"Moartea e întotdeauna urâtă" – 20163 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
GCGeorge Călinescu
George Călinescu (n. 19 iunie 1899, București — d. 12 martie 1965, Otopeni ) a fost un critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician român, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române, de orientare, după unii critici, clasicizantă, după alții doar italienizantă sau umanistă. Este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu. Își semnează întotdeauna articolele cu pseudonimul G. Călinescu, după o modă destul de răspândită în perioada interbelică. A fost profesor universitar la Facultatea de Litere din Iași și la Facultatea de Litere și Filozofie din București, în două etape. Devine conferențiar al Facultății de Litere al Universității din Iași în 1937, la un an după moartea predecesorului său, Garabet Ibrăileanu, unde predă cursuri de literatură și de estetică. În 1944 devine profesor titular la Universitatea din Iași și un an mai tîrziu, din 1945, devine profesor...
18 poezii, 0 proze
George Vasilievici
„de o vreme înotai într-un zid. azi ai găsit ieșirea, pe partea cealaltă. eram cu tine când mi-a venit în cap asta: Te iubesc, moarte. Eu tot la tine mă întorc. Viața e doar o simplă aventură. Te iubesc, viață. Eu doar cu tine vreau să fiu. Moartea e doar o căsnicie aranjată. ai râs, tu ai fi inversat strofele. fie, le inversez, întoarce tu zidul”. (Mugur Grosu) A murit George, cu îngerii lui cu aripi de lame de ras care fumează pe la spatele lui Dumnezeu și îi aprind lumânări în față. A murit George, cu copil cu ochi bătrâni, care a privit prea mult în interiorul lumii și a scos de acolo urâtele și frumoasele, fără să aleagă. A murit George, petrecut de necredința prietenilor în dispariția sa... în Săptămâna luminată... „Acum aproape patru ani făceam cunoștință cu George Vasilievici. A trebuit să-mi spună atunci cea mai cruntă veste. Că a murit tata... Nu am putut atunci ajunge acasă și am făcut stenciluri cu Tatăl Nostru în neștire, supravegheat de George, Mugur, Miki, Alina......
0 poezii, 0 proze
DBDick Bulan
"Simt ca mor de singuratate, de iubire, de disperare, de ura si de tot ce lumea asta imi poate oferi"(E.Cioran) "Faptul ca exist eu dovedeste ca lumea n-are nici un sens"(E.Cioran) "Fiecare om poarta nu numai viata sa, ci si moartea sa."(E.Cioran)
6 poezii, 0 proze
Ionel Adamescu
Am pus odata mâna pe un pix... Restul a venit de la sine!... Absolvent de liceu, în prezent student la Teologie, romantic incurabil... Mai trebuie? Scriu din clasa a V-a, SF, poezii, proza (pentru toate gusturile... mele!). Am debutat (sper!), in revista Cenaclului "SFERA" din Brăila. Îmi pun întrebari existențiale: ce e viața, ce e moartea, de ce m-am nacut cu vreo sută de ani mai devreme (sau mai târziu!?! mister!).
1 poezii, 0 proze
DDDaria Darid
daria darid e făcută de la 0. a cioplit adânc în ochi, până ce s-a subțiat moartea . dd este pseudonim.
180 poezii, 0 proze
DADiana Anghel
Vând biografie genială contra dedicație la Radio Guerilla. La sugestia foarte bună a unui membru, mi-am făcut o adresă de e-mail, unde sunt gata să răspund la orice amenințări cu moartea, la declarații de amor sau pur și simplu puteți apela pentru prietenii durabile. Nu ezitați să-mi scrieți la intrebisiraspund@yahoo.com! Iar dacă știți ce se ascunde în spatele ușii cu numărul 3, puteți câștiga un frigider decapotabil!
5 poezii, 0 proze
VBVasile Til Blidaru
Topograful epigramist Vasile Til Blidaru, născut la 1 ianuarie 1949, a îmbrățișat din fragedă tinerețe catrenul epigramatic, debutând în ziarul local Viața Buzăului. Ca membru al U.E.R. s-a dedat la acte de umor în "Lumea Epigramei" (volum antologic publicat de U.E.R.) și în diverse reviste: Spinul, Papagalul, Post-scriptum, etc. iar în anul 1997, în urma unei lovituri de stat... pe gânduri, a devenit președintele Atelierului "Amprenta", cel dintâi cenaclu al epigramiștilor buzoieni. A rămas și va rămâne, până ce "moartea îi va despărți", fidel Zânei Ironiilor, promisiunea fiind pecetluită de următorul catren: Timpul epigramei Când sunt cuprins de nostalgie Și văd în jur atâtea drame Încep să scriu o poezie Și-mi ies mai multe epigrame.
2 poezii, 0 proze
MMarcela
Se intreba oare cineva cine sunt?! Nici macar eu...Totusi sa trecem la treaba. Biografia?!-Arhiva prafuita de agonia timpului Uitata pe coltul unei buze uscate A vrajitoarei batrane - Soarta. Eu - nascuta atunci si inca nu decedata, Insir biografia unei vieti inca virgine. Bantuie pe ici-colo si dincolo cineva, Ce isi doreste sa traiasca frumos. Fericirea o imaprte cu suferinta Se bucura de fiecare nota din muzica clasica Dansata in armonia vocii lui Pavarotti. Adora natura,linistea,haosul Adierea vantului ii produce extaz. Raza de soare o incalzeste ca iubirea de mama Luna ii asculta secretul noptii Norii spulbera gandurile adunate Si fulgerul o trezeste la realitate. Apa dulce de izvor ii amorteste buza. Iubeste viata, uraste moartea Simte durerea prin muzica Exprima sentimentul prin vers Iubirea o transforma in note muzicale Note intregi,doimi,patrimi,pauza mai lunga Si din nou pe scara portativului O patrime si-o doime isi face loc. Bataia inimii e un semn ca traieste. Respecta...
