"Le ventre de ma mère" – 20665 rezultate
0.04 secundeMeilisearchJaime Sabines
Je te veux à aux dix heures du matin Je te veux à aux dix heures du matin, et aux onze, et aux douze du jour. Je te veux avec toute mon âme et avec tout mon corps, parfois, dans les après-midi de pluie. Mais à aux deux heures de l\'après-midi, ou aux trois, quand je me mettes à penser nous deux, et tu penses le repas ou au travail quotidien, ou dans les divertissements que tu n\'as pas, je me mets a te haiser sourdement, avec la moitié de la haine que je garde pour moi. Je retourne ensuite à t’aimer, quand nous nous coucherons et consigne que tu es faite pour moi, d\'une certaine manière me le dissent ton genou et ton ventre, que mes mains me convainquent de cela, et qui il n\'y a pas un autre lieu où je viens, où je vais, mieux que ton corps. Tu viens toute complète à ma rencontre, et les deux nous disparaissons un moment, nous nous mettons dans la bouche de Dieu, jusqu\'à ce que je te dise que j\'ai faim ou sommeil. Tous les jours je te veux et je te haïs irrémédiablement. Et il y a...
0 poezii, 0 proze
ECEnrico Cavacchioli
Enrico Cavacchioli s-a născut la Pozzallo (Siracuza) în 1885 și a murit la Milano în 1954. El e mai cunoscut pentru activitatea sa teatrală, fiind la început critic de teatru și apoi autor dramatic, militând prin toate mijloacele pentru crearea unui teatru de avangardă în Italia. Dintre piesele sale, sunt de amintit L`uccello del paradiso (1920); La campana d`argento (1921); La danza del ventre (1921); Pierrot innamorato (1922); Il cammello (1923) etc. A publicat de asemenea proză: Vamp (1930); Serenata celeste (1932). Față de Marinetti care produce aproape numai arte „poetice” în practica sa, Enrico Cavacchioli este un poet autentic și prin plachetele sale (L`incubo velato, 1907; Le ranocchie turchine, 1909; Cavalcando il sole, 1914), editate în colecția futuristă „Poesia” din Milano, dă o cotă înaltă mișcării avangardiste în care se integrează și are dreptate să se mire Edoardo Sanguineti de „uitarea” ce înconjoară în mod nejustificat poezia sa. (extras din Marin Mincu, Poeți...
0 poezii, 0 proze
AVAlfonso de Valdés
Alfonso de Valdés (Cuenca (España), 1490 – Viena, 1532) ha sido considerado por la crítica como cabeza del erasmismo español, junto con su hermano Juan. Escritor y secretario para cartas latinas del emperador Carlos V, nacido en Cuenca a finales del siglo XV. No se sabe exactamente en qué año, pero lo que sí que se ha descubierto recientemente es que él y su hermano Juan, autor del Diálogo de la lengua, eran gemelos. Lo acaba de demostrar Manuel Amores (Papeles del Huécar, nº 15, abril-mayo de 2004, p. 28) al exhumar el testimonio de "Sancho Muñoz, vecino de Cuenca", que el 16 de junio de 1513 declara, como testigo, lo que le dijo Fernando de Valdés, el padre de los escritores: "que tenía guardadas las camisicas en que habían salido envueltos sus dos hijos del vientre de su madre, de los que nacieron de una ventregada" (y parece referirse a esos dos hijos, puesto que hay testimonios sobre su gran parecido; ya Erasmo los llamaba "gemellus"). Fernando de Valdés...
