"Para La Seful De Building" – 20877 rezultate
0.03 secundeMeilisearchArtur Enășescu
Artur Enășescu (1889 - 1942) Artur Enășescu a trecut prin viață atât de umil încât nici măcar locul de naștere nu-i este cunoscut. După unele opinii este vorba despre Burdujeni; conform altora, de Botoșani. Se pare că tatăl i-a fost un oficiant P.T.T., Alexandru, după numele de botez, devenit ‘conu’ Alecu’ (ca și Alexandru Paleologu) odată cu înaintarea în vârstă și în ierarhia poștelor (șeful oficiului din Botoșani). Viitorul poet era văr cu viitorul actor Ion Manu. Școala nu prea l-a atras, ducându-se la cursuri pe apucate, neîmpins din urmă de mama naturală, aceasta decedând. Artur era rebel la constrângeri de orice fel. A urmat și doi-trei ani la liceul Național din Iași. Bacalaureatul l-a luat cu mari întârzieri, în 1913, după ce a plecat la Paris (1911-1912), pasă-mi-te pentru studii superioare, unde, totuși, după părerea lui Tudor Vianu, care-l prețuia deosebit de mult, a audiat niscaiva cursuri de filosofie. Îi plăcea eleganța vestimentară, adora florile și femeile. Dacă...
4 poezii, 0 proze
Constantin Alexandru Rosetti
Constantin A. Rosetti (n. 2 iunie 1816, București; d. 8 aprilie 1885, București) - deseori numit C.A. Rosetti -fiu al spătarului Alexandru Rosetti și al Elenei Obedeanu (născută Cretzeanu), a fost om politic și publicist român, unul din conducătorii Revoluției de la 1848 din Țara Românească și ai luptei pentru Unirea Principatelor Române. Viața și activitatea Înainte de 1848 Studiile și le-a făcut la Colegiul Sfântul Sava din București, unde a avut profesori, printre alții, pe Eftimie Murgu și Jean Alexandre Vaillant. În 1832 (sau 1833) întră în armată, servind până în august 1836, când a demisionat. "Se apucă de literatură, apoi intră în administrație, fiind șeful poliției din Pitești în 1842, și după aceea în magistratură, fiind procuror la Tribunalul civil din București. Își dădu demisia în 1845." În 1844 pleacă pentru prima dată la Paris: "Aveam apoi nădejdea că lucrînd 3-4 ani, mă voi întoarce în patria mea, voi străluci eu prin știință și virtute, voi ferici o zi măcar pe muma,...
1 poezii, 0 proze
Schiopota Dragos
Nu sunt cunoscut in lumea intreaga, de parca toti am fi intregi, sunt totusi un om cu capul pe umeri,daca nu as fi, nu s-ar mai povesti,era intr-o noapte cu ceata, pe la ora cincisprezece dupa-masa, chiar treizeci de minute mi se pare,cu mult soare si vant ancestral, fara miros,inodor dar insipid si in loc sa strig "Mama", n-am strigat nimic, s-au suparat si au plecat impreuna, ea cu sexul opus, el invers.Totul s-a terminat cat ai zice peste, apoi a venit viata si inca sunt inchis in ea.Acum scriu si tot muncesc, c-asa-i bine, omenesc...
41 poezii, 0 proze
Khalil Gibran
1883 - 1931 Khalil Gibran est né en 1883, à Bécharré, au Liban, dans une très ancienne famille chrétienne; son grand-père maternel était prêtre du rite maronite. En 1894, il émigre avec sa mère à Boston; mais en 1897, il retourne, seul, au Liban, pour faire ses études à l\'École de la Sagesse, à Beyrouth. En 1901, il visite la Grèce, l\'Italie, l\'Espagne puis s\'installe à Paris pour étudier la peinture. C\'est à cet époque qu\'il écrit Les Esprits Rebelles, livre qui fût brûlé sur la place public de Beyrouth, par ordre des autorités turques, et qui fût condamné comme hérétique par l\'évêque maronite. En 1903, Gibran est rappelé en Amérique au chevet de sa mère mourante. Il reste à Boston , où il s\'exerce principalement à la peinture. En 1908, il retourne à Paris, où il travaille à l\'Académie Julien et à l\'École des Beaux-Arts; il fréquente Rodin, Debussy, Maeterlink, Edmond Rostand, etc. En 1910, il s\'installe définitivement à New-York où il se consacre à la peinture et à la...
