"Moartea lui \"Noi\"" – 20210 rezultate
0.01 secundeMeilisearchDumitru Iacobescu
D. Iacobescu, pseudonim literar al lui Armand Iacobson, fiul medicului Iosif Iacobson și al Dorotheii Jensen, originară din Austria, s-a născut la Craiova, în 1893. După moartea tatălui său, familia se strămută în 1898 la București, unde D. Iacobescu urmează cursurile Seminarului pedagogic universitar. Vocație poetică precoce. Scrie versuri de la 14 ani, sub prestigiul evident al simboliștilor francezi (Verlaine, Samain), din care va și traduce. Debutul său publicistic se produce în revista Insula (1912). Prezență promițătoare în revistele epocii, întreruptă de ftizie, care-l și răpune în vârstă de 20 de ani (9 octombrie 1913). OPERE: Quasi, poezii, cu o prefață de Perpessicius, Buc., Cultura națională, 1930; Ms. inedite la Muzeul literaturii române. COLABORÃRI: Insula (1912); Arta (1912); Noua revistă română (1912-1913); Ilustrațiunea națională (1913); Flacăra (1913), Noi pagini literare, Biruința, Ramuri etc.
8 poezii, 0 proze
VPVintilă Paraschivescu
Vintilă Paraschivescu (n. 7 februarie 1890, București, d. 6 februarie 1965) a fost un poet român asociat cu simbolismul. A absolvit liceul și Facultatea de drept la București. A debutat în 1911, la Junimea literară. Se apropie în 1912 de Convorbiri literare, unde publică poezii și articole. În 1914 se alătură grupului de la Viața nouă, devenind un mare admirator și prieten al lui Ovid Densusianu, al cărui executor testamentar va fi la moartea acestuia în 1938. Luptă pe front în 1916-1918. Polemizează la sfârșitul războiului cu Alexandru Macedonski. Este premiat în 1923 de Academia Română pentru volumul Cascadele luminii. O dată cu dispariția Vieții noi, poetul se retrage din literatură, consacrându-se activităților profesionale: avocat al statului și sef de contencios. Opere * Cascadele luminii, București, 1921 (reeditată în 1938 la Ediutra Literară a Casei școalelor) Colaborări Junimea literară (1911-1912); Convorbiri literare (1912, 1914, 1915); Viața nouă (1914-1925); Universul...
3 poezii, 0 proze
Mitrofan (parintele Mitrofan)
SCURTA LAMURIRE PENTRU CITITORI Textele care urmeaza sunt estrase din lucrarea Parintelui Mitrofan (calugar rus din secolul trecut), Viata repausatilor nostri si viata noastra dupa moarte (talmacita in romaneste de Mitropolitul Iosif Gheorghian). Parintele Dumitru Staniloae scria despre ea: \"Cartea aceasta este socotita de mare folos credinciosilor si Bisericii intregi, pentru intretinerea legaturii dintre cei in viata si cei plecati dintre ei [...]. Intr-o epoca in care gandul la moarte, sub influienta mentalitatii occidentale, este constant reprimat in favoarea unei atentii acordate exclusiv vietii pamantesti, cartea de fata reprezinta o indrumare nepretuita pentru sustinerea in inimile crestinilor ortodocsi a perspectivei pe care ne-a daruit-o Revelatia.\" (din prefata volumului 1 al editiei integrale, aparut in 1993 la Editura \"Anastasia\"). Fie ca Dumnezeu sa ne pomeneasca intru imparatia Lui, cu toti cei pe care-i purtam in ganduri si in inimi, vii sau mutati de la noi.
1 poezii, 0 proze
Nikolai Erdman
A inceput (undeva in jurul anului 1920) prin a scrie satire si momente vesele pentru cabareturile Moscovei. Debutul dramaturgic are loc in 1925, cand piesa \"Mandatul\" se joaca in capitala rusa, marcand, conform criticii din epoca, nasterea unei noi scoli teatrale. Capodopera sa, Sinucigasul, o comedie amara, reflectand drama stalinizarii, este interzisa in 1932 si nu se mai joaca decat dupa 1987. In 1933, Erdman este arestat si exilat, pentru trei ani, in Siberia. De la eliberare pana la moartea sa, in 1970, dramaturgul a scris scenarii de film, adaptari pentru teatru si librete de opereta. In schimb, piesa a repurtat un real succes pe Broadway iar, dupa 1990, intr-o punere in scena semnata Cornel Mihalache, cu un Horatiu Malalele magistral in rolul principal, a fost una dintre cele mai reusite reprezentatii din lumea teatrului romanesc.
1 poezii, 0 proze
CVCuviosul Ioan de la Valaam
Staretul Ioan de la Valaam a fost unul dintre marii duhovnici ai secolului XX, desi ramas necunoscut de multi . In scrisorile sale se regasesc asemanari cu arhimandrit ul Sofronie Saharov, ucenicul Sfantului Siluan. Asemenea acestuia din urma , care avea doua ierni de scoala, parintele Ioan provine dintr-o familie de tarani din Rusia. Adevarata sa scoala a fost rugaciunea si smerenia , caci "teolog este cel ce se roaga si cel ce se roaga este teolog". In viziunea Cuviosului Ioan, noi nu vom fi judecati dupa numarul închinaciunilor ori al metaniilor, nici dupa respectarea formala a multora din regulile exterioare ale credintei, ci dupa dragostea de Dumnezeu și de aproapele, de care depind duhovniceste viata și moartea noastra. Calea Dragostei, esentiala pentru a primi harul, implica însa virtutea smereniei în nenumaratele sale aspecte, asupra carora parintele nu contenește sa revina: cunoașterea propriei pacatoșenii, pocainta, necontenita învinovatire de sine, iertarea, dragostea de...