1 poezii, 0 proze
Levente Dimeny
(nebulous silence)
1 poezii, 0 proze
JCJean-Marie Gustave Le Clézio
Motivația Juriului Nobel: „Autor al inovațiilor, al aventurii poetice și al extazului senzual, explorator al umanității aflate deasupra și dedesubtul civilizației dominante.” Jean-Marie Gustave Le Clézio, sau J.M.G. Le Clézio (n. 13 aprilie 1940 în Nice) este un scriitor francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 2008 și câștigător al Premiul Reanaudot în 1963. În 45 de ani de activitate scriitoricească, Jean Marie Gustave Le Clézio a scris peste 50 de cărți. Opera sa cuprinde romane, eseuri și traduceri din mitologia indiană. Autorul francez a recunoscut, în numeroase rânduri, că printre scriitorii care l-au influențat se numără Hemingway și Faulkner. El a devenit cunoscut la 23 de ani, datorită romanului său, „Procesul verbal” (Le proces verbal), care a fost nominalizat la Premiile Goncourt. Într-un sondaj de opinie realizat de revista Lire, în 1994, 13% dintre cei chestionați și-au exprimat părerea că Le Clézio ar fi „cel mai mare scriitor de limbă franceză” aflat în...
0 poezii, 0 proze
VRViorel Rotaru
Născut la 10 octombrie 1969, la Drăgășani,jud. Vâlcea. Studii: Facultatea de Litere Craiova.
20 poezii, 0 proze
MLMichèle Lalonde
Michèle Lalonde est une écrivaine, poète, dramaturge et essayiste québécoise née à Montréal, le 28 juillet 1937. Ses ouvrages se concentrent sur l’identité québécoise. Elle a écrit le fameux poème Speak white vers 1970, qu'elle lut à La Nuit de la poésie 27 mars 1970, basé sur l’injure utilisée par les anglophones envers les francophones du Canada quand la langue française était utilisée en public. 1958 - Songe de la fiancée détruite 1959 - Geôles 1967 - Terre des hommes 1979 - Portée disparue 1980 - Métaphore pour un nouveau monde
1 poezii, 0 proze
Patrice de la Tour du Pin
Le comte Patrice de La Tour du Pin (1911-1975) est un poète du XXe siècle. Issu d\'une famille qui régna sur le Dauphiné du côté de son père et descendant direct de Condorcet par sa mère, il est né le 16 mars 1911 à Paris. Son père est tué à la bataille de la Marne dès le début de la Première Guerre mondiale. Il grandira élevé par sa mère et sa grand-mère, avec sa sœur et son frère aîné, entre Paris et Bignon-Mirabeau dans le Gâtinais. Il fait ses études à Sainte-Croix de Neuilly-sur-Seine, puis à Janson, et entre à l\'École libre des sciences politiques. Il s\'est fait particulièrement connaître à ce moment-là par la publication de Quête de joie à 19 ans. C\'est Jules Supervielle, à qui il avait apporté son manuscrit, qui fit publier ce poème dans La Nouvelle Revue française. La Quête de joie est publiée aux éditions de la Tortue en 1933. Puis paraissent aux...
1 poezii, 0 proze
André Gide
Né le 22 novembre 1869 à Paris, André Gide est le fils unique de Paul Gide, professeur de droit, et de Juliette Rondeaux, riche bourgeoise d\'origine normande. «Né à Paris, d’un père uzétien et d’une mère normande, où voulez-vous, monsieur Barrès, que je m’enracine? J’ai donc pris le parti de voyager.» À la mort de son père, Gide n\'a que onze ans. Il est donc élevé par sa mère dans une atmosphère de rigueur morale qu\'on a dit castratrice, entouré presque exclusivement de femmes. Il épousera Madeleine Rondeaux, sa cousine de Rouen, en 1895. Dégagé de tout souci financier grâce à sa fortune personnelle, Gide s\'oriente très tôt vers une carrière littéraire dont ses premiers échecs ne le détournent pas les Cahiers d\'André Walter (1891), publié à compte d\'auteur: il se déclare soucieux de produire une œuvre qui assure sa postérité plus que sa gloire immédiate. Après Paludes (1895), Gide se moque des symbolistes et de lui-même, il publie les Nourritures terrestres (1897). Ce livre...
