"Nicaieri nu-i nici o poarta" – 6181 rezultate
0.04 secundeMeilisearchBragos Bucurenci
N-am gasir nicaieri o biografie completa. Ofer un articol din publicatia \"Jurnalul de Vest\": Dragos Bucurenci e genul acela de produs antipatic al societatii de consum: ambalajul îti spune ce contine, dar nici macar vînzatorul nu-ti poate spune la ce serveste. E fabricat în Bucuresti, a fost depozitat central (citeste Tineretului si nu comenta) pîna la vîrsta majoratului, cînd s-a trezit transferat în interes de familie pe linia de demarcatie dintre Rahova si Ferentari. Dupa patru ani de tatonari reciproce cu cartierul, cu toate ca a avut o relatie excelenta cu vecinii si o toleranta dumnezeiasca pentru manea, si-a aranjat un virament si a aterizat pe raftul de deasupra Cinematecii, pe strada Eforie. În prelucrarea materiei prime, s-au folosit doua licee de la care a chiulit copios si doua facultati plicticoase pe care le-a întrerupt. La controlul tehnic de calitate i s-au aplicat masinal etichetele spalacite: informatica, Sava, filosofie, stiinte politice. Ultimele doua, cu...
0 poezii, 0 proze
SAStoica Alexandra
Imi place vantul. Imi plac norii care ascund in spatele lor speranta soarelui. Caut sa ma cuibaresc prin munti. Ei sunt casa mea. Nicaieri nu ma simt mai libera ca acolo. Urc pe culmi ca sa pot fi mai departe de realitate. Primul meu „succes literar“ a fost in clasa a V-a, cand am scris compunerea „Frunza”. Era o poveste trista despre trecerea timpului si greutatea cu care ne despartim de trecut, apoi de viata. Bineinteles, pe vremea aceea nu cunosteam complexitatea de care vorbesc acum. Pe atunci eram multumita ca am reusit sa personific o frunza si sa creez o poveste deosebita. Apoi au urmat alte publicari in culegeri de eseuri si reviste ale liceului –am fost eleva a Colegiului National I. L. Caragiale, din Bucuresti – din cadrul unor seminare interdisciplinare. Apoi am scris doar pentru mine. Dar mi-am dat seama ca mi-ar placea ca numele meu sa insemne ceva, pentru ca in lumea asta exista un loc si pentru mine. Imi sunt foarte dragi lucrurile provocatoare. sau imi place sa-mi...
4 poezii, 0 proze
ludmila doicu
Iubesc poeții, fiindcă nu ajung și nu vor să ajungă la nimic. Poezia lor nu duce nicăieri. Atâta inutilitate în armonie! Este un mare blestem a-i întelege. Înveți prin ei că nu mai ai ce pierde. Emil Cioran
5 poezii, 0 proze
Alexandru Ciobanu
Părinții, Ion și Ecaterina, oameni obișnuiți; s-au întâlnit și s-au plăcut. După un scurt circuit de câțiva ani, fiecare a mers pe drumul lui. Din flamă, M-am născut eu, la 27 ianuarie 1947 în București. Am avut o copilărie minunată, la bunici. Minunată copilărie am avut, undeva într-un ținut neiubit de nimeni, fiindcă era prea departe de toți. Un ținut pe care toate administrațiile l-au ignorat fiindcă le era peste mână. A fost pe rând când de Vlașca, când de Teleorman, când de Videle, când de Alexandria, cand de Giurgiu, dar nu s-a lipit nicăieri și a rămas pe loc. De oriunde ar fi venit banii bugetari până acolo se terminau. Acolo nu era asfalt, nu era canalizare, nu era electricitate; apa și-o scotea fiecare de lângă casă, ca să-i ajute circuitul în natură. De acolo lumea pleca, dar eu veneam. Acolo nimeni nu se întoarcea fiindcă peste tot era mai bine. Era un fel de never land, dar era nevărlendul meu, pe care îl iubesc și acum. Un nevărlend la 65 de kilometri de București. Acolo...
66 poezii, 0 proze
Victor Titiu
Dacă vreodată treceți printr-un sat așezat la câțiva kilometri de Lechința lui Ion Vlasiu și la alți câțiva de Vaideiul lui Ion Horea, aproape de Ludușul lui Traian Furnea și nu foarte departe de Giulușul lui Eugeniu Nistor, sat tânăr cu mulți copii care tot la șapte pietre aruncate-n apă se scaldă și pescuiesc, care caută cu înfrigurare locul unde curcubeul iși pune piciorul pe pământ, care fac tăcerea sa cânte și își îngrădesc pădurea cu urmele pașilor, care învață sa citească în cartea cu vise, convinși că nicăieri nu e mai bine ca acasă, fiți siguri că sunteți în satul meu și vă poftesc la mine unde semințe de bostan sunt din belșug iar pâinea și sarea nu se termină niciodată. Fiți, deci, oaspeții mei dragi!
24 poezii, 0 proze
GDGhiță Florin Daniel
ce este aici nu este nicaieri
11 poezii, 0 proze
Harry White de Danciu
din Prefață lui Ștefan Doru Dăncuș la cartea: Sânt pentru ca Este Harry White de Danciu s-a născut într-o lume a lacrimei terestre, satul Trestia din Maramureș. Acolo unde copilăria nu se pierde niciodată pe ulițele satului pline de praf, în luna când florile se rup din mugure prevestind învierea lui Isus. S-a risipit în parfumul universului, cu o chitară adesea sub braț, trecănd trist pe străzile întunecate ale unui oraș din România. Un steag, o mașină de tors, o lampă de mină, o piatră de la Chiuzbaia și alte câteva obiecte rustice, reprezintă pentru el zestrea româneascăa printre străaini. Dacă ar fi judecat după acestea, nu poate fi considerat un om bogat; în rest își trăieste viața pentru a putea răspunde la căteva întrebări esențiale pe care și le-a pus. Imaginea lui este mereu aceiași din vremea când a fost învățător în lumea copilăriei sale, pentru că nu există nicăieri pe pămănt un tablou mai frumos decăt acel al întoarcerii Învățătorului. Cartea de față (Sânt pentru ca Este)...