1 poezii, 0 proze
LMLorenzo de Medici (zis il Magnifico)
1449-1492 Descendent al familiei de bancheri mecenați Medici, nepot al fondatorului Academiei neoplatonice din Florența, Cosimo, “Părintele Patriei”, fiu al lui Piero dei Medici și al Lucreziei Tornabuoni, Lorenzo de Medici, supranumit Magnificul, a moștenit mai mult de la bunic decât de la tată iscusința în conducerea treburilor de stat și receptivitatea față de artă și față de tot ce e frumos. De foarte tânăr a făcut studii cu iluștri învățați, împletind învățătura cu instruirea politică și călătoriile în peninsulă. După moartea tatălui său ajunge în fruntea statului florentin, pe care îl va conduce cu abilitate timp de 23 de ani. Acești ani constituie perioada cea mai strălucită din istoria Florenței pe care el a ridicat-o la nivelul de model al civilizației Renașterii și al culturii umaniste. Politician de geniu și diplomat neîntrecut, a fost totodată și un om de o vastă cultură și un mare protector al literaturii și artelor. De prețuirea și sprijinul său s-au bucurat cei mai mari...
2 poezii, 0 proze
AGAurel Gurghianu
GURGHIANU, Aurel (n. 11 mai 1924, Iclănzel, jud. Mureș - d. 28 sept. 1987, Cluj-Napoca), poet. Este fiul Rozaliei (n. Oltean) și al lui George Gurghianu, țărani. Absolvent, în anul 1945, al Școlii Normale din Blaj, lucrează trei ani ca învățător în satul natal, iar între 1948 și 1952 urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din Cluj. Din 1959 până la moartea sa, este redactor-șef adjunct la revista "Steaua", unde, mai ales în deceniul șapte, alături de A.E. Baconsky, Victor Felea și Aurel Rău, duce o semnificativă bătălie pentru recuperarea criteriului estetic în evaluarea literaturii, precum și pentru reabilitarea lirismului în poezie. Debutează cu versuri în suplimentul literar al ziarului clujean "Lupta Ardealului" (1949), iar editorial cu volumul "Drumuri", apărut în 1954. În istoria poeziei ardelenești de după cel de-al doilea război mondial, A.G. reprezintă explicit fenomenul desprinderii de tradiția sămănătoristă a ruralismului și orientarea spre modernismul de...
7 poezii, 0 proze
Moartea e întotdeauna urâtă
de Cristina-Monica Moldoveanu
Aveam o violetă presată într-o carte cu poeme de Valéry. Murise frumos, fără nicio pată de culoare pe fila cărții. Acum mi-e milă de ea și mi-e milă de mine. Am omorât doar câteva flori într-o viață...
Crimă cu bețiv și pisică
de Sorin Stoica
Era ajunul Crăciunului '93. Cea care a dat alarma a fost o vecină, ciclopul blocului, cea care observa tot, știa tot. Când a sunat la Poliție a specificat că pisica Popeștilor de la trei, aia tărcată...
Soarele cel mare-mare și luminos
de pavel paduraru
- De ce, când vezi un șoarece umblând prin odaia ta, te uiți la el? De ce nu te uiți la o floare din glastră? - Pentru că eu nu am flori. - Eu te întreb de ce te uiți la șoarece? Ai putea să privești...
Limite
de Paul Pietraru
...- scumpa mea prietenă Mioara, a doua mea aripă necesară zborului printre stele, tu nu știi de ce iubesc eu stelele atât de mult, n-ai de unde ști, încă n-am vorbit, o vom face cât de repede,...
Eminescu & Veronica
de Maria Prochipiuc
Motto : Ce s-au ales din două vieți? O mână de cuvinte, Căror abia le-ar da un preț Aducerile-aminte... Trăim un timp irepetabil, trecător prin această viață, stăpânită de marile umbre ce au dat...
Gânduri(I)
de george geafir
. Dumnezeu ar putea absolvi omul de moarte, făcându-l nemuritor. Însă n-o face pentru că-i vrea binele. . Oamenii își doresc multe lucruri în viață; eu sunt modest și nu-mi doresc decât viață fără de...
în căutarea unui erou
de Charles Bukowski
în privința literaturii, pentru o vreme a fost Hemingway, apoi am observat că se cam repetă, că nu mai scrie cu adevărat. în ce privește sexul, am început destul de târziu, și fiind așa stătut, am...
Gânduri(IX)
de george geafir
. Multe talente se încununează cu încântarea de sine. . Cu bani poți cumpăra orice: onoruri, sentimente; dar nu originalele acestora. . Înțelegem mai mult din ceea ce spun oamenii decât din ceea ce...
Cugetari
de Nicolae Iorga
In adancul tacut al sufletului zace aurul.Cine-l are nu ti-l da numai fiindca ai trecut pe langa dansul Veselia omului e ca mirosul florilor:ea nu se inalta din suflete vestede. Ce deosebeste...
Ucigașul
de Cosmin Soameș
Mă numesc Dan și am 26 de ani. Știu, poate părea o vârstă cam fragedă pentru un criminal dar eu de bună-seamă că asta sunt, în opinia voastră, și nici nu-mi pasă că mă judecați astfel. Cei ajunși...