5 poezii, 0 proze
Roberto Juarroz
Né le 5 octobre 1925 à Coronel Dorrego dans la province de Buenos Aires (Argentine), Roberto Juarroz a fait des études de lettres et de philosophie à l\'université de Buenos Aires et s\'est spécialisé dans les sciences de l\'information et de la bibliothécologie. De 1958 à 1965, il a dirigé la revue Poesia = Poesia. Il a traduit des poètes étrangers, notamment Antonin Artaud. Il a été l\'ami d\'Antonio Porchia. Entre 1971 et 1984, il a été directeur du Département de Bibliothécologie et de Documentation de la faculté de philosophie et de lettres de l\'université de Buenos Aires. Mal vu des militaires argentins, il a dû s\'exiler aux Etats-Unis et en Colombie. De retour en Argentine, il a dû affronter l\'intolérance, cette fois, des intellectuels de gauche. A nouveau exilé, il a voyagé. Il est devenu expert de l\'Unesco dans de nombreux pays d\'Amérique centrale. Sa compagne, Laura Cerrato, professeur de littérature anglo-saxonne à l\'université de Buenos Aires et poétesse, l\'a suivi...
9 poezii, 0 proze
iartă-mă că am fost dobitoc
de Ioan Postolache-Doljești
prietenii hm cum să nu sunt capabili de-orice și toți deștepții pământului altfel n-ar fi ei dar și tu tocmai tu să mă tai nu credeam bă trezește-te trecutu-i trecut un rahat nu-l mai scormoni ca un...
Maia
de Monica Ioana Dorgo
Îi era atât de greu să găsească calea de mijloc, să nu se învinovățească pentru fiece lucru derizoriu, dar asemenea unei flori căreia îi e nefiresc să înflorească înainte de vreme, dar tânjește să...
Starea de timp a poetei Veronica Balaj
de Adriana Weimer
Adriana Weimer Poeta și prozatoarea Veronica Balaj mărturisește adesea că, prin natura meseriei de jurnalistă radio-tv la Radio Timișoara, restricționată fiind permanent de minute și chiar de...
Întâia venire -X-
de Dan Gabriel
-X- În după-amiaza acelei duminici parcă un gol se făcu în mintea mea, încăpățânându-mă de a nu mă mai gândi la cele sfinte, astfel nici bătrâna să nu mai poată veni cu noi lămuriri. Îmi mai veneau...
Întâia venire -III-
de Dan Gabriel
-III- Căutam un loc singuratic în care să-mi petrec noaptea, și cum nu găsisem niciun cimitir prin preajmă, sau poate că nu am știut unde să caut, m-am gândit că și parcurile sunt la fel de bune....
Întâia venire -XXI-
de Dan Gabriel
-XI- Uneori, când vorbele ieșite din gura preotului îmi păreau de necrezut și sfidând logica, o căutam cu privirea pe bătrânică, în locul unde stătea îngenuncheată, parcă sperând că voi găsi în...
A cincea pseudoglossă naivă a unui anonim îndrăgostit de formă și scrisă fără prejudecăți, citită apoi într-un confesionar
de George Nica
A cincea pseudoglossă naivă a unui anonim îndrăgostit de formă și scrisă fără prejudecăți, citită apoi într-un confesionar Eu mi-am lăsat tinerețea oriunde, Pe nimicuri și pe vinuri acrite, Zilele...
Nostalgii și speranțe înșelate -repostare-
de nicolae tomescu
Nostalgii. personale [ ] Și speranțe înșelate - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de nicolae tomescu [inocentiu ] 2007-07-06 | | Pe lângă bucurii, tristeți, euforii, suferințe mai mari...
nostalgii
de nicolae tomescu
Pe lângă bucurii, tristeți, euforii, suferințe mai mari sau mai mici, toate inerente vieții, trăiesc aproape zilnic, necuantificată ca timp, câte o nostalgie. Nostalgia copilăriei, a primei iubiri, a...
Nostalgii.
de nicolae tomescu
Pe lângă bucurii, tristeți, euforii, suferințe mai mari sau mai mici, toate inerente vieții, trăiesc aproape zilnic, necuantificată ca timp, câte o nostalgie. Nostalgia copilăriei, a primei iubiri, a...