"Scutul Minervei XVII" – 2098 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
AVAna Virlan
www.anavirlan.ro http://www.anavirlan.ro/biografie.html ------------------------------------------------------- Cronică literară ("Convorbiri literare", iunie 2007) Cristian LIVESCU DOI POETI ZÃBAVNICI – NICOLAE BOGHIAN, ANA VÎRLAN „subțire peliculă transparentă/ prin care trecem în divinitate” Un poet din tagma discreților zăbavnici este Nicolae Boghian (n. 2 febr. 1946, Ghigoiești, Neamț) aflat în urmă cu mai bine de trei decenii printre laureații Concursului de debut al Editurii Eminescu, alături de Gabriel Chifu, de care ne-am ocupat în numărul trecut. Volumul Ofranda mișcării (1976) anunța un autor sedus de explorarea imaginară a misterului helladic, cu mitologia și metafizica sa care au marcat atît de puternic destinul omului modern. Pe urmele lui Ion Pillat, și el fascinat de farmecul egeic (în Tărm pierdut și Scutul Minervei), de perfecțiunea templelor și coloanelor de porfir, la umbra cărora centaurii și nimfele coboară parcă spre a pluti prin iarba cu asfodele, Nicolae...
25 poezii, 0 proze
AHAna Leibovici Hutanu
Biografia poeziei mele cuprinde anii 1994-1998, adică între 15 și 19 ani. ...După aceea am fost mult prea ocupată să-mi trăiesc viața, așa cum a fost ea până acum, cu bune și cu rele. De ce scot la lumină toate acestea la 30 de ani? Nu m-am gândit, poate pur și simplu le-a venit vremea sau mai degrabă pentru că cineva m-a învățat să nu-mi fie rușine de ceea ce am fost, fiindcă am devenit astfel un om mai bun. M-am reîntors la cuvintele simple. Vreau să mă scutur de mantia îmbâcsită a expresiilor savante - intelectualitatea nu stă în utilizarea câtor mai multe neologisme și în fluturarea superiorității în fața prostiei. Înainte de toate suntem oameni, avem cu toții momente memorabile de prostie, de naivitate, de neputință, când toată școala pe care am facut-o se reduce la un "ăăă..." paralizant. Vreau să îmi redescopăr umanitatea, cu toată stângăcia ei. Vreau să uit în aceste momente de meseria mea și de ochii celorlalți. Nu vă place, nu vă uitați. Mă mândresc cu faptul că sunt doar un...
28 poezii, 0 proze
Scutul Minervei XVII
de Ion Pillat
XVII Nu-s vindecat cu totul, senino, de Himeră. Pe buze tot îmi arde sărutul blestemat Și-n ochiul rău și verde, pe care l-am urmat Atât de mult pe vremuri, ivirea mea tot speră. De nimeni dezlegată...
Scutul Minervei XVIII
de Ion Pillat
XVIII Te-am regăsit de mintea-mi cu-atâta mai aproape Cu cât credeam, ascunso, mai mult că te-am pierdut. Erai aici, în suflet. Profilul cunoscut Mă lumina cu umbra lăsatelor pleoape. Cum am putut...
Scutul Minervei XII
de Ion Pillat
XII Icar cum îl sfidase cu aripe de ceară, L-a prăbușit Apollo pe-al mărilor podmol. Și pe Acteon care-i pândise trupul gol, Prin câinii lui Diana l-a osândit să piară. Chiar Prometeu, când slăvii a...
Scutul Minervei XIII
de Ion Pillat
XIII Din toate, numai roză ce-n moarte mai încheagă O inima de flăcări pe palidul stufiș, Prin seara prelungită de soarele pieziș Cum tremură în purpur, îmi este cea mai dragă. Și numai tămâioasă ce...
Scutul Minervei XVI
de Ion Pillat
XVI În căutarea prăzii de aur a cântării, Spre tainele Colhidei, nou Iason, am pornit. De hiperboreene furtuni nebiruit, Scăpai din valuri teafăr și de urgia marii. Iar astăzi când din neguri răsar...
