"Mărinimie" – 717 rezultate
0.01 secundeMeilisearchLevet, Henry Jean-Marie
Henry Jean-Marie Étienne Levet, né à Montbrison (Loire) le 13 janvier 1874 et mort à Menton (Alpes-Maritimes) le 15 décembre 1906, est un poète français. C'était un diplomate, ayant choisi cette carrière par goût du voyage. Elle le conduisit en Inde, au Viêt Nam (chargé de mission par le Ministre de l’Instruction publique, en 1898), aux Philippines (secrétaire-archiviste, à Manille, en 1902), puis en Argentine (chargé de la Chancellerie de Las Palmas). Il mourut de phtisie à l'âge de 32 ans. Levet a laissé une œuvre brève et comme composée par distraction. Le meilleur de son œuvre consiste en 10 poèmes, "Cartes postales", parues en revue en 1902 et rééditées après la mort de l'auteur par Valery Larbaud, sur qui elles eurent une grande influence, ainsi que sur d’autres poètes du voyage. Il y a dans les poèmes de ce dandy, jouant à l’esthète britannique alors qu’il exerçait de très officielles fonctions dans la diplomatie française, une telle désinvolture alliée à une grâce si insolente...
10 poezii, 0 proze
Francis Ponge
Francis Ponge (n. 27 martie 1899, Montpellier - d. 6 august 1988, Bar-sur-Loup, Alpes-Maritimes) a fost un celebru poet francez modernist. Inițial asociat cu suprarealismul, a sintetizat repede o formulă personală care îmbină poezia și eseul și care are întotdeauna ca subiect un lucru sau altul - de unde ideea de "poezie a obiectelor", obiecte ce se substituie în mare măsură prezenței umane. În literatura română, influența lui Ponge se resimte la mai mulți poeți precum Emil Brumaru, Constantin Abăluță, George Almosnino, Petre Vasile Fati, Gheorghe Grigurcu, Mircea Valeriu Popa, ș.a. La noi în România a apărut în 1974 la editura Univers o ediție tradusă de Irina Mavrodin a cărții "Le Parti pris des choses" (tradusă ca "De partea lucrurilor"), primul său volum și cel mai cunoscut. / Francis Ponge est un poète français, né à Montpellier le 27 mars 1899 et décédé au Bar-sur-Loup, Alpes-Maritimes, le 6 août 1988. Œuvre * Le Parti pris des choses, 1942. * Proêmes,...
7 poezii, 0 proze
Raymond Queneau
Raymond Queneau, né au Havre (Seine-Inférieure, aujourd’hui Seine-Maritime) le 21 février 1903 et mort à Paris le 25 octobre 1976, est un romancier, poète, dramaturge et mathématicien français, cofondateur du groupe littéraire Oulipo. Biographie Raymond Queneau a grandi dans une famille de commerçants. Il monte à Paris pour faire des études de philosophie à la Sorbonne et à l\'Ecole Pratique des Hautes Etudes où il suit notamment les cours d’Alexandre Kojève sur Georg Wilhelm Friedrich Hegel. Il fréquente le groupe surréaliste auquel il adhère en 1924. À la suite de son exclusion en 1930, il participe au pamphlet Un cadavre contre André Breton avec un texte intitulé « Dédé ». Raymond Queneau a relaté de façon satirique son expérience du surréalisme dans Odile, où Breton apparaît sous les traits du personnage d’Anglarès. Après la rupture avec le surréalisme, Raymond Queneau se lance dans l’étude des « fous littéraires » et travaille à une Encyclopédie des sciences inexactes. Refusée...
3 poezii, 0 proze
Henry Jean-Marie Levet
Henry Jean-Marie Étienne Levet, né à Montbrison (Loire) le 13 janvier 1874 et mort à Menton (Alpes-Maritimes) le 15 décembre 1906, est un poète français. Poète, chroniqueur au Courrier français, 1895-1896, puis à La Plume, obtient par l'intermédiaire de son père une mission en Inde, 1897. Il devient diplomate, en 1902, ayant choisi cette carrière par goût du voyage. Elle le conduit aux Philippines (secrétaire-archiviste, à Manille, en 1902), puis en Argentine, en 1906, (chargé de la Chancellerie de Las Palmas). Il meurt de phtisie à Menton âgé de 33 ans. Le meilleur de son œuvre consiste en 11 poèmes, les Cartes postales, parues en revue en 1902 et rééditées après la mort de l'auteur par Valery Larbaud et Léon-Paul Fargue à La Maison des amis des livres en 1921, sur qui elles eurent une grande influence, ainsi que sur d’autres poètes du voyage. * Le Pavillon", collection bibliophile de l'Aube, 1897. * Le Drame de l'allée", chez l'auteur, 1897. * Poèmes", La maison des amis des livres,...
