, poetas simbolistas da nova geraçăo mineira, e conheceu Cruz e Souza. Considerado um dos grandes nomes do Simbolismo, e por vezes o mais místico dos poetas brasileiros, Alphonsus de Guimaraens tratou em seus versos de amor, morte e...
1 poezii, 0 proze
Selenaria și mâna cu cele paisprezece degete (II).
de Bot Eugen Iulian
Vine luna goală și mă dezbracă până la piele ne luăm de mână și intrăm în baie facem dragoste în ploaie și râdem râdem ca smintiții de lumea plină de gunoaie de nebunia care ni se întâmplă picătură...
vis
de madalina ion
În nopțile cu vise, când zâne umblă-ncet Mă scutur de-așternuturi și-o iau tiptil călare Pe-un armăsar de foc, năvalnic și deștept Pe-a somnului alee, pe-a dorului cărare. Și prin păduri de toamnă mă...
Inelul lui Saturn la mijloc de secundă
de Maria Elena Chindea
lăsați-mi carnea să respire fără vină de furi ticăloșiți de rele în frigul selenar mi s-a ascuns pădurea i-e dor de mine știu în orologiu trage de păr secunda grasă s-o scoată din portalul morții pe...
Ultima idilă a lui Raskolnikov
de Razvan Dragoi
Era extrem de frumoasă sau, cel puțin, așa o văd în amintirile mele despre ea. Avea cu siguranță ochi superbi și știu asta fiindcă nu era numai părerea mea. Ochii ei ascundeau, în spatele unei...
Hamac de legănat vise
de Dana Logigan
Se făcea că eram iar copil și-mi făcusem din lună hamac de legănat vise. Zmeie de hârtie, caramele parfumate, clopoței de vânt și baloane colorate de săpun pluteau printre nori. Urcam spre lună,...
Balada lunii blestemate
de Costi Coman
A lunei frunte pala se-nalta obosita Privind spre marea-n spume ce fierbe ostenita, Si-un pescarus hoinar se vaieta-nestire, Umpland cu-a lui suspine a noaptei stralucire, Un val albit de vanturi se...
de Dan Mitrut
Amintirea Bunica, țin minte, făcea farmece cu stele căzătoare. Găsea ferestrele cerului deschise după mersul Lunii în picăturile de rouă. Le prelungea apoi arderea cu apă de trandafiri și sâmburi de...
Povești pentru Gabriella (II)
de Stefan Doru Dancus
În dimineața aceea un aparat, o mașinărie sau cam așa ceva, a început să țăcăne regulat, ca o toacă, numai că nu se oprea, nu avea pauza standard a slujbelor bisericești. Era îngrozitor mecanismul...
Recurența culorilor în poezia lui Georg Trakl
de heghedus camelia
“Dar rămâi mereu la cuvinte, sau mai bine-zis, la teribila neputință!” (din corespondența lui Georg Trakl) Invariabila poeziei lui Georg Trakl, angajată în sprijinul cuvântului, incapabil, din...
Legendă de noapte
de Ciobanu Claudia
De ieri până azi a trecut un anotimp. Am clipit și-au căzut frunze de pe gene Se teme gândul de viforul de noapte Care geme urletul din Melpomene. S-au sfidat vulcanii și aleargă iute Pe leagănul gol...
acolo este țara mea
de Ioan Grigoraș
din când în când cu ochiul minții incolor spălat pe față de fiecare dimineață mai sparg câteva șoapte de pe altarul unui vis pierdut apoi plec nălucă-n noapte pe Drumul Robilor să mă hrănesc cu...
înger?
de crisan ciprian laurentiu
19 August 2011 În fluvii strâmte și adânci de sânge să mă-nalț Din rădăcina neagră de murdar pământ Și lumânarea-mi s-o aprind din ochiu-mi de cuarț La margini nefăcute de aspre gropi ca de mormânt....
Ciorna 63
de laurentiu mihaileanu
Ciorna 63 (GENERALUL) L-am sâcâit pe General să-mi arate cum se tăbăcește sub ocupație obrazul în ce fel se predau epoleții sabia chipiul decorațiile demnitatea identitatea. E greu e greu mi-a spus...
Zăpada îngerilor (continuare)
de george ionita
- Cine vrea să se despartă de grup, o poate face, dar să nu întîrzie la autocar mai tîrziu de ora trei și jumătate, ne-a avertizat dirigintele nostru. Hotărăsc să vizitez singur expoziția, lăsînd la...
hibernarea dunăreană fie și pontică
de Coculeanu Paul
hibernarea dunăreană fie și pontică încearcă s-acopere treptat km2 cu km2 marea neagră trecere c-un pod argintiu până în Bosfor și Caucaz îngheață se fură încă toate liniile și căile de acces rămân...
profesoara de handemade și de cosmogeneză
de Cătălin Al DOAMNEI
am crezut că propriu-mi vis mă va mistui când se apropie oarba tăcere am privit cele două turle ale bisericii din care după cutremur a rămas doar una învățăceii erau aproape și eu știam din filosofia...
„Minți și pentru mine când spui că nu mă iubești”!
de Ottilia Ardeleanu
Mugurii primăverii, ca niște nări umede de cai nărăvași, umplu copacii, herghelii albe și roaibe alergând în aer. Tropotele lor nasc flori. Până la fructul dorit e cale lungă de dragoste. Micii mei...