6 poezii, 0 proze
Alfonso Costafreda
Alfonso Costafreda (n. en Tárrega, provincia de Lérida en 1926 y fallecido en Ginebra, Suiza, en 1974) fue un poeta y traductor español. Costafreda arribó a Madrid a fines de la década de 1940, para estudiar Derecho. Es en esta época que comienza a escribir. En Madrid, entabló amistad con varios poetas de la llamada generación del 50, como Blas de Otero y Vicente Aleixandre. En 1948 se desplazó a Barcelona, donde trató con autores como Gil de Biedma, Carlos Barral y Josep Maria Castellet. En 1943 se publica su primer poema, Selva de vida, en la revista Espadaña. Debido a su labor como funcionario y traductor de las Naciones Unidas tuvo que alejarse de España, lo que le confirió a su obra características particulares dentro de este grupo de poetas. Se suicidó en Suiza en 1974, donde desde 1955 se encontraba trabajando para la OMS. La obra de Costafreda se nota influenciada por poetas de la generación del 27, y algunos más antiguos a esta generación, como ser Antonio...
2 poezii, 0 proze
Juan Fernández de Heredia
Juan Fernández de Heredia, en aragonés Johan Ferrández d'Heredia (1310?, Munébrega, (Zaragoza) - 1396). Escritor, mecenas, político y diplomático aragonés al servicio de Pedro IV de Aragón y gran maestre de la Orden de San Juan de Jerusalén. Heredia nació hacia 1310 en Munébrega (cerca de Calatayud, actual provincia de Zaragoza). En 1328 ya era miembro de la Orden del Hospital, ocupando cargos en Alfambra y Villel (1333). Llegó al honor de Castellán de Amposta en 1345, la dignidad más alta de la Orden en la Corona de Aragón. En 1355 es prior de la Orden en Castilla. Desde 1356, el apoyo de Inocencio VI le vale ser prior de Saint-Gilles, afincándose en la corte papal de Aviñón, donde el Papa lo nombra gobernador de la ciudad y le encarga su defensa, para la que mandará construir unas famosas murallas. Mantendrá buenas relaciones con los siguientes papas Urbano V y Gregorio XI, así como con el también aragonés Benedicto XIII (antipapa); de hecho, y siempre según el gran historiador...
1 poezii, 0 proze
Jaime Gil de Biedma
Jaime Gil de Biedma y Alba (Nava de la Asunción, Segovia, 13 de noviembre de 1929 - Barcelona, 8 de enero de 1990) fue un poeta español, uno de los autores más importantes de la Generación del 50. Nacido en 1929 el seno de una familia de la alta burguesía castellana, su padre se trasladó a Barcelona para trabajar en la Compañía de Tabacos de Filipinas. El que fuera su despacho puede ser visitado hoy en día en el Hotel 1898 en La Rambla de Barcelona. Gil de Biedma estudió Derecho en Barcelona y en Salamanca, donde obtuvo la licenciatura en dicha materia. Su poesía evoluciona desde los primeros poemas intimistas de Las afueras al compromiso social de Compañeros de viaje. Al mismo tiempo es una poesía que evita constantemente el surrealismo y busca la contemporaneidad y la racionalidad a toda costa a través de un lenguaje coloquial, si bien desnudo de toda referencia innecesaria. Verdadero exponente de lo que se suele denominar una doble vida, Biedma desarrolla actividades...
1 poezii, 0 proze
Juan de Yepes (San Juan de la Cruz)
Su verdadero nombre era Juan de Yepes y nació el 24 de junio de 1542 en Fontiveros, pequeño pueblo abulense perteneciente a Castilla y León, una comunidad autónoma de España. Murió su padre cuando Juan tenía seis años; a los nueve años, se trasladó con su madre al abulense pueblo de Medina del Campo, en donde a los 17 años, ingresa en un colegio de jesuitas para estudiar humanidades. El año 1563 toma los hábitos de la orden religiosa Carmelita, adoptando el nuevo nombre de fray Juan de san Matías; al año siguiente se traslada a Salamanca para cursar estudios de teología en su célebre universidad. En el año 1567 es ordenado sacerdote, y adopta el nuevo y definitivo nombre de Juan de la Cruz. Su ilustre paisana de Ávila, Teresa de Jesús, trabó gran amistad con él y le integró en el movimiento de la reforma carmelita que ella había iniciado. En 1568 Juan de la Cruz fundó el primer convento de Carmelitas Descalzos, los cuales practicaban a ultranza la contemplación y la austeridad. Unos...