2 poezii, 0 proze
Jacques Audiberti
Jacques Audiberti est un écrivain, poète et dramaturge français, né le 25 mars 1899 à Antibes (Alpes-Maritimes) et mort le 10 juillet 1965 à Paris. Il est auteur d'une œuvre théâtrale importante, mais aussi de romans, d'essais, de poèmes et de critiques cinématographiques. Jacques Audiberti naît le 25 mars 1899 , fils unique de Louis Audiberti maître-maçon à Antibes et de sa femme, Victorine. De 1905 à 1914 : il fait ses études primaires, puis secondaires à Antibes, qu’il est obligé d’interrompre pour raison de santé. Il commence à faire paraître poèmes et chroniques au Réveil d’Antibes. Edmond Rostand, à qui il a envoyé des poèmes, lui adresse ses encouragements ainsi qu’une photo dédicacée qu’Audiberti conservera longtemps. Il découvre avec émerveillement le cinéma. De 1918 à 1924 il est commis-greffier au tribunal de Commerce où son père a été nommé juge. Audiberti monte à Paris. Recommandé par un condisciple, Émile Coudroyer, il entre au Journal qu’il quittera l’année suivante...
2 poezii, 0 proze
Alexandre Dumas
Alexandre Dumas - Dumas Davy de la Pailleterie, cunoscut și ca (Alexandre Dumas père) Alexandre Dumas tatăl (n. 24 iulie 1802, Villers-Cotterêts (Aisne) - d. 5 decembrie 1870, Puys (Seine-Maritime) a fost un autor de romane istorice de aventuri, prin care a devenit cel mai popular scriitor francez din lume. Bunicul său, marchizul Antoine-Alexandre Davy de la Pailleterie, a servit guvernul Franței ca Général commissaire de Artilerie în colonia Saint-Domingue (astăzi Haiti), unde s-a căsătorit cu Marie-Césette Dumas, o sclavă de culoare. În 1762, aceasta l-a născut pe tatăl său, Thomas-Alexandre, și a decedat la scurt timp după naștere. La întoarcerea marchizului și a fiului său în Normandia, sclavia încă exista, iar băiatul a avut de suferit datorită faptului că era pe jumătate negru. În 1786, Thomas-Alexandre s-a înrolat în armata Franceză, folosind numele de familie al mamei sale ca să protejeze reputația aristocratică a familiei. În urma revoluției franceze, marchizul și-a...
0 poezii, 0 proze
Mărinimie
de Lory Cristea
Eu, având vreo trei nepoți, Mă declar astăzi mătușă Doar pentru liniștea celor Care mă numesc păpușă.
Mărinimie
de Emil Gârleanu
În revărsat de zori, pe baltă lumina face minuni. Pe fața apei sclipise, ici, sfărămături de oglinzi; colo, plăci de oțel; comori de galbeni între trestii. În nuferi, ca în niște potire plutitoare,...
mărinimie...
de ioana matei
mâ-\'nduioșează mâinile tale mici povestindu-mă trecătoare prin gări iluzorii... fluturi albi captivi în eșarfe singurătăți...
mărinimie
de dumitru cioaca-genuneanu
că-ți sunt doar pe locul doi nu-s gelos c-așa mi-e felul și că la el, nu la noi, mai mult ții, deși mă doare, nu-l pot azvârli că n-are nici o vină portofelul.
Mărinimie
de George Topârceanu
În revărsat de zori, pe baltă lumina face minuni. Pe fața apei sclipise, ici, sfărămături de oglinzi; colo, plăci de oțel; comori de galbeni între trestii. În nuferi, ca în niște potire plutitoare,...
mărinimie...
de ioana matei
crengi... o mulțime...
Mărinimie
de Ica Ungureanu
Dau o vilă cu piscină, Zestrea mea de la mămica, Bani -câți vrei, o limuzină, Scapă-mă de \"mititica\"!
Marinimie
de Niculae Stanescu
Negustorilor care încearcă să înșele cumpărătorii. Un biet copil abandonat Flămând și tremurând de frig Pe covrigar l-a întrebat: Nene, cât costă un covrig? Covrigarul, șmecheros, Îi spune puștiului,...
Mărinimie
de Costel Stancu
O să prind poștașul și o să îi ard toate scrisorile. La sfîrșitul zilei, vîntul o să bată din poartă în poartă împărțind fiecăruia dintre noi cîte un pumn de cenușă.
Mărinimie
de Manolache Liviu Sergiu
Dacă-ai dat de vreun necaz, Nu mai scapi de zile triste Și ai lacrimi pe obraz, Te aștept. Îți vând batiste!
mărinimie
de Ioan Postolache-Doljești
în cuta unui vis mă culc pe stânga inima s-aud şi fredonez mai mult tăcut refrenul ştii tu cărui gând... coboară parcă din înalt un blând îndemn pentru plutire şi plec să nu mai ştiu de nimeni...
mărinimie poetică
de dumitru cioaca-genuneanu
\"îți spun de pe acum: ultimul gând deși nu am să mai apuc să-l scriu va fi la tine\" (Final din poemul \"ai să rămâi ultima oară\" de Vasile Munteanu) părerea lui Genuneanu: până la ultimul gând ce...
miercurea mărinimiei
de Ioan Postolache-Doljești
dimineață cu nori îmi bat în geam uguind guguștiucii oare cum se vede carul mare-n america îmi trece prin gând și dacă undeva pe-o planetă din marele fiind al lumii există un alter ego ce trimite...
Oameni între invidie și mărinimie
de razvan rachieriu
1.Sunt oameni care judecă cu sufletul și gândesc cu inima ; sunt oameni care judecă și gândesc prin instincte necoercitive ; sunt oameni care judecă și gândesc cu mintea altora și sunt oameni care nu...
