"Noi, voi si ceilalti!" – 20213 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
OCOctav Chivulescu
Cine sunt eu, dincolo de omul care îsi trăieste portia de viată alături de toti ceilalti asemenea mie, care împreună formăm câteva generatii contemporane le omenirii? M-am născut (18 Noiembrie 1963) în această dimensiune a realitătii sub forma unei mici vietăti goale, ghidate de instincte. Iar când spun “goale” mă gândesc, desigur, la bagajul gol de experiente personale. Astăzi, patruzeci si ceva de ani mai târziu, sunt, ca si voi toți de altfel, o entitate imaterială de gânduri constiente ce guvernează atât actiunile trupului meu efemer cât si suma informatiilor adunate de-a lungul vietii si memorate mai mult sau mai putin în format de experientă. Sunt o constiintă de sine. Singura noastra sansă de a accede nu la nemurire - caci ar trebui sa ne mutam in Urb Binaria - ci la o existență ceva mai îndelungată decât cea a trupurilor noastre, este cea a cultivarii gândurilor izvorâte din mintile noastre în mintile celor din jur, si a celor ce vin dupa noi. Pentru a întretine continuitatea...
19 poezii, 0 proze
BMBogdan Laurențiu Marin
... o parte din anul meu 2006 (iunie-iulie-august); postari facute pana la 01.03.2007 ... contact: bogdan0740@yahoo.com ... texte (personale) la care tin, pe care nu le-am inteles: (culegator) oamenii, noi alegem lucrurile din jurul nostru că ne plac ne place cum arată "ceva"-ul respectiv ce ne văd ochii fizic (doar) la fel procedăm și cu ceilalți. ... (cules) oamenii, voi "noi oamenii alegem" alegeți lucrurile din jurul vostru că ne plac nu că vă plac vă place că ne place cum arată "ceva"-ul respectiv ce ne văd ochii fizic prin(/tre) fizicul gândind la fel noi procedăm mai mult cu ceilalți decât (/cu) voi adesea un Nu ne caracterizează spun eu, nu din păcate dar nici din fericire azi doar vă dau de știre oh! noi "voi oamenii" oameni. ...
160 poezii, 0 proze
IDIna Delean
M-am nascut un eu printre voi si am fost un 'Eu, odata..' printre noi. cel mai mare defect al meu: iubesc oamenii. cea mai mare calitate a mea: iubesc copiii. cel mai mare ghinion... tot al meu: am pierdut credinta pe un drum... am pierdut si drumul. cel mai mare noroc: am pierdut si ghinionul, saracul...
22 poezii, 0 proze
FMFlorea Maria Mirabela
Nascuta intr_o frumoasa zi de toamna,1 octombrie,intr_o familie obijnuita si foarte severa,am invatat a iubi poezia mai presus de orice,ea fiind singurul mod pe vremea cand eram copil sa imi exprim durerea..sau bucuria.A vorbi unei foi de hartie e divin sau nebunesc?Ma intreb mereu,dar alt mod deocamdata nu am gasit,pentru ca o bucata de hartie tace si indura tot ceea ce scrii pe ea...in schimb oamenii nu.Dupa anii 1995 mi_am pierdut intr_un fel sau altul telul de a scrie din cauza multor probleme familiale care pur si simplu nu imi permiteau sa mai scriu sau altfel spus imi furau si timpul acela putin ce il dedicam stiloului si caietului plin cu versuri, ascuns sa nu il gaseasca bunicii.Nu de mult timp am inceput a scrie din nou,colectia mea e maricica si voi incerca sa public si din cele mai vechi,printre care si proza,dar deocamdata ma rezum la cele noi.Ma bucur enorm pentru toti cei care urmaresc acest site,si pentru cei care publica aici gandurile lor sau pur si simplu cateva...