0 poezii, 0 proze
Bojinca Iulian
Am apărut de nicăieri și probabil tot înspre așa ceva mă îndrept. Student în anul IV Informatică, venit pe un drum real și urmând aceeași traiectorie, nu am merite și aprecieri la adresa creațiilor mele artistice( muzicale, lirice, beletristice). Crescut în zonă de sat, abia acum îmi iau zborul. O notă importantă ar putea fi înclinația mea spre aria rock-ului
12 poezii, 0 proze
SSSergiu Stanciu
mai 1980, primii pasi,cresa, gradinita. o scoala, un liceu. Facultatea de Fizica, nu profesez. lucrez ca agent de vanzari la o firma de amenajari interioare. n-am publicat nicaieri (in afara de revista liceului) dar citesc. uneori scriu. stiu sa scriu si sa citesc. :D mai am timp.
7 poezii, 0 proze
GGalina
Am avut o bratara de aur extraordinara - maistru energetician - dar si un hobby : literatura scrisa in fel si chip, pornind de la poezie si mergand pe traseul schitei, piesei de teatru, romanului. Fiind autodidact si avand serviciu permanent pana la pensie nu am acumulat destula practica din cenaclurile pe care le-am frecventat in Bucuresti si in Iasi. Am participat la un concurs de proza scurta si am fost apreciata cu mentiune. Am editat neinspirata un roman la o editura care, prin contract trebuia sa-l promoveze dar nu a facut-o astfel ca raman o anonima chiar si pentru cei care ma cunosc din moment ce nu au aflat de nicaieri despe aparitia in librarii a romanului meu. Nu stiu daca e bun pentru ca nu a fost lecturat de persoane competente. Totusi am curajul sa-l prezint: Si pestii vorbesc in somn, autor Galina Mihoc Nedelcu. M-am gandit sa mentionez si numele de la parinti in speranta recunoasterii mai usor in cazul ca cineva dintre cunoscutii vechi ma vor descoperi. Nu stiu daca...
11 poezii, 0 proze
Nicaieri nu-i nici o poarta
de Nicolae Caratană
Iti spun: iubeste-te cu floarea de prun! s-ar putea sa dai nastere, dureros, cine stie la ce Fat-Frumos! Dormi o noapte intr-un cal troian, si viseaza apoi imbatat de seleniu. Cei din cetate vor...
Castelul din Rónaszék (IV)
de mihai traista
PARTEA A DOUA CAP. 1 VIZITIUL IOȘCA GODJA „...vine un moment în care ceva se rupe înăuntru și nu mai ai nici energie, nici voință. Zice lumea că trebuie să trăiești, dar a trăi e o problemă care până...
Amintiri din vara
de Emma Greceanu
Mi-am luat foile cu mine aici...unde natura se desparte de civilizație și-o sa încerc printre flori, culori și gâze...sa scriu. Despre ce-aș putea scrie când ochii mi-i fură un fluture si mi-i poartă...
Zori și Asfințit
de Mariana Cârdei
Feerie Antalia-i locul spre care zburăm, la-nceput de vară, ca să ne bronzăm. Hotelul Concord străjuit de piscine, în Lara elitei, mă primea pe mine. Senin și Soare, văd munții în zare oglindiți în...
Sinagoga
de Mircea URIAN
Mircea URIAN SINAGOGA To Simon Marsden, the Photographer of the Mystery http://www.marsdenarchive.com/images/library/MA-C-122_t.jpg «Nebun am fost când m-am decis — cu frenezie — să plonjez în...
Jurnal și fum
de Ana Simona Pal
Nu are nici un înțeles… Sunt captivă în ceva fără început și fără sfârșit. Capul culcat pe mâna stângă nu ajută decât părul să-mi intre în ochi. Nu-i liniște nici acolo. Îmi amintesc dupămiaza în...
Cireșul
de Nicolae Diaconescu
Cireșul În cătunele asvârlite printre văile și pădurile dinspre Măgura Istriței nu se mai auzeau țipetele femeilor, huruitul căruțelor, al mașinilor și al tancurilor cu șenile. Se așternuse liniștea...
Fals tratat de sufocare
de Emma Greceanu
Stăteam aplecată, nemișcată peste buchetul de flori cu aparatul pregătit să surprind momentul în care albina se va așeza pe una din acele flori micuțe și gingașe care se încăpățânau să se foiască...
Jurnal
de Gabriela Marieta Secu
Of... de-o vesnicie n-am mai stat cu mine de taina... Sunt totul in tot, exercitiu yoghin... si chiar sunt... NAscuta in Romania. cu un tată oltean, cu bunicul din partea lui probabil turc (Chiurtu -...
Jurnal
de Gabriela Marieta Secu
Of... de-o vesnicie n-am mai stat cu mine de taina... Sunt totul in tot, exercitiu yoghin... si chiar sunt... Născuta in Romania. cu un tată oltean, cu bunicul din partea lui probabil turc (Chiurtu -...