"Să fi țăran" – 23023 rezultate
0.03 secundeMeilisearchValeriu Matei
1959 Se naște la 31 martie, în comuna Cazangic, județul Lăpușna, Basarabia în familia lui Nicolae (1922 – 1981) și a Sevastiței (n. Cătană, 1924-2009), țărani cu școală românească. La vârsta de cinci ani mama îl învață să scrie și să citească atât cu alfabet cirilic, cât și cu alfabet latin. 1966 – 1974 Urmează școala medie incompletă din satul natal, astăzi gimnaziul Mihai Viteazul; redactează revista literară a școlii Luceafărul. În 1973 debutează în presa pentru copii, dar bucuria debutului nu ține prea multă vreme - P.Meniuc, redactor la revista unde trimite versuri îl îndemnă să „nu mai scrie versuri triste”, sfătuindu-l: „ar fi bine să te inspire viața luminoasă de azi”. 1974 – 1976. Urmează școala medie românească nr. 2 din or. Leova, pe care o absolvă cu medalie de aur; se remarcă în cadrul olimpiadelor din Republica Moldova la limba și literatură română și istorie. 1976 – 1979. Este student la Universitatea de Stat din Moldova, facultatea de istorie; frecventează cenaclurile...
0 poezii, 0 proze
Afrodita Popescu
„Esența și viata nu pot fi văzute. Ele sunt cuprinse în lumina cerului. Lumina cerului nu poate fi văzută. Este cuprinsa în cei doi ochi” - Secretul florii de aur Amintiri, vise, reflecții - Carl Gustav Jung “Pe o stradă îngustă roțile căruțelor a doi țărani se încurcară între ele. În loc să urmeze cearta la care te-ai fi putut aștepta, fiecare murmură cu politețe reținută niște cuvinte care sunară în genul adukan atman și însemnau: “’deranj trecător, nici un suflet (individual)”. „Căci misiunea omului ar fi, din contră, să conștientizeze ceea ce provine și i se impune din inconștient, în loc să rămână neconștient de acest conținut sau identic cu el. În ambele cazuri, ar deveni infidel menirii sale de a crea conștiință. Pe cât putem discerne, unicul sens al existenței umane este să aprindă o lumină în tenebrele ființei ca atare. Este chiar de presupus că, după cum inconștientul acționează asupra noastră tot așa e și el influențat, la rândul lui de sporirea conștiinței noastre” Petre...
58 poezii, 0 proze
ZAMFIR MOLDOVAN
Dac-am trăit o mie de ani într-o zi?! Nu știu. De-am risipit?... Nu vreau să-mi amintesc. De voi muri? Nu vreau să dăruiesc țărânei nici regretul. De voi atinge țărmul Și stelele-mi vor spune Că drumuri nu mai sunt, nici ape, Aș vrea să-mi risipiți cenușa într-un colț de lună! Nici lacrimi să nu verse nimeni... Și nici mormânt să-mi sape. De va mai fi ceva, apoi, Nu știu...
1 poezii, 0 proze
Cuviosul Ioan de la Valaam
Staretul Ioan de la Valaam a fost unul dintre marii duhovnici ai secolului XX, desi ramas necunoscut de multi . In scrisorile sale se regasesc asemanari cu arhimandrit ul Sofronie Saharov, ucenicul Sfantului Siluan. Asemenea acestuia din urma , care avea doua ierni de scoala, parintele Ioan provine dintr-o familie de tarani din Rusia. Adevarata sa scoala a fost rugaciunea si smerenia , caci "teolog este cel ce se roaga si cel ce se roaga este teolog". In viziunea Cuviosului Ioan, noi nu vom fi judecati dupa numarul închinaciunilor ori al metaniilor, nici dupa respectarea formala a multora din regulile exterioare ale credintei, ci dupa dragostea de Dumnezeu și de aproapele, de care depind duhovniceste viata și moartea noastra. Calea Dragostei, esentiala pentru a primi harul, implica însa virtutea smereniei în nenumaratele sale aspecte, asupra carora parintele nu contenește sa revina: cunoașterea propriei pacatoșenii, pocainta, necontenita învinovatire de sine, iertarea, dragostea de...