0 poezii, 0 proze
Jorge Carrera Andrade
Născut la Quito (Ecuador), la 4 septembrie 1902. Carieră diplomatică, reprezentant al țării sale în Japonia, Franța, Spania, S.U.A., Venezuela și Marea Britanie. Selecție din operele publicate: * El estanque inefable (Bazinul inefabil), 1922 * La guirlanda del silencio (Ghirlanda tăcerii), 1926 * Boletines de mar y tierra (Știri despre mare și pământ), 1930 * El tiempo manual (Timpul manual), 1935 * Biografia para uso de los pajaros (Biografie pentru uzul păsărilor), 1937 * Pais secreto (Țara secretă), 1940 * Hombre planetario (Omul planetar), 1959 * Poesia ultima, 1968 Jorge Carrera Andrade was an Ecuadorian poet, historian, author, and diplomat during the 20th century. He was born in Quito, Ecuador in 1902. He died in 1978. From 1928-33 Carrera first experienced traveling in Europe. He served as Ecuadorian Consul in Peru, France, Japan and the United States. Later he became Ambassador to Venezuela, the United Kingdom, Nicaragua, France, Belgium, and the Netherlands. He also served...
1 poezii, 0 proze
Nezahualcóyotl _
(1418-1472) Después de la muerte de su padre es perseguido por Tezozomoc, pero encuentra apoyo en su tío Chimalpopoca, rey de México. En alianza con Itzcóatl, vence a Azcapotzalco. Solo uniendo tres naciones: Tenuxtitlan, Tlacopan y Texcuco, pudieron derrotar a los tepanecas. Esta fue conocida como la Triple Alianza. Posteriormente realizan una serie de conquistas ayudados por el señor de Tlacopan; domina Xochimilco y los dominios del señorío de Texcoco se extienden hasta Izúcar. Su largo reinado de más de cuarenta años fue la época de mayor esplendor en que florecieron las artes y la cultura; edificó palacios, templos y jardines, como el de Tezcutzingo. Fue consejero de los reyes aztecas y como arquitecto dirigió la construcción de calzadas, las obras de introducción del agua de México y la edificación de las albarradas para aislar las aguas saladas de los lagos e impedir futuras inundaciones. En su palacio se encontraban salas dedicadas a la música y poesía, en donde se reunían los...
32 poezii, 0 proze
Para La Seful De Building
de Florin DeRoxas
ma duc sa te parasc la seful de building ca te-ai pisat la colt, ca sa vezi ca stiu si te voi da pe mana lui ca pe un hot. mirosul de pisat ne urca in incaperi, ma abtin sa nu vomit cele 2 beri....
La modă
de Sorin Teodoriu
El: - Frumos. Ea: - Ce-i frumos? El: - Magazinul ăsta de bijuterii. Ea: - Da. Și e bine plasat, chiar în stația de autobuz. El: - Sigur a vorbit cu șoferii. Ea: - Cine? El: - Patronul. Să vină...
Sfârșitul lumii (I)
de Laurențiu Orășanu
Mâine, conform previziunilor maiașilor, ar trebui să fie Sfârșitul lumii. Vineri, 21 decembrie 2012. Fiind obișnuit cu exactitatea cifrelor, nu pot să nu le iau în serios previziunea. N-au spus ceva...
\"Team buildingul\" sau marea competiție națională - faza pe societăți comerciale
de Ciocan Marius Bogdan
\"Team building\" este o sintagmă de sorginte americano-modernistă, ce desemnează un soi de manifestare colectivistă, organizată la nivel de sereleu pe principiul democratic al voluntariatului...
Firmistul
de felix nicolau
miercuri era termenul limită. Adică deadline-ul la care trebuia să predea organigrama, împreună cu anexa motivațională și cu itemii aferenți. Bineînțeles că era vorba de un deadline orientativ,...
Propoziția săptămânii (8)
de Anton Potche
Integration ist keine Einbahnstraße.- Integrare nu este o stradă de sens unic, a spus Wolfgang Schäuble , ministrul de interne al Germaniei, în emisiunea „Berlin direkt” pe postul de televiziune ZDF...
cuvinte la Eliad
de Doru Alexandru
La margine de drum o chitara uitată... stăpîn i-am gasit doar in vise... să-mi cînte... El i\'a d\'at tacerea s-o țină... M-am întors. Știu că nu mi s-a dus doru’, dar am și eu șuruburile mele...
Jurnalul unui naiv. (III)
de adrian rentea
Ieri dimineață, duminică fiind, leneveam prin pat când am auzit la horoscop că voi face o faptă bună și, drept răsplată, voi castiga o sumă mare de bani. Cu gândul ăsta am ieșit din casă, hotărât să...
MILIARDARUL DE CARTON
de Mihai T. Ioan
MILIARDARUL DE CARTON Am șofer un fost maior de securitate. Nimerește moneda de o sută de la cincizeci de metri. Și bate ca în filme. Cu picioarele și cu capul. Eu îi zic Bruce. Din păcate e cam în...
Uluitorul caz al biciclistului de cursă lungă
de marin badea
Nea Anghel, Constantin Anghel, recunoaște că nu mai are șaretă. Și nici docar. Erau mijloace de deplasare pentru țăranii ceva mai înstăriți. Pentru șefii de fermă, ceva mai târziu. Și pentru...
