Căutare

Iubesc asa cum iubesc si nimeni nu o sa ma invete sa iubesc caci stiu sa iubesc Cand m-am nascut ... cineva mi-a daruit o poza rosie..Era inima mea ... Mi-a spus sa am grija de ea si sa n-o daruiesc nimanui ... numai lucrurilor sfinte ... marilor si stelelor Dar eu nu am ascultat si am daruit-o.Ea a inceput sa se joace cu "ea" de-a fericirea ... pana cand s-a plictisit ... Apoi a aruncat-o in spinii unui trandafir. Am gasit-o ... era ranita si plangea ... de durere si tristete ... Am incercat sa o vindec cu orice P.S Nu uita: Sa iubesti de ajuns sa fi iubit cat se poate ...

1 poezii, 0 proze

marius nițov

Cultura și arta, gustul libertății mele... scriu în stele, caut să înțeleg ceva din perioada asta scursă de la un regim totalitar la statul infractorilor cu reminescențe totalitare. Prin toate anormalitățile trăite ca un exercițiu de supraviețuire, n-am uitat ce înseamnă frumosul. Master (culmea!) in istoria comunismului. S-a scris poezie buna in "inchisoarea rosie". Participant in cenacluri literare si cateva poezii publicate. De ajuns intr-o perioada crunta pentru poezie. În 2008, premiat pentru activitate jurnalistică locală. Dragostea mea de poezie este un dar din cer, de aceea cred și mărturisesc! Rolul meu e să descopăr fericirea fiecărei clipe, pentru a adăuga mai multă viață în jurnalul călătoriei și căutărilor. mariusnitov@yahoo.com.

273 poezii, 0 proze

Jacqueline Ballman

Născută la Ucele – Bruxelles – în anul 1922. De origine flamandă. Poetă, traducătoare, critic literar, jurnalistă, Jacqueline Ballman a pendulat mult între pictură și literatură, în care a intrat destul de târziu. Apropiată de expresioniștii flamanzi și germani a înclinat spre satira amară, dar anii au călăuzit-o spre un echilibru care dă aparența spontaneității. În poezia ei se face simțit acel sentiment al prieteniei pentru lucrurile care mobilează existența, viața – pământul, piatra, unealta, planta și convingerea nezdruncinată că materia este una. Culegeri de poezie : Marbre rose (Marmură roșie), 1962 ; Lourmarin, 1964.

2 poezii, 0 proze

Tadeusz Rozewicz

09 octombrie 1921, Radomsko, Polonia. Debut cu poezii în 1938. Participă la al II-lea război mondial. Studii de istoria artei la Universitatea Jagellonă din Cracovia. Volume publicate: Într-o linguriță de apă (1946), Neliniște (1947), Mănușa roșie (1948), Cinci poeme (1950), Timpul care vine (1951), Versuri și imagini (1953), Câmpia (1954), Frunze căzute din pomi (1955), Zâmbete (1955), Poem deschis (1956), Examenul întrerupt (1960), Convorbiri cu prințul (1960), Roza verde (1961), Cartoteca (1960), Nimic în mantaua lui Prosper (1962), Martorii sau mica stabilizare (1962), Grupa lui Laocoon (1963), Chip (1964), Opere dramatice (1965), Excursie la muzeu (1966), Versuri și poeme (1967), Al treilea chip (1968), Regio (1969), Moartea în decoruri vechi (1970), Poezii alese (1971), Piese de teatru (1972) Numeroase premii literare, nominalizare la premiul Nobel. -(sursa - traducere de Nicolae Mareș - Tadeusz Rozewicz, Neliniște, Ed. Biblioteca pentru toți, 1984.

2 poezii, 0 proze

George Astaloș

George Astaloș (n. 4 octombrie 1933, București) este un poet, romancier și dramaturg român care locuiește la Paris. George (Gheorghe) Astaloș este absolvent al Școlii de Ofițeri topogeodezi (1953). Demisionează din armată pentru a se dedica exclusiv scrisului. Cariera literară Debutează cu poezie în 1948, într-o revistă școlară. George Astaloș scrie poezie, teatru, roman, eseu, memorialistică, culegeri epistolare, critica și teorie literară. Debutul în dramaturgie Adevăratul său debut are loc însă abia în 1968/1969 pe scena Teatrului Cassandra din București cu piesa \"Vin soldații\". Este autorul teoriei pluridimensionalității teatrului (Teatrul Floral-Spațial). Hazardul obiectiv face ca Armata Roșie sa invadeze Cehoslovacia după afișarea \"Soldaților\", iar piesa primește permisiunea de a fi jucată. Reacția guvernului român față de invazia sovietică în Cehoslovacia a făcut posibilă reprezentarea piesei. Obține Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de teatru \"Vin soldații\" și...

6 poezii, 0 proze

Tudor George

Tudor George(-Ahoe) (n. 12 februarie 1926, d. 10 ianuarie 1992) a fost un poet și traducător român. Poreclit Ahoe, a fost unul din boemii generației sale, împreună cu Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Teodor Pîcă, Florin Pucă, Dumitru Țepeneag. Totodată a fost și un bun jucător de rugby, devenit ulterior antrenor (la Locomotiva Grivița Roșie). Ultimii ani ai vieții (1980-1992) a locuit într-un bloc de pe Str. Polonă nr. 115, la scara A, unde se află o placă memorială a scriitorului. Premiul de literatură sportivă Tudor George este numit în cinstea lui. Cărți Legenda cerbului (1957) Balade (1967) Copacul descătușat (1968) Balade (1969) Țara migrenelor (1970) Balade singaporene, Ed. Tritonic Jurnal singaporean, Ed. Tritonic Sonetele aeriene (1972) Armura de sudoare (1972) Bazarul cu măști, Ed. Eminescu, 1973 Imnuri olimpice (1972) Parfumul timpului (1972) Sport și liră (1976) Sub semnul lui Hercule (1976) Catehismul iubirii (1977) Imaculatul panegiric (1978) Cupola Bărăganului (1979)...