Scutul Minervei I
de Ion Pillat
I Ajuns acum pe culmea vieții, înainte De a descrește-n umbra ținutului tăcut, Zeiță înarmată cu lancie și scut, Stăpân deplin pe cuget, înalț o rugăminte. De ani destui Diana cu raza ei mă minte Și,...
Scutul Minervei II
de Ion Pillat
II Deoarece, senino, mireasă mi-ești și soră Și călăuză-naltă pe valul ce-am urcat, Cuminte și-ndrăzneață, cu capul ridicat Să-mi stai, spintecătoare de veșnicii, la proră. Iar eu din întuneric...
Scutul Minervei III
de Ion Pillat
III Același zeu profetic cutremură stejarii Dodonii, și la Delos înaltul palmier Rămâne mărturie legând pământ și cer, Dar au tăcut de-atuncea Homerii și Pindarii, În temple profanate au năvălit...
Scutul Minervei IV
de Ion Pillat
IV Adăpostit sub scutul Minervei stau deoparte La umbra unui dafin ce n-are veștejiri, De gloria lumească, de secile vrăjiri A’ vremii-nșelătoare totuna de departe, Adun pământ, și plante, și oameni...
Scutul Minervei V
de Ion Pillat
V Precum prin crâng, în umbră, o pasăre țipă Din zborul ei rănită de vechiul vânător Și te ajunge glasu-i sunând sfâșietor Când vrea și nu mai poate să-nalțe o aripă, În sângele-mi departe se tânguie...
Scutul Minervei VI
de Ion Pillat
VI Neptun pe mări în spume și-a așezat domnia; Zefir, pe-o adiere; Boreu, pe-un aprig vânt. Cibela-mpărătește pe rodnicul pământ, Și Ceres leagă spicul, și Bacchus crește via. Și-mpart nemuritorii:...
Scutul Minervei VII
de Ion Pillat
VII Cu armonie simplă de linii și lumină Trezindu-ne comoară gândurilor adânci, În tragică splendoare prin dezolate stânci, Se profilează templul tău vechi pe o colină. Dar veac de veac frontonul îl...
Scutul Minervei VIII
de Ion Pillat
VIII Sub rod se-ndoaie pomul când seva îl pătrunde, El ce sfida Prierul cu verzile lui frunți, Și râul fără-astâmpăr ce spumegă prin munți, La vale poartă pașnic corăbiile pe unde. Departe jocul...
Scutul Minervei IX
de Ion Pillat
IX La Roma, când Horațiu prindea nemuritoare Cadența ta în odă, când verbul suveran Îl mlădia-n eglogă poetul mantuan, La noi ziceau din frunză păstori pe la izvoare. Dar să-ți înalț primește sonetul...
Scutul Minervei X
de Ion Pillat
X Pe mări nu poate vasul să zboare, dacă vântul În pânze chibzuite nu-și frânge vlaga lui, Și drumului s-așterne în goana gândului Fugarul, doar când frâul i-a stăpânit avântul. Din lira ca să-nvie,...
Scutul Minervei XI
de Ion Pillat
XI Abia sosi Prierul cu-ntâia rândunică Și-l strânse galben vara la pieptu-i însorit, Și iată peste dealuri lumina și-a oprit Din toamnă raza lungă prin fulgii care pică. Tot ce-am legat de suflet cu...
Scutul Minervei XIV
de Ion Pillat
XIV Nespovedită mie ce grijă îți apleacă Profilul pur pe brațul în lance răzimat? Ce chin tăcut, zeiță, în marmură săpat, Îți adumbri pleoapa de lacrimi pururi seacă? Credeam că numai omul cu mintea...
Scutul Minervei XV
de Ion Pillat
XV Din Helicon coboară iar cele nouă muze Înconjurând altarul cu pasul lor pios. În număr și-n cadență suind armonios Eterna poezie li s-a desprins din buze. Vin câte trele Grații în cântec de...