"Nu mai sustrag culorile" – 22008 rezultate
0.02 secundeMeilisearchbasarabia_nu_minte
Basarabia nu minte - roman în pregătire
de Marius Marian Șolea
george avram
probabil că biografia poate fi pusă sub semnul alterității, al limitelor inter-zise. dar ea se sustrage necontenit, trasând un spațiu deschis rătăcirii și răbdării. re-capitularea publicării și recunoașterilor nu ar face decât să disloce. prin urmare o las să se desfășoare nespus, să facă jocul în care respirația ritmează. e mai mult bio decât grafie: născut în sud, crescut la țară școala în Tg-Jiu, până în 1999 licență în Filosofie și master în Studii Europene 2003/2005 Cluj-Napoca debut publicistic în 1994 membru fondator al ONG-ului "Inițiativă și Acțiune", cu scop umanitar 2005 specializat în resurse umane. contact: jorj_pi@yahoo.com
127 poezii, 0 proze
Alexandru Gherghel
Alexandru Gherghel s-a născut la 27 aprilie 1879, la Pitești. După absolvirea studiilor juridice la Facultatea de drept din București, se consacră avocaturii, pe care o profesează de-a lungul întregii vieți la Constanța. Decan al baroului acestui oraș, Alexandru Gherghel moare la 20 decembrie 1951. Debutează în literatură la revista "Viața nouă", cultivând cu insistență și entuziasm, în numeroase volume, o poezie de tip amator, care o va sustrage atenției criticii literare. De altfel, nu va deveni membru al Societății Scriitorilor Români decât în 1942. O ultimă culegere de versuri, prefațată de Al. T. Stamatiad, a rămas în manuscris, din cauza decesului ambilor poeți. A mai publicat studii de drept penal și volumul "Dobrogea în viața românească" (1935). OPERE (poezii): Cântece în amurg, Buc., Sfetea, 1906; Insula uitării, Constanța, 1924; Raze și umbre, Constanța, 1933; Solitare, Constanța, 1935; Solitare, Sonete, Constanța, 1935. COLABORÃRI: Viața nouă (1905, 1907 - 1911, 1915 -...
6 poezii, 0 proze
nu mai vreau profilu
asta e un cacat de site
1 poezii, 0 proze
poate nu mai pot sa-l readuc la fforma initiala
La arderea hanului Sf Gheorghe din Bucuresti Sfantu Gheorghe, acest han mare Era mai bine sa nu fi fost Decat s-aduca la fiecare Nadejdi desarte de adapost. Ce pote zidul! Ce pote omul! Dupa cuvantul proorocesc: Cand o cetate n-o pazi Domnul Desarta li-i truda cati o pazesc.
4 poezii, 0 proze
Florin Gherendi
Nu mai stiu cand am inceput sa scriu. La inceput pentru mine. Eram copil. Participam la un cenaclu, in oraselul de provincie in care m-am nascut, Tarnaveni. Apoi am inceput cu-adevarat sa scriu. Pentru mine. Pentru cativa prieteni care citeau. Am scris si 3 romane, 2 din ele SF...poate ca intr-o zi o sa le dau forma potrivita...eram inca un copil, nu? Si apoi a venit facultatea de fizica. Am participat la cateva spectacole. "Cantarea Romaniei", se spunea atunci. Am publicat cateva poezii in "Viata studenteasca"... Si apoi tacere... Am mai avut cateva rare incercari, terminate inainte de a incepe. Pana acum cativa ani. Am regasit cateva lucruri scrise de mine cu mult timp in urma, cele 3 romane, cateva poezii, si un declic s-a produs. Ce-ar fi sa incerc din nou?! Acum trec mult mai rar pe aici, de cand am regasit o pasiune mai veche, pianul...
14 poezii, 0 proze
ovidiu nacu
Nu mai postez decat arareori (din an in paste) pe aceasta facatura de sit literar. Explicatiile ar fi de prisos. Petrecerea s-a mutat pe: oranta.wordpress.com & ovidiunacu.wordpress.com. See u there!
56 poezii, 0 proze
corlan david
nu mai stiu ce am scris acolo
3 poezii, 0 proze
superman ion
nu mai am,am pierdut-o in WC-ul de la servici cand incercam sa... ma spal.
2 poezii, 0 proze
Dan Traian Aldea
Nu mai scriu deci nu-mi mai pierd timpul degeaba:)
5 poezii, 0 proze
Traian Cristian Noe
Nu este mai frumos sa ne dorim sa iubim, sa ne dorim sa nu mai gresim deloc, sa nu suparam pe nimeni, sa avem permament in vedere ca trebuie sa binedispunem persoana din fata noastra de fiecare data, sa zambim de cate ori privim..., sa gandim pozitiv, sa nu existe " daca, poate " ...? Daca iti doresti cu adevarat ceva, acel ceva il poti avea cu siguranta atunci cand intr-adevar simtzi ca il vrei. Trebuie sa simti ca vrei. Succes maxim Imi doresc sa cunosc oameni buni
13 poezii, 0 proze
Nu mai sustrag culorile
de Maria Elena Chindea
umbrele strecoară în firidele gândului bureți îmbibați de oțetul treziei nu întreb nimic dintr-o politețe desuetă din glezne se preling tăcute golgote jefuite de răstigniri vreau să respir și facerea...
ziua mea de iarna
de Emma Greceanu
Cu trenul, din Arma di Taggia, într-o oră jumătate ajungi la Limone. Traseul străbate câteva localități aflate la malul mării, apoi urcă spre Alpii Maritimi. Noi avem locuri în partea dinspre munți,...
vorba lui ozzy just a dreamer
de dan mihuț
i-am visat pe toți cu amănunte pe care nici ei nu le știau fără nicio legătură cu viața lor uneori trecând prin întâmplări de care-și dădeau seama că le găsesc doar în visul meu i-am visat pe toți...
Viața are sens
de Anonima
\'Doar un pescăruș...nimic decât o banală pasăre!\'...acesta era gândul care mă înabușa mai tare decât soarele torid al unei zile de vară. Simt cum mi se frâng aripile în fața cruzimii destinului.El...
Plăcerea de a pluti. Vise și deliruri
de Dolfi Trost
Gata de plecare, tânăra femeie nu se poate sustrage nebuniei așteptării, agravate de acel prezent ce i se oferă la plecare. Alături de ea, în picioare, un bărbat foarte plin de scrupule își reprimă...
Aeriana sau Despre cum se poate lua în posesie spaţiul (2)
de Daniela Luminita Teleoaca
Se simţea mică. Mică de tot. Deşi era deja în anul I de facultate. Clădirile creşteau văzând cu ochii. În capătul unor scări fiind, se lăsa înghiţită. Efectiv, nu se putea sustrage! Și înțelegea cum...
Întâia singurătate
de Octavian Paler
Scrisoare domnului Rilke Despre adevărata singurătate nu vorbim decât în șoaptă. Nu putem ține conferințe publice despre ea. De altfel, ce mai înseamnă o singurătate trâmbițată? Nu voi recunoaște...
eu nu pot fi a clipei
de Daniela Luminita Teleoaca
tocmai de aceea poate oboseala asta și privirea puțin pământească toate rândurile interminabile de timp și anotimp – mă sustrag – te plângi că nu mă mai poți prinde că pentru mine grădină înseamnă...
azi
de raluca
De ce ma sustrag eu sistematic din fotografii, de fapt de la fata locului, de ce imi pare mie totul alb-negru, sepia – undeva la mijloc c-o nuanta de trecut? Priveau albumul meu de poze, doar cateva...