9 poezii, 0 proze

Cirstea Nicolae

Am scris toată viața, dar a trebuit să mi se nască prunca pentru a da piept cu cititorii... În anii ultimi de liceu profesorul de română, Pencioiu - Dumnezeu să-l răsplătească în veșnicie - îmi profila o carieră în ale literelor, că scriam bine, zicea el. Profesorul Diniș, habar n-am de mai trăiește ori nu, dar de bine tot îi urez, c-o fi aici ori dincolo, că, jur, cu mare și curajoasă deschidere m-a îndemnat să mă uit mai înapoi nițel, să-i aflu pe Hegel și Schopenhauer, pe anticii greci, pe gânditorii moderni francezi, și-mi dădea cărți îngălbenirte de vreme, broșuri de buzunar editate de edituri ce nu mai existau sub comuniști și asta fiindcă, zicea el, filosofia de-o preda la clasă era hârtie igienică. Roșie! Să fim bine înțeleși... Dar, după liceu a venit armata, facultatea și, offff, eu m-am făcut economist, casnicia și-apoi prunca. Obligații, frumoase obligații cărora ardeleanul din mine s-a dedicat cu pasiune. Scrisul a rămas într-un perpetuu plan secund. Că am mai scris câte...

38 poezii, 0 proze

Alexandru Andrițoiu

Alexandru Andrițoiu (8 octombrie 1929, Vașcău, județul Bihor – 1 octombrie 1996, București) a fost un poet și traducător român. A absolvit, în 1961, Școala de literatură „Mihai Eminescu”, a lucrat în redacțiile a diferite reviste („Contemporanul”, „Luceafărul”, „Gazeta Literară”, „Viața militară”). Din 1965 a devenit redactor-șef al revistei „Familia” din Oradea, funcție pe care a rămas timp de aproape 25 de ani. Urmează școala primară în satul natal, iar apoi cursurile liceului "Samuil Vulcan" din Beiuș, pe care le încheie în 1948. Se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, de unde este trimis la "Școala de literatură Mihai Eminescu" din București. După absolvire este repartizat în presă, la revista "Contemporanul". Apoi s-a perindat prin o seamă de redacții de reviste literare și cultural artistice: Gazeta literară, Luceafărul, Viața Militară, Cravata roșie. Din 1965 - redactor șef al revistei "Familia" din Oradea. Debutul în presă și-l face în 1949, la ziarul...

15 poezii, 0 proze

Claudia Rose

o simpla muritoare, in trecere prin viatza...

4 poezii, 0 proze

Rose Ausländer

Rose Ausländer (numele la naștere Rosalie Beatrice Ruth Scherzer ) (n. 11 mai 1901, Cernăuți - d. 3 ianuarie 1988, Düsseldorf) a fost o scriitoare de limba germană și limba engleză originară din Bucovina. Provine dintr-o familie de evrei ortodocși, tatăl se numea Sigmund iar mama Etie Rifke Binder. După moartea tatălui, la sfatul mamei ei, a emigrat spre Statele Unite și acolo s-a căsătorit cu Ignazi Ausländer și după trei ani au divorțat. În această perioadă a început să scrie poezie în liumba germană. După ce mama ei s-a înbolnăvit grav Rose a revenit la Cernăuți ca să aibă grijă de ea și a continuat să scrie. În timpul războiului mondial se ascundea împreună cu Paul Celan în pivnița unei fabrici și acolo comparau poeziile. După război s-a refugiat în Statele Unite, unde a primit cetățenie. Experiența războiului i-a produs un desgust de germani și de germană, așa că a început să scrie versuri în engleză. Numai după 1956, când s-a reîntâlnit cu Celan și cu încurajarea lui s-a întors...

10 poezii, 0 proze

O roșie pitică

de Cucu Constantin

De undeva, din mii de astre moarte Apari pe cer, roșie și pitică, O pată răsărind, din ce în ce mai mică Ca-n fiecare seară s- apui în altă parte. Codițele le miști pe cer, ca o cometă Venind spre...

Facerea lumii 2

de Dan Norea

In vremuri imemoriale, când spațiul si timpul nostru nu existau încă, Universul El a întâlnit-o pe Universul Ea. A plăcut-o la prima vedere. Avea doua supernove strălucitoare și undeva, mai jos, o...

4

de Radu Tudor Ciornei

timpul meu câteodată se întoarce cu spatele și îmi strigă : fugi eu fug cât ma țin picioarele apoi mai fug încă o dată cât ma țin ochii mă opresc și privesc înapoi și fug atât cât poate să tină o...

Orice-ar fi 1

de paparuz adrian

Bună dimineaţa, zic fără gură.Dorm încă în mintea mea. Bună dimineața, chiar strigată nu spune nimic despre mine și nu ştiu dacă ar putea fi vreodată egală cu noaptea ta bună de sărut, de iubit, de...

ProzăAtelier

zbor de noapte

de marin badea

lumea nu s-a oprit din rotit nici apele din săpat sub pleduri groase de cânepă ne simțim cel mai bine acolo ne amintim despre tot: minarete, autostrăzi, cochilii și rochii de bal primul sărut,...