"La mort fervente" – 23930 rezultate
0.04 secundeMeilisearchprofa-la-liceu
Jurnalul unei profe de liceu
indemn-la-nesupunere
Îndemn la nesupunere
de Liviu Nanu
cronici_eliad
Cronici pentru evenimentele de la Casa Eliad
de Radu Herinean
critica-singura
"mă-nclin la traista-nflorată și goală a bunicii și la cățelul meu vechi fac o eschivă și tac când lovesc." – Cosmin Perța
de Raul Huluban
Ultima Generație - Primul Val
Antologia cuprinde 83 de autori de poezie. A văzut lumina tiparului pe 20.11.2005 la editura “Muzeul Literaturii Române”, cu o prefaţă semnată de criticul Lucian Chişu.
de Radu Herinean
YGYvan Goll
Yvan Goll este pseudonimul literar al lui Isaac Lang, născut la Saint-Die-des-Vosges(Franța), la 29 martie 1891, într-o familie de evrei, și mort la Neuilly-sur-Seine la 27 februarie 1950. Tatăl său, comercian de textile, moare când fiul avea doar șase ani. Copilul Isaac părăsește regiunea Vosgilor și se stabilește, împreună cu mama sa, la Metz, oraș german în acea epocă. Dobândește cetățenia germană și urmază cursuri de drept la universitățile din Starsbourg, Fribourg-en-Brisau și Munchen. În 1913, la Berlin, se alătură mișcării expresioniste. Între 1914 și 1919 locuiește în Elveția, unde o întâlnește pe ziarista și scriitoarea germană Claire Studer, care îi va deveni soție. La Zurich îi frecventează pe Arp, Tzara și Picabia. Instalat în 1919 la Paris, cuplul stabilește legături strânse cu artiști ca Malraux, Leger, Chagal, Delaunay. În 1924, Goll înființează revista "Surrealisme" și intră în conflict cu Breton și cu ceilalți prieteni. În intervalul 1939-1947, pentru a scăpa de...
5 poezii, 0 proze
MMMircea Micu
Micu Mircea s-a născut la 31 ianuarie 1937 în comuna Vârșand, județul Arad, pe granița cu Ungaria. Tatăl a fost ofițer de Jandarmi, mort în timpul războiului, mama casnică. A copilărit și și-a făcut școala primară în satul vecin, Grăniceri, la un unchi al său după mamă. Având în familie doi intelectuali, crescuți în spiritul Școlii Ardelene, beneficiază de lecturi literare so-lide. În 1950, se mută la Arad, urmează un an cursu-rile Liceului „Moise Nicoară“, după care se înscrie la Școala Pedagogică de Învățători. După absolvire, frecventează cursurile Facultății de Filologie, vreme de trei ani. Se angajează în învățământ, la Șiria (satul lui Slavici), predând ca profesor su-plinitor. Își dă definitivatul în Surdo-pedagogie. Ocupă, rând pe rând, postul de redactor la Stația locală de radio, redactor la ziarul local din Arad. În 1965, vine în București și este angajat la Uniunea Scriitorilor, unde a ocupat diverse funcții administrative, până în 1989. A lucrat și la Asociația...
9 poezii, 0 proze
John Donne
Donne s-a născut la Londra într-o familie romano-catolică, dar a trecut la religia anglicană în anul 1