37 poezii, 0 proze
Hesiod
Hesiod (greacă: Ἡσίοδος) (aprox. sec. al VIII-lea î.Hr., Beoția) a fost un poet epic grec, considerat a fi, după Homer, cel mai vechi scriitor al Greciei.[1] Este autorul poemului genealogic „Teogonia”, consacrat panteonului divinităților elene, folosind tiparul mitlui și noțiunea vârstelor. De asemenea, tot lui îi aparține și poemul didactic „Munci și zile”, opera pătrunsă de poezia sinceră a naturii, calendar pentru agricultori și navigație, cu prețioase indicații. Hesiod era un agricultor, un poet-țăran, un om obișnuit cu viața aspră, pătruns de o mare stimă față de muncă, dotat cu un desăvârșit simț al realului, care vedea viața și oamenii așa cum sunt; un om care nu-și face nicio iluzie asupra realității sociale, dar este convins de triumful final al cinstei, hărniciei și dreptății. Hesiod este considerat, alături de Homer, părintele poeziei religioase, morale și didactice. În opera sa există referiri la propria biografie: tatăl poetului se...
0 poezii, 0 proze
Nicolae Milcu
Nicolae Milcu, mai cunoscut sub semnătura N. Milcu, (23 septembrie 1903, Craiova - 21 septembrie 1933, Craiova) a fost un poet român. De un destin vitreg a avut parte, de la o fragedă vârstă, fiul țăranilor gorjeni Aneta și Ioan Milcu, morți, amândoi, de tuberculoză. Rămas orfan când încă ar fi avut nevoie de ocrotire, Milcu e crescut de o mătușă, Pefca, nume sub care își va publica cele dintâi încercări. Clasele primare le face la Școala Evanghelică din Craiova, de unde trece, pentru cursul secundar, la Liceul „Carol I\" din același oraș. Elev dintre cei răsăriți, Milcu simte de pe acum imboldul scrisului, redactând, împreună cu alți colegi, o foaie satirică intitulată bizar, „Cariops\", trasă la șapirograf. Războiul îi trezește un gust al aventurii, conjugat cu patriotism adolescentin. El cere să fie trimis pe front, îmbrăcând uniforma de cercetaș. Cu o constituție fragilă, contractează un tifos exantematic, boală pe care o învinge, dar care îi șubrezește iremediabil sănătatea. După...
1 poezii, 0 proze
Teofil Lianu
Mulți dintre poeții afirmați înainte de cataclismul anilor 1944-1945, mînați de un imbold ireprisibil de supraviețuire (firește, lirică), și-au abjurat crezul tinereții. Unii, cu surle și cu trîmbițe ori cu penibile autoflagelări, alții, autoînșelîndu-se (voind să să creadă că n-o făceau decît într-o măsură infimă, fără importanță), alții, în fine, căutînd o nouă identitate, necunoscută cerberilor din edituri. O identitate gîndită, probabil, provizorie, menită abandonului la sperata venire a dezghețului. În acest ultim mod a procedat “iconarul” Teofil Lianu, care devine la mijlocul anilor ’50 poetul ce se adresează îndeosebi copiilor Teofil Dumbrăveanu. Văzuse lumina zilei la 11 (12, după unele surse) decembrie 1908, în ținutul Sucevei (Capul Câmpului-Păltinoasa). Din cauza războiului, purtat multă vreme cu încrîncenare în Bucovina, părinții săi - țăranii Glicheria (născută Olaru) și Grigore Coștiug - nu-l pot da la școală. Ar fi învățat, astfel, să citească abia pe la 14 ani, după...
2 poezii, 0 proze
Ion Th. Ilea
Ion Th. Ilea (n. 17 iunie 1908, Bistricioara/Bistrița Bârgâului - d. 1983, Bistricioara) a fost un poet, prozator și memorialist român, unul dintre cei mai cunoscuți reprezentanți ai așa-zisului grup de "tineri poeți ardeleni" (din care mai fac parte Emil Giurgiuca, George Boldea, Mihai Beniuc ș.a.) care se remarcă printr-o lirică la limita dintre tradiționalism și modernism. Ca și la Beniuc sau Giurgiuca, Ion Th. Ilea, mai ales în "Gloata", are unele accente sociale în maniera lui Aron Cotruș. Poetul a fost caracterizat ca "...făcând parte din rândul poeților care se definesc prin sforțarea de a se elibera de didacticismul coșbucian prin violența specifică a expresiei, prin asprimea versului, spre a fi în ton cu problemele europene ale liricii” (G. Călinescu - Istoria literaturii). E născut din părinți țărani - descendenți din familia lui Ilea de Borgo (nobili), rămâne orfan de tată la vârstă fragedă. E nevoit să-și câștige existența ca simplu muncitor în diferite branșe, dar absolvă...
1 poezii, 0 proze
ionut
Iubesc asa cum iubesc si nimeni nu o sa ma invete sa iubesc caci stiu sa iubesc Cand m-am nascut ... cineva mi-a daruit o poza rosie..Era inima mea ... Mi-a spus sa am grija de ea si sa n-o daruiesc nimanui ... numai lucrurilor sfinte ... marilor si stelelor Dar eu nu am ascultat si am daruit-o.Ea a inceput sa se joace cu "ea" de-a fericirea ... pana cand s-a plictisit ... Apoi a aruncat-o in spinii unui trandafir. Am gasit-o ... era ranita si plangea ... de durere si tristete ... Am incercat sa o vindec cu orice P.S Nu uita: Sa iubesti de ajuns sa fi iubit cat se poate ...
1 poezii, 0 proze
Mihai Nebeleac
romancier ucrainean născut în Rona de Sus la 17 ianuarie 1949, decedat la 18 februarie 2003 Poetul și prozatorul Myhailo Nebeleac s-a născut la 17 ianuarie 1949 în comuna Rona de Sus, județul Maramureș, într-o famile de țărani. «M-am născut între munții albaștri/ din aleanul cântecului de oier,/ pe unde timpul șerpuie într-una, doar în răsuflări de primăvară/ apropiindu-se cu sete/ de cofa cu apă rece/ pe unde ierburile zboară/ tot printre șiruri de cocori…», va scrie într-una din poeziile sale, despre locul său de naștere, care a devenit pentru Myhailo Nebeleac alfa și omega a scurtei și neliniștitei sale vieți – «Aici este liniștea nașterii mele,/ aici este soarele plopilor mei,/ aici începe urcușul/ drumului meu către stele!..» Drumul către stele al poetului, ajuns el însuși o «stea» a literaturii ucrainene din România s-a dovedit a fi nedrept de scurt și deseori un «urcuș» greu. După terminarea școlii elementare din satul natal, unde-l avea profesor de limbă și literatură...
0 poezii, 0 proze
Să fi țăran
de milos petru
Să fi țăran e o cultură Mult peste cultura noastră Să-ți crească cu dezinvoltură Flori în câmp, flori la fereastră. Să iubești calul, iubești boul Te ferești să calci pe iarbă Să iei cu grijă din fân...
Viața la țară
de Grebenisan Mihai Marian
Viața la țară Nu știu cum se simt alții, dar eu mă simt cu totul un alt om, atunci când merg la bunici. De fiecare dată mă bucur de priveliștea și liniștea din jur. Aerul curat, cântatul cocoșilor,...
Poezii de dragoste
de x
Daca se va-ntampla sa mor, tu suflet ratacit prin trup Ramai cu cei pe care azi, ii pretuiesti ca si pe zei, Si spunele, ca-n umbre vechi tesute-n neguri ce se rup, Voi reveni in vis sa le arat, ce...
In cerc
de Craciun Cirstoiu Ana-Maria
In cerc \"M-am indragostit de ceva inexistent; de o idee ce mi-a venit intr-o zi. Nu a fost niciodata, insa taria dorintei mele a facut sa nasca o iubire.\" A iubi - tristete; sentiment juvenil ce...
Tipic românesc
de Eugen Galateanu
„Never complain, never explain” Mă îngrozesc veștile de acasă. Mă îngrozește România 2004. Ca un roman prost de Dean Koontz. Ca un horror ieftin. Mă îngrozește când văd ce se poate înțelege din...
Profesorul și Celan
de Dorina Șișu
Aproape în fiecare zi mă întâlneam cu David în parcul din fața facultății. Stătea ore în șir pe bancă, citind cărți. Îi mai duceam și eu, dar multe le primea de la oameni. Tot orașul îl știa de...
Vom retrăi
de Alexandru Colorian
Și poate-ntr-un târziu și în departe, Când noi vom fi țărână, de lupta vieții-nvinși, Vom retrăi viața pierdută într-o clipă. Vom renvia cenușa-ngropată-n anii stinși Și vom culege poate a anilor...
Să mă fi numit Maria
de Daniela Șontică
Să mă fi numit Maria să nu fi avut un sânge atât de clocotitor să fi dus o viață retrasă într-o casă de pe malul lacului să fi fost stăpâna celei mai frumoase hulubării să fi avut harul de a salva de...
Dar poate că seara aia avea să facă diferența...
de Daniela Luminita Teleoaca
(Unii se refugiază în băutură. Mulți, în femei. Și-or mai fi și alții... Mie nu mi-a reușit, de-a lungul timpului, decât să mă statornicesc definitiv în cuvinte.) Bunica trebăluise toată ziua. Să fie...
PEtreCUTE
de Aurelia Borzin
să fi fost anul o mie patru sute optzeci și ceva când marcu a spintecat cu urletul lui burta foii în care-l îngropasem în ajun s-a ridicat ca un leu rănit de printre oasele cuvintelor acestui poem...