6 poezii, 0 proze
NAnicolae costel alin
Nu știu ce am realizat în viață, nu știu ce voi realiza. Merg înainte și cu rele și cu bune și poate cândva voi întâlni un îngeraș care merită și voi fi din nou fericit. Am învățat prea mult și acum încep să mă întreb de ce... Suntem doar trecători prin această lume (viață) și tot ceea ce învățăm pentru a evolua în plan profesional, ... în lumea de dincolo, nu ne este de folos. Uităm cea mai importantă lecție care ni s-a cerut să o învățăm ... IUBIREA. Suntem preocupați de lucruri efemere: funcții, bani, renume. Din ce avem mai mult, ne dorim mai mult. Totul pare să nu aibă o limită clar definită. Când ajungem să tragem linie, sufletul nostru este pustiu, căci l-am abandonat. Sufletul e cel ce-ți dezvăluie lucrurile pe care mintea nu le poate înțelege și cuvintele nu le pot cuprinde, .... e tot ceea ce rămâne din noi și trece mai departe ... (Adriana Georgian)
78 poezii, 0 proze
gabriela ungureanu
M-am nascut in Toplita, judetul Harghita. Am copilarit impreuna cu fratele meu mai mare Mihai, si o gasca de prieteni in acelasi oras. M-am scaldat in dragostea scumpilor parinti de la care am invatat ca viata e o lupta, iar noi putem invinge. Gandul la orasul de munte mi-e starnit de amintirea cizmulitelor in carouri rosu cu alb care-mi purtau pasul spre cladirea uriasa si rece, unde in ciuda tristetii de a ma trezi a nimanui, rasuna zglobiu glasul tinerei educatoare. Apoi imi aduc aminte tenesii ce-mi grabeau pasul pe trotoarele orasului prafuit, genunchii si coatele pline de julituri provocate de neastamparul fetei tunse baietoi, care visa "la mai mare". Evadarea mea, era "departe", care la vremea respectiva se concretiza in hoinareala la munte, pe dealuri, la lacul din satul bunicii si cand nu gaseam mai mult, in imaginatia mea. Copilaria mea a insemnat zambet si tristete, speranta si dezamagire si permanenta cautare a acelui ceva, care intr-o zi il voi gasi si nu il voi mai lasa...
15 poezii, 0 proze
IVIon Iancu Vale
Sunt unul dintre cei care îl știu extrem de bine pe Ion Iancu Vale. Aș putea spune că îl cunosc ca pe propria-mi persoană. Între noi a existat întotdeauna o legătură și o încredere perfecte, totale, devenindu-i cu vremea un confident de neînlocuit. De aceea, pot afirma din capul locului că Ion Iancu Vale a fost, este și va fi un poet. Născut și nu făcut. Mai ales prin felul cum a trăit poezia. Așa i-a fost datul. Cei care nu au avut șansa unei astfel de condiții, cu greu pot înțelege în toată complexitatea lui un astfel de om. Iată ce îmi zicea în acest sens: „Datorită acestei condiții, obsedante și perpetue, bucuria și tristețea, victoriile și înfrângerile, dragostea și ura, curajul și teama, eu le-am trăit la alte cote, până la extaz. Am trăit și trăiesc încă prin și pentru poezie, cum numai prin și pentru Dumnezeu se mai poate trăi. Și nu voi regreta niciodată.” Nu a scris mult pentru că nu avea cum, datorită neastâmpărului său permanent și a unui nebunesc spirit de frondă. Din...
16 poezii, 0 proze
ARAlexandru Rusu
Cred în Dumnezeul străbunilor mei daci si în mine, iar Credinta, Speranta, Vointa, Iubirea, Pacea, Constiinta, Viata si Stiinta sunt armele cu care lupt zi după zi pentru a face, prin Străbuni, punte între Pămant si Cer. Mă zbat clipă de clipă pentru o lume mai bună si sper din tot sufletul că voi apuca ziua în care să îmi văd visul împlinit, si Sfânta Patrie, întreagă din nou. În legătură cu ceea ce scriu: stiu că multi dintre voi îmi vor combate opiniile din momentul citirii. S-a mai întâmplat si nu am nimic împotrivă. Dar, vă rog, priviti doar pentru o clipă în adâncul sufletului vostru si veti întelege că noi, Oamenii, nu suntem pământ, ci pulbere stelară. Asa e de când există Universul si asa va fi mereu! Am venit însă pe lume Om, născut din femeie si bărbat, pe sfântul pământ românesc, si am datoria de a apăra destinul neamului meu, mai presus de destinele tuturor. Să învingă Viata Omenească! Asa să ne ajute Dumnezeu si Strabunii!
9 poezii, 0 proze
AMAlexandru Misiuga
Supranumit și tartorul soacrelor datorită epigramelor dedicate acestora, Alexandru Misiuga este un simbol al bistrițenilor, reușind să facă multe lucruri pentru aceștia. Din lumea fără de dor, baronul va veghea peste urbe. Va fi mereu cu noi, iar istoria locală îl va înscrie în cartea ei de aur. A făcut atât de multe pentru noi: a construit mituri, a făcut hoteluri, a imortalizat pe marii noștri scriitori în piețele centrale. Personal, mi-a fost ca un maestro, care mi-a dat multe povețe în cei aproape 10 ani de presă. Soarta face ca în aceste zile o boală să mă țină în casă. Nu voi putea fi alături de baron pe ultimul drum, însă voi fi alături de el prin rugăciuni. Mi-ar plăcea să-l întâlnesc pe baron, într-un bust, undeva în central istoric. Așa va rămâne pentru generațiile viitoare ca pildă a omului care a luminat pentru oameni. Până în ultima clipă. Vineri, de la ora 13.00, la Capela de pe Tarpiului bistritenii se intalnesc pentru ultima data cu baronul. Se duc patriarhii...
