"Nu-i de râs… dle din parlament!" – 21949 rezultate
0.02 secundeMeilisearchbasarabia_nu_minte
Basarabia nu minte - roman în pregătire
de Marius Marian Șolea
AEAnghel Elena
Sunt om cu calitati si defecte, bineinteles. Sunt..o oarecare ,nu ma consider vedeta dar nici papusa ta caci nu sunt marioneta. Sunt..un personaj din cartile de povesti caci ma detesti knd ma citesti.. ca de o carte te feresti. Nimeni..nu ma cunoaste cu adevarat si orice ar zice lumea sunt o prea buna fata. Ambitioasa sunt, m-am nascut a fii, nimeni nu-mi sta in cale. Sunt un trandafir pe care furtuna nu-l poate lasa fara petale. Asculta bine si retine ca ce fac nu-i de fatada ,las'sa se citeasca-n ochii mei, las' sa se vada ca viata mi-a dat multe..da mai multe mi-a luat
2 poezii, 0 proze
Mircea Popovici
Mircea Popovici (n. 21 aprilie 1923, București) a fost unul dintre primii poeți din grupul literar “Albatros” și din mișcarea bucureșteană postavangardistă a deceniului al cincilea din secolul XX. "A frecventat, la indemnul prietenului sau Constant Tonegaru, cenaclul "Sburatorul" al lui E. Lovinescu, unde a citit in citeva rinduri. Lupta apoi in cel de al doilea razboi, ca ofiter. Debutul este inlesnit de premiul pe care i-l acorda, lui si lui Geo Dumitrescu, Fundatia "Regele Mihai I". Nu-i de colo, daca tinem cont ca din juriu faceau parte Tudor Vianu, Perpessicius, Camil Petrescu, Vladimir Streinu, Serban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu, Ion Biberi si Petru Comarnescu. Cartea, aparuta in 1946, s-a numit Izobare si l-a inscris pe Mircea Popovici printre reprezentantii generatiei care ulterior a fost numita "a razboiului". Alaturi de Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru, Dimitrie Stelaru, Mihail Crama, Ben Corlaciu si de alti scriitori grupati in jurul revistei "Albatros", el a adus...
3 poezii, 0 proze
NNNicolae Neagu
ASASINAREA POETULUI NICOLAE NEAGU Găești, 20 iunie, 2009. Ne-am strâns de dimineață, la casa cu nr. 7 de pe strada Șerban Cioculescu, unde era depus cadavrul lui Nicolae Neagu, înaintea înmormântării, care a avut loc la ora 12 în Cimitirul Eroilor de pe Strada Nicolae Bălcescu. Poetul a fost înmormântat lângă soția sa, Ana-Reli. Mai degrabă discret, apăruseră la vreo zece coroane din partea unor organizații și persoane precum Societatea Scriitorilor Târgovișteni, Cenaclul literar al Medicilor, Laura și Lucian Blaga. Convoiul de la Casa Poetului, pe șoseaua București-Pitești, cu opriri și aruncări de monede, a excelat și el prin discreție, dacă nu autocenzurată stupefacție și mocnită revoltă. După slujba religioasă și discursul preotului, subsemnatul (rupând involuntar vreo omerta?) a citit câteva pasaje din opera scriitorului: “(- Ce este viața? întrebă îngerul. - Un răspuns puchinos, ticălos, păgubos, dar frumos între două tăceri, răspunde Oarecarele. - Atât? - Păi, nu-i de-ajuns?)...
1 poezii, 0 proze
VBveronica balaj
Veronica Balaj Meseria de redactor la radio este fascinantă. Fascinația cuvântului rostit în eter și care, poate convinge ascultătorul (nevăzut) că, tot ce spui la microfon, este adevărat, iată o motivație profesională. Cuvântul are puteri miraculoase. Poate fi o...armă. Oferă înălțări sau căderi. A-l struni în numele comunicării benefice, al informației formativ-educative, ar fi, nu-i așa, încă un țel. Care merită atins. Nu din când în când. Nu uneori! Dimpotrivă! Mereu! Este imperativul necesar. Întâlnirea cu ascultătorii, pe calea undelor, nu poate fi decât... sub semnul pasiunii. Tu, cel de la microfon trebuie să-l convingi. Să-l informezi. Să-l farmeci. Să-l îndupleci. Să-l înveți ceva, să-l faci să afle și să nu uite altceva. Să-i oferi paliere de comunicare în clipa prezentă dar și cu rezonanțe "a la long". Radioul public oferă diversitate de expresie în demersul radiofonic, implică profesionalism și echidistanță. Lucrez în Radio Timișoara din 1982, cu excepția perioadei cât...
9 poezii, 0 proze
LGliviu gradinariu
Sunt...un strain fara de tara ratacitor prin lung pustiu cu hobbyuri: poezia,filosofia, muzica, arta grafica,calatoriile la munte,tenis de camp,retorica,hermeneutica,filosofia religiei. Licentiat in stiinte juridice ,litere ,filosofie-asistenta sociala, master - la Univ.A.I.Cuza-Facultatea de Filosofie,specializarea-Filosofia artei(2004)."Etica si demnitatea umana"(dizertatie) Prima data am debutat in clasa vi cu poezia,,Dezarmare,,apoi in clasa a xii a in revista ,,Temperatura Adolescentei,, cu poeziile 'Curg' si 'Plictisit de moarte' si grafica ,in revista EKPIROSIS cu iv poezii(redactia Lumen),cu versuri in cartile editate sub numele de "Virtualia"2005,2006,participand la diverse cenacluri de poezie(am descoperit site-ul poezie.ro in 2001).In prezent profesor. STUDIAZA OAMENII,NU-I FRUNZARI.CITESTE IN CARTI,DAR SI IN OAMENI!
