"Măcelării florale" – 901 rezultate
0.02 secundeMeilisearchStancu Madalin
Inca sunt viu si nu m-am hotarat sa spun prea multe.
1 poezii, 0 proze
OBOlavo Bilac
Olavo Bilac s-a nascut pe 16-XII-1865 in Rio de Janeiro, Brazilia si a murit pe 28-XII-1918. Este considerat cel mai mare poet care a scris vreodata in portugheza.Maestru desavarsit al modelarii versului, cu un metru si rime ideal alese, poemele sale sunt naturale, sentimentale si in ciuda constructiei riguroasa a versului nu dau impresia de artificialitate. Tema poetica favorita a lui Olavo a fost fara nici o indoiala stelele.Era fascinat de frumusetea cerului instelat caruia i-a dedicat foarte multe poeme.In sutele sale de poezii, majoritatea sonete, intalnim si alte motive poetice ca iubirea, Dumnezeu, erosul, timpul, eroii, mitologia greaca. Bilac, numit si \"Printul poetilor brazilieni\" este si autorul versurilor imnului national. Ultimele sale cuvinte au fost, conform unui ziar din acea vreme, \"Aduceti-mi o cafea, am de gand sa scriu\"...
10 poezii, 0 proze
PSPetõfi Sándor
Sándor Petõfi (n. 1 ianuarie 1823, Kiskõrös, comitatul Pest-Pilis-Solt-Kiskun - d. probabil 31 iulie 1849, Albești, comitatul Târnava Mare) a fost un poet romantic maghiar, erou al revoluției de la 1848 din Ungaria și Transilvania. S-a născut într-o familie modestă, tatăl Stevan Petroviæ meșter măcelar de origine sârbă, iar mama sa Maria Hrúz de origine slovacă. Avea șapte ani când s-au mutat la Kiskunfélegyháza, pe care mai târziu îl consideră orașul natal. Tatăl lui a încercat să-l dea la cele mai bune școli, dar când poetul împlini vârsta de 15 ani, familia lui și-a pierdut toată averea, ca urmare a inundațiilor din 1838 și a girării unei rude. Petõfi a fost nevoit să părăsească școala și să lucreze ca actor la Pesta, învățător la Ostffyasszonyfa și soldat în Sopron. În 1848 participă și el activ la revoluție. La 16 septembrie scrie proclamația de egalitate și se înrolează în armată. Superiorii lui nu sunt mulțumiți de el, întrucât era recalcitrant și ataca fățiș conducerea...
18 poezii, 0 proze
Măcelării florale
de Daniel Aurelian Rădulescu
În lupta de guerilă dispar azi conifere, Stejari și fagi tăiați pentru calorifere Tăcuți, mărunți furnir, întunecat mahon, Fără vreo rânduială sacrificați pe bon. Nici decimare nu-i, e sângerare albă...
După potop
de Arthur Rimbaud
De îndată ce ideea Potopului a intrat în matca ei, Un iepure s-a oprit în triofiște și printre clopoțeii fremătători și și-a rostit rugăciunea către curcubeu, prin pânza păianjenului. O, nestematele...
Sunt cotonog...
de Stanescu Dragos Nicolae
Sunt cotonog... Merg în baston si copiii râd de mine pe stradă. Câteodată aruncă în mine cu prune. Dar nu mă supără...sunt copii. Ce știu ei despre viață ? Pentru ei, viața e un șir lung de...
vietile mele nesfinte IV
de angela furtuna
viața este o formă de telepatie. adesea, un limbaj indecent. ca să nu mai tânjească după noi, dumnezeu ne-a inventat. de-a lungul unui țărm pietros, un succedaneu , mai degrabă o confesiune: vreau sa...
muscamor
de Vasile Munteanu
e noaptea dinaintea zilei de serbare florile coroniței s-au uscat palmele viitorului poet asudă asemenea pietrelor într-o după-amiază de ploaie cu soare și numai sângele scurs din măcelărie...
Andrei Doboș [Ochila] - indrazneala metaforica
de Maria Prochipiuc
Avem privilegiul de a trăi în mijlocul unei necontenite efervescențe poetice. Fiecare generație ne oferă florile sale cele mai alese dând încredere și noblețe poeziei dar și o undă de prospețime și...
Arborii nimănui de lângă noi orășenii
de Burlacu Ioan
Motto: Fanny(servitoare indiană): -Oare nu cumva japonezii L-au inventat pe Dumnezeu? Borges: -Ce te face să crezi asta? Fanny: -Mă gândesc că japonezii L-ar fi putut inventa pe Dumnezeu, din moment...
Rapsodie de culori
de Haran Giorgia
Bumbac virgin bătut în cuie, Pe peretele proaspăt zugrăvit Altoit cu piatră amăruie, Își așteaptă îndelung al său iubit . Al său iubit poet modern Un rege de culoare și etern, Filozof trândav în...
Clipe
de Daniel Bălan
Am început întro maternitate, când mă trezeam în urletul unui copil de-un kilogram și jumătate Pipăiam cu toate simțurile aerul, mă chinuiam să îmi clătesc pupila arsă de lumina multor aparate Lovit...
Guy nu știe cine este Guy
de Zburlea Ariana
Cursul de ,,agățat pentru bărbați adevărați” era inutil și costisitor. Mai bine dădeam grămada de bani pe țigări sau materiale pentru artă, îngâna în sinea lui. Era înconjurat de grăsuți timizi în...
Scrisoare de la capătul patului
de Realdo Tokacs
Platitudine: îți scriu pentru că nu ești lângă mine. Am vorbit adineauri la telefon, dar mi-e așa de nedestul că trebuie neapărat să umplu patru coli cu scrisul meu puternic înclinat dar deloc...
Vis clandestin
de Sașa Pană
lui Geo Bogza Un pieton într-un arhipelag insuficient. Zorile aduc în desagi o flacără de incendii spre un orizont al anarhiei creatoare. Pădurile învie una câte una ca păpușile. Se deșteaptă din...
Umerii cuvintelor
de Stephan Roll
Unde sunt florile panicei? Din mâinile tale n-a rămas decât fantoma lor și în păr reptila subterană a aromelor, lamele săbiilor și câte femei goale măcelărite de lună pe nuferi? Apoi vine asfințitul...
După ce-i calci, lăstarii fragezi zvâcnesc din nou spre cer
de Cristina-Monica Moldoveanu
Dacă o femeie se naște femeie se spune că nu se mai poate schimba nimic. Purtam căiță precum Cănuță om sucit. Mânuța mică roșie ca mâna unui măcelar, cercul alb de lumină din jurul frunții. Când eram...
părul tău e singurul nume trecut in cartea mea de identitate
de lucaci sorin
cum îmi spuneai că lumea e plină de ipocriți și viața nu e tocmai un basm de Andersen iar între timp fetița cu chibrituri a crescut și a devenit femeie în toată firea cum îmi spuneai că minciuna e un...
Cămila
de Darie Ducan
Nu încalc nicio convenție a morții dacă spun că am plecat la un drum care am sperat să fie luminos ca o cămilă ce în cocoașe și-ar duce oglinzi. Și nimic mai mult. Prin pustiul deșertului erau osii...
Impresii și însemnări
de Vlad Flavius
Despre triumful naturii (237) Toamnă în creierii munților… La peste 1600 de metri, în poiana cu ierburi înalte, pălite de bruma timpurie, printre tufele de afin cu fructe negre- vineții, un măreț...