5 poezii, 0 proze
CMConstantin Mile
Ilustru întemeietor al presei românești democratice. In unele ziare si reviste ca ,,Adevarul”, ,,Drepturile Omului”, ,,Facla”, publicisti, precum Alexandru Beldiman, Constantin Mile, N.D. Cocea au desfasurat o virulenta campanie antimonarhica. In spiritul organizarii politice a lucratorilor industriali au activat cercurile socialiste, dupa 1887 cercurile muncitoresti, si apoi cluburile muncitoresti. Ele au grupat intelectuali ca: Zamfir Arbore, Constantin Mile, Ion si Sofia Nadejde. In 1888, socialistii au participat la alegerile parlamentare, reusind sa trimita in forul legislativ al tarii pe primii doi deputati socialisti, Ion Nadejde si Vasile Mortun. In 1893 s-a izbutit inchegarea Partidului Social Democrat al Muncitorilor din Romania ce avea ca organ de presa ziarul ,, Lumea noua”. La conducerea partidului s-au aflat intre altii, Constantin Mile, Vasile Mortun, Ion Nadejde si Al. Ionescu. Ați zis-o; mîne însă a voastră cuvântare De-am lua-o noi, nebunii, de-om zice tot ca voi:...
2 poezii, 0 proze
Noi, voi si ceilalti!
de Nicolaie Ionut
Mi s-a facut brusc un dor nebun, bolnavicios, de aer. De aer curat, rece, cu parfum de frunze si pamant in el, cu umezeala unui parau curat care curge in apropiere. Vreau sa aud vantul cum compune...
Despre azi și toamnă
de Claudiu Moldovanu
“Săturatu-s-a pământul de noi și ceilalți ne mustră. Au doară ne vei mai scăpa în următorul veac?” Bătrânul abia mai respira. Era frig în cameră și cu toate că purta vesta veche de lână și era...
Alb și dureros
de ion untaru
Ochiurile de sârmă de la gard Pline sunt acum de promoroacă Parc-au trecut niște zâne și-n joacă Au mânjit ulucile cu fard Dau încet perdeaua la o parte Totul este alb și dureros Puritarea ca de...
petre si roza
de enache ion
Acum cind in sfirsit am ajuns la odihna asteptarii,si nemaiavind nimic de facut,prin cap imi trec o sumedenie de amintiri din viata petrecuta,unele placute altele dimpotriva,dupa cum se arata...
Cozonacul
de Maria Tirenescu
Fira venise la oraş numai ca să scape de gura surorii sale mai mari. Îi plăcea la ea în sat, dar la fabrică putea să câştige mai mult. Timpul a trecut, Fira şi-a întemeiat o familie, au primit un...
Spre necunoscut. Capitolul X
de nicolae tomescu
Cu două săptămâni înaintea crăciunului zarvă mare în sat. A sosit de la Sibiu căpitanul Cimpoi împreună cu alt domn. Au fost chemați la școală, de către dobașul Boar, toți bărbații și femeile...
eu și ceilalți eu…
de Roschita Ioan
Suntem aceeași unitate dedusă, făurită în urma aceleași concepții. Prin noi, EL se simte eliberat de singurătate și se bucură de veșnicia împlinită. Prin EL, noi savurăm cunoașterea, frumusețea...
Mama ei de criză
de Liliana Pintocara
Această criză a fost foarte bine pusă la punct și regizată de cei care de fapt conduc lumea . Imi e ciudă că nu pot fi stăpână pe propriul meu destin și că, și eu, ca și ceilalți, sunt doar o...
O zi
de Cristina-Monica Moldoveanu
un ghem de inimă din care am crescut așa frumos cu toții, eu, tu și noi și voi, cîteodată chiar el, ea și ei, cu omul de tinichea, Toto, omul de paie și leul, și fetița cuminte care își lipește rar...
Scurt popas...
de Felix Onofrei
Scurt popas... O intalnire scurta;o intalnire intre mine(care am intarziat pret de cinci minunte)si ceilalti ce ma asteptau sau asteptau rezolvarea unei...dileme. Ce facem? Unde mergem? Politicos,...