37 poezii, 0 proze
JCJohn R. Carling
John R. Carling a fost un scriitor de limbă engleză, autor în principal de romane istorice. Nu se cunosc amănunte despre viața sa, deși opera sa literară se mai publică încă, la peste 100 de ani de la primele apariții. Cartea care a rezistat cel mai bine timpului este "Cetatea blestemată" (1910), apărută și la noi după 1989, cunoscând mai multe ediții. Acțiunea romanului se axează în jurul cuceririi și dărâmării Ierusalimului de către romani în anul 70 d.Hr., culminând cu distrugerea Templului. Cartea a facut inconjorul pamantului, in anii `70 fiind ecranizata – filmul cunoscand un success exceptional. John R. Carling a mai publicat cateva volume care nu au cunoscut succesul acestei carti. Dupa moartea autorului, sotia acestuia a publicat un jurnal pe care acesta il scria cu regularitate. Scrieri principale (romane): The Shadow Of The Czar (1902) The Viking`s Skull (1904) The Weird Picture (1905) By Neva`s Waters (1907) The Doomed City (1910) Traduceri în limba română: Cetatea...
1 poezii, 0 proze
MPMihaela Petre
am 37 de ani in care am inteles ca orice s-ar intampla viata trebuie traita
5 poezii, 0 proze
Matei Cristian Paul
oare suntem noi?
1 poezii, 0 proze
APadrian pop
"oricare dintre noi adică, are la cap o păsărică /eu sînt mai misogin un pic, așa că am un păsăric / să cînt despre închipuiri, dezastre și nenorociri / nu pot deloc să mă abțin / numai prostii în cap îmi vin" www.hypocrisia.ro
171 poezii, 0 proze
firefly
"Fiecare dintre noi este un mic haos"
1 poezii, 0 proze
Moartea lui \"Noi\"
de Alin
Au fost clipe, Au fost secunde Au fost luni, Au fost… Am fost noi, Am fost fericiți, Am fost iubiți, Am fost… Azi “noi” îmi pare că a murit. Nu știu de ce s-au cum Și m-am învinovățit, Dar e prea...
E ziua Invierii Domnului aproape
de valeria tamas
E ziua Invierii Domnului aproape O asteptam cu mare-nfrigurare E sarbatoarea ce-i cu rosu-n calendare Si care vrea durerile sa-ngroape. E clipa aceea cand sufletul iti plange In inima mai simti cum...
Evocări
de Mihai Miro
De ziua Sfântului Andrei În vremuri de demult, pe-aceste plaiuri Sfântul Andrei ne-a dat învățătură În minte - luminoase idealuri, În suflet - dragoste în loc de ură. Într-un al veac erou, un nou...
Carmelia Leonte: Melancolii nimicitoare
de Valeria Manta Taicutu
Carmelia Leonte: Melancolii nimicitoare Atât de esențializată, încât pare ermetică, poezia Carmeliei Leonte transmite ecoul unei neliniștitoare suferințe, al luptei pentru recâștigarea sinelui,...
Cuvantul si tacerea
de ROBERT TRIF
CUVÂNTUL ȘI TÃCEREA La început a fost Tăcerea, adâncă, singură și fără de viață, dar și fără de moarte Chiar dacă întunericul îi lumina spiritul, ea era umbra a ceea ce va fi fiind în cele din urmă...
Ce ne învață intelighenția romanească
de Octavian Georgescu
Iaca o mostră dintre cele mai osebite: “Dragă George (Pruteanu), dă-mi voie să-ți spun ceva în amintirea întîlnirii noastre de pe Valea Vinului: Adrian Copilu’ Minune e un om de treabă. Tu însă ai...
Moartea lui Doctoru'
de Cucu Constantin
Nici unul dintre noi nu poate ști care este mijlocul vieții lui. Din câte putem controla o mașină ne-ar putea lovi mâine, un cutremur ne-ar putea relaxa definitiv poimâine sau pur și simplu Băsescu,...
Moartea lui Guillaume Apollinaire
de Tristan Tzara
noi nu știm nimic noi nu știam nimic despre durere anotimpul amar al frigului scobește dâre lungi în mușchii noștri el ar fi preferat bucuria victoriei înțelepți sub restriștile calme în colivie...
Moartea lui Mihai Viteazul
de Dimitrie Bolintineanu
Pe cimpia turzii, pe un verde plai, Tabara ostirea marelui Mihai. Acolo, în cortu-i, domnul se gindeste: Fericirea tarii inima-i rapeste. Are-o presimtire ca l-a turburat Si pe mâna-i mindra capul a...
Moartea lui Ahasverus
de Pär Lagekvist
Plecasem cu alții și pribegeam singur...da, eram soldat; era război, desigur, întotdeuna era...Eram cu adevărat un tânăr sărac cu știință de carte, dar cum poți trăi din asta? Era imposibil – totul...