"Scavul ideii de-a fi" – 521 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
NBnicolae bunduri
Nicolae BUNDURI Născut la 3 decembrie 1951 Homorod jud Brașov Studii Școala Generală, Homorod 1966 Liceul Șt. O. Iosif”, Rupea 1970 Universitatea Brașov - Facultatea TCM - 1980 Pensionar În anul 1987, Membru fondator al Cenaclului "Anton Pann" Brașov În anul 1990, membru fondator al Uniunii Epigramiștilor din România. Colaborări la reviste Urzica, Perpetuum Comic, Scaiul, Ecran Magazin etc. Colaborări la volume colective - În lumea Epigramei coord. Mircea Trifu, Editura Litera, București, 1988 - Symposion coord. V. C. Cheatră, Brașov, 1990 - Satiricon - Editura Clusium, Cluj Napoca, 1997 - Toamna se numără epigramiștii, Editura Ionescu, Caransebeș, 1998 - Ingineri în familia epigramiștilor, Editura AGIR, București, 2001 - Din zâmbet, s-a întrupat speranța, Editura Triumf, Brașov, 2001 - Fumuri, Editura Sagittarius, București, 2002 - Oltenii și restul lumii, Craiova, 2003 - Urmașii lui Cincinat, Editura Ridendo, Câmpina, 2004 - Epigrama daco-romana, Cluj Napoca, 2005 - Cuget, deci...
383 poezii, 0 proze
Vasile til Blidaru
Născut la 1 ianuarie 1949 în comuna Beceni, județul Buzău, topograful epigramist Vasile Blidaru și-a luat toate măsurile, după ce a fost publicat în ziarullocal "Viața Buzăului", ca să se facă de... râs. A intrat în "Lumea Epigramei" (volum antologic publicat de U.E.R.), s-a dedat la acte de umor în revistele Scaiul, Papagalul, Post-scriptum și multe altele, după care, în anul 1997, în urma unei lovituri de stat... pe gânduri, a devenit președintele Atelieruluide epigrame "Amprenta" Buzău. Deținător a numeroase premii la concursuri locale și naționale de epigrame, culminând cu Marele Premiu Ștefan Tropcea Brăila, ediția 2013, Vasile Blidaru și-a ținut o mai veche promisiune: aceea de a realiza lucruri frumoase și, evident, greu (sau imposibil) de realizat.
0 poezii, 0 proze
Scavul ideii de-a fi
de Mihaela Sorina Iuonaș
Sunt sclavul ideii de-a fi. M-arcuiesc, mă întind, mă-nverzesc, mă cuprind. Mă azvârlu în sus a uimire, apoi cânt sub apus a golire. Sunt sclavul ideii de-a fi. Mă alerg, mă opresc, mă îngheț, mă...
Hieroglifele umililor - II -
de Emil Iliescu
II - Malena Casa noastră mi se părea acum atât de pustie fără tata. După moartea mamei, căutasem să ne apropiem unul de celălalt, să încercăm să unim drumurile care ne despărțiseră atâta amar de...
Celălalt, cel care îmi seamănă, aproapele meu
de Mariana Cardas
Relația cu celălalt reglează climatul social în care trăim. Umanizarea societății nu ar fi posibilă fără modificarea structurilor sau transformarea modului în care îl percepem pe celălalt. Ce este...
mama: concept sau prejudecată
de Cristina-Monica Moldoveanu
Să presupunem că doar o dată în viața dvs. ați trece peste sfânta prejudecată care face casă bună cu rațiunea omului precaut și ipocrit, a arivistului normal care sunteți și dvs. în cazul în care...
Loc de dat cu gândul
de serban georgescu
Privită de un ochi curat, cartea cu pagini albe începu a se scrie singură... Rândurile începură să înnegrească albul ca niște pâraie, chiar acolo, sub ochiul acela ... Când eram mic și speriat de...
Prisma de sticlă
de dragos moldovan
Tocmai am terminat anul I de facultate. Sunt la mare. Lumea întreagă e a mea. Mai bine de atât nu se poate. Sunt convins că îmi voi aminti toată viața de aceste câteva zile. De ce? De ce exact de...
Maxime și cugetări
de Voltaire (François-Marie Arouet)
Dacă nu există deloc obiecte exterioare și dacă închipuirea mea face totul, de ce mă frig atunci când ating focul și nu mă frig atunci când, într-un vis, cred că ating focul? Orice efect are desigur...
Miere şi pelin (3)
de Goea Maria Daniela
* Farmecul discret al nostalgiei... * Varianta modernă pentru intangibil: incontactabil. * Triada primordială: femei, bărbați şi hormoni. * Întreabă-te mereu: cine eşti, cine ai vrea să fii şi cine...
După un joc urmează un alt joc
de Cezara Nica
Era întuneric și nu vedeam nimic. Încercam să mă ascund de cineva, de toți, de ceva, de tot. Îmi părea că fug, că singura mea șansă e ca ei să nu mă vadă, să nu mă prindă. Toți stăteau ascunși,...
Lumânarea din pădure
de Remus Cretan
Precum un vers, eu și cu ea ne-am așezat în mijlocul lumii, să strigăm pentru iubire. Numai acolo se deschid ferestrele care tăinuiesc răsărituri. Pătrunși în frenezie, hrănim o flacără nemuritoare....
Tutunul dăunează grav...
de Oana Condurache
În circumstanțe misterioase m-am dezlegat de motive personele și am fost aruncată în necunoscut pentru a mă descurca cu propria mea existență celibatară și cât se poate de bizară. În vârtejul de idei...
Tagme și sintagme
de Cristina-Monica Moldoveanu
19.05.25 Azi-noapte, de fapt de dimineață, probabil după scularea mamei, m-au trezit de vreo 4-5 ori, amețită și cu sete foarte puternică - în restul nopții și noaptea trecută nu am avut sete. Una...
Neputință
de Remus Cretan
Am ajuns intr-un timp cu semnificatie pentru incurabili. Traind in lumea de nebuni, am incercat sa ajung intelept. Fac si eu precum Petre Tutea, ma zbat degeaba sa ating stadiul de sfant, traind...
lectură
de Cristina-Monica Moldoveanu
tragi aerul și tentaculele de lumină în tine expiri lent și cu grijă ca să nu împarți suflarea ta cu a poetului fiindcă el nu știe nimic despre tine te arunci la întâmplare într-o carte cu poezii la...
Cântărețul de jazz
de Cojocaru Ramona
Jazzul este o muzică umană, în care trupul și sufletul reprezintă un întreg. El poate fi simțit de oricine,dar nu oricine îl poate cânta. Jazzul cere implicare totală. Un interpret care nu se implică...
Stefan Dorgosan: Nativ din spatiul carpato-danubiano-pontic!
de mihai traista
Ștefan Dorgoșan: Nativ din spațiul carpato-danubiano-pontic! (De la „Grădina cu eghileți” la „Mantaua lui Google”) Este de ajuns să citești un singur fragment dintr-o carte scrisă de Ștefan Dorgoșan,...
Povestea unei rochii roșii (4)
de Sorin Teodoriu
Porțile Paradisului sunt mereu încuiate sau poate așa le văd eu. Ori de câte ori le ating, sunt de neclintit. Posibil să nu fiu demn să pășesc dincolo sau poate nu a venit încă sorocul. Din fericire...
Compasul Nevăzut
de Plesca Adriana Doina
În zori de gând, când omul crede că voiește, E doar un fir de lut ce-n sânge se rotește, Căci poftele ce-l cheamă nu-s ale lui deloc, Ci foamea vechii fiare ce-l prinde iar în joc. Când mâna-și...