Tipic românesc

„Never complain, never explain” Mă îngrozesc veștile de acasă. Mă îngrozește România 2004. Ca un roman prost de Dean Koontz. Ca un horror ieftin. Mă îngrozește când văd ce se poate înțelege din umilele mele rânduri. Poate că sunt un chinez camuflat, poate că am uitat cu totul să mă exprim în română, după atâtea beri Guiness băute. Poate. Am încercat să spun că suferința nu-ți dă automat certificate. Faptul că ai suferit e trist, e tragic, e dureros. Faptul că o se te plângi de această suferință o sută de ani, că o să dai vina pe această suferință pentru că ești puturos și nu ști să faci nimic e tipic românesc. Faptul că vrei să profiți de pe urma acestei suferințe e tipic românesc, fie că te numești „revoluționar” fie că ești în AFDP. Am cunoscut o proastă, Dumnezeu s-o ierte care s-a dat mare pe lângă o verișoară că a ajutat alt verișor legionar. Că ea a fost arestată- e firesc. Că a fost arestat și a suferit și soțul ei- complet nevinovat- e trist. Că această proastă s-a grăbit imediat după 1989 să-și ia certificat de persecutat politic și că a obținut niște avantaje cu totul necuvenite, datorită prostiei sale e tipic românesc. Am cunoscut un tembel care împreună cu un alt tembel au încercat să deturneze un vapor spre Turcia. Erau prea tembeli să reușească- și prea beți. Nu erau persecutați aici, nu aveau absolut nimic de câștigat din acțiunea lor. Un tembelism tipic de genul „atunci când mai multă lume îți spune că ești beat, du-te și te culcă”. Ei bine, cei doi sunt mari revoluționari, unul chiar șeful unei asociații pentru drepturile omului. E tipic românesc. E tipic românesc să fi bănuit că trăiești. Mă întreb ce-o fi fost în mintea acelui bou care a inventat ideea contorizării- probabil senzația că dacă te speli de două ori pe zi faci orgii cu apă caldă. E tipic românesc să fi murdar-țăranii nu au nevoie de apă caldă. Ce nevoie avem să ne spălăm ? Peste tot în lumea asta mare se încurajează consumul- doar la noi , după 14 ani de „democrație” ești privit chiorâș dacă consumi. Și ești taxat. „Alo, Securitatea, vecinul nostru mănâncă...” e încă un banc actual. La fe lca și administratorul care îți va intra în casă să verifice dacă nu cumva îți alimentezi mașina de spălat de la robinetul de WC blindat. Pentru că, nu-i așa, strămoșii noștri își spălau rufele în râu. Sau nu și le spălau deloc. E tipic românesc să ții în viață niște paraziți cum sunt muncitorii de la Reșița, Hunedoara, Brașov. Oameni care nu-și vor doar salariul nemeritat- ei vor să producă! Ei vor să consume curent și materii prime ca să scoată niște lucruri nevandabile. Dar pe care statul trebuie să le cumpere pentru că, nu-i așa, trebuie să încurajăm industria română. E tipic românesc ca muncitorii de la laminor să intre în grevă pentru că ei au 4 milioane pe lună iar conducerea 20 de milioane. Să moară toate caprele ! Așa cum tipic românesc e să ai o revistă „România mare” pe care să o atace toată lumea și o revistă „Academia Cațavencu”- la fel de murdară, la fel de infectă, din păcate- cel puțin ultimul număr- care să fie considerată ca model de democrație și presă liberă. E tipic românesc. Ceea ce i se refuză lui Alcibiade i se aprobă lui Cornel Ivasciuc. Pentru că, nu-i așa, suntem români. La fel cum tipic românesc e să dai pământurile înapoi și să constați apoi cu mirare că toată infrastructura de irigații, logistică, etc. e distrusă. E tipic românesc să vedem doar la doi pași, să urlăm „E pământul meu!” și apoi să-l lăsăm în paragină pentru că, nu-i așa, dreptul de proprietate e sacru. Așa de sacru că o serie de clădiri din București, începând cu berăria Gambrinus și terminând cu fosta cofetărie „Albina” sunt lăsate să se degradeze încet, încet pentru că, nu-i așa, trebuiau retrocedate. Iar proprietarii să moară cu ele de gât pentru că este proprietatea lor. Să n-o fructifice, să n-o valorifice dar să o lase să se distrugă. E tipic românesc. La fel cum tipic românesc este măgăria din justiție. Fraților, avem o justiție care este stat în stat- fără să dea nimănui socoteală, fără să-și justifice tâmpeniile, fără nici cel mai bun simț. Dacă dl.Părinte al Constituției, cu jevrismele sale nerușinate este nu Cațavencu tipic-pentru că onorabilul, cel puțin, se salva prin umor- ci mult mai odios, atunci justiția ca atare e o glumă în România. Am o cunoștință care riscă să intre la închisoare pentru că este a treia posesoare a unui apartament. Primul posesor a fost o firmă fantomă care a cumpărat niște lucruri și n-a plătit. Deși și al doilea proprietar și al treilea au trimis n memorii la Tribunal arătând că „Alice nu mai locuiește aici” justiția noastră nu numai că e oarbă dar suferă și de sifilis și parkinson în ultimul hal. Nu contează că e alt adrisant- cu o frecvență exasperantă vin convocările pentru că, nu-i așa, suntem în România. E tipic românesc să dăm vina pe alții- din păcate complexele noastre imense de inferioritate le lăsăm să se manifeste liber, liber, liber. E tipic românesc.