142 poezii, 0 proze
ISIoana scrie
OM, oameni, s.m. 1. Ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat. ♢ Loc. adv. Din om în om = de la unul la altul. Ca de la om la om = în mod sincer, deschis, prietenește. ♢ Expr. (A fi) la mintea omului = (a fi) evident, clar. (Nu-i) nici picior de om sau nu-i (nici) picior de om = (nu-i) nimeni. Om ca (toți) oamenii = om obișnuit, care nu se deosebește prin nimic esențial de alții. Ca omul = cum se întâmplă sau s-ar putea întâmpla oricui. Ca oamenii = cu manifestări obișnuite oamenilor; cum trebuie, cum se cuvine. Om bun! = răspuns pe care îl dă o persoană care bate la ușă pentru a-l asigura pe stăpânul casei că vine cu intenții bune. ♦ Persoană integră, care întrunește calități morale deosebite, care se remarcă prin...
38 poezii, 0 proze
Georgescu Iulian
nu-i un lucru care sa-l faci de mantuiala.Cer permisiunea de a o dezvolta pe parcurs.
1 poezii, 0 proze
MIMihail Iacob
Nu știu exact unde începe biografia și unde se termină obiceiul prost de a te explica în fața unor oameni pe care nu-i vei întâlni niciodată. Scriu uneori din reflex, alteori din lipsă de altceva mai interesant de făcut cu gândurile. Nu există o linie clară între ceea ce „vreau să spun” și ceea ce iese efectiv pe ecran — și probabil nici nu ar trebui să existe, altfel ar deveni prea ordonat și ar pierde sensul de joc. Imi place ideea că un text poate să pară important doar pentru că a fost scris cu suficientă încredere, chiar dacă în interiorul lui nu se întâmplă nimic, nici 13% sigur... Nu cred în versiuni finale ale oamenilor, doar în schițe mai mult sau mai puțin abandonate. Dacă ai ajuns până aici căutând o concluzie, probabil nu o să găsești una. Nici eu nu o caut.
1 poezii, 0 proze
Cristian Burmaz
am 30 de ani si doi caini...a, ba nu...trei dar nu-i consider muze... :)
1 poezii, 0 proze
Badea Catalin
1983 - 1990 -- copilaria superba alaturi de bunicu' si bunica(Jud. Prahova, Satucul micut Cornu de Jos) 1991 - 1994 -- clasele 1-3 la o scoala generala(nu-i mai stiu numarul) din Slobozia 1994 - 1998 -- clasele 4-8 la Scoala Generala nr.32 din Ploiesti 1998 - 2002 -- am urmat cu REGRET cursurile Liceului Militar C.B. din Ploiesti 2002 - prezent -- student la Academia Tehnica Militara Bucuresti, profilul inginer electronist
1 poezii, 0 proze
Nu-i de râs… dle din parlament!
de Miclăuș Silvestru
Să crești salarii scăzute, Pe mulți șomeri, acasă, De-așa legi de minți nevrute Plâng și șoarecii… pe masă. *
Iei un banc, îl pui în ramă și ai scos o epigramă - II
de Dan Norea
Ca urmare a comentariilor la prima parte, am considerat că merită să adaug câteva precizări suplimentare. Pentru a nu obliga pe nimeni să recitească întregul text, vin cu ele separat. Mai exact...
Moartea câinelui. Lagărul Periprava
de george geafir
“Ce contabilitate, domnule?! Ce vor ei, de fapt, nu e contabilitate. E vorba doar de ținerea la zi a unor registre de evidență, intrări și ieșiri, operație foarte simplă; nu însă și pentru cei doi...
Trei scrisori duioase către Alexandra
de Victor Potra
Motto „Existența unei boli impune un tratament” (Victor Potra) Pentru că suntem în domeniul delicat al memorialisticii, iar contextul istoric este deosebit de important – dă aroma de ființare vie a...
Ei na ca nu-i
de Marcu Costel Claudiu
Priveam fumuriu prin lentilele negre… Vedeam viata-n fuga ei nesabuita… “Unde mama ei se grabeste in halul asta?” Alearga nebuna…. Goneste timpul din ea sa castige o cursa in care oricum alearga...
Soare în Miez de Noapte - Capitolul 8
de Elena Kostenczyk
8 . Fantoma Nu i-am văzut prea des pe oaspeții lui Jasper în cele două zile însorite cât au stat în Forks. Am trecut pe acasă doar pentru ca Esme să nu îşi facă griji....
Pagina de „The social network” rămasă-n jurnalul lui Arcibald
de Adrian Firica
* ... îmi plăcu teatrala figură ce-o făcu la Cluj Claudiu (Claudiu Cel Ce-și Dă Izmenele Cadou Conferinței de Presă!), pentru că până-n cele din urmă, nici dacii nu prea purtau lenjerie intimă, nu?!...
Prima prașilă
de Liviu Gogu
Vorbi așa încă multă vreme Neculai, lungind cuvintele, lăsând pauze lungi între propoziții ori grupuri de cuvinte și repetând obsesiv și apăsat „ajutoru’ de la Primărie”. Avea el ce avea cu...
Sacii îndesați cu…
de Miclăuș Silvestru
Austere legi încearcă „șeful” Sacii îndesându-ni-i cu-amar, Nimănui de râs nu-i vine cheful... Cârma-i mânuită de-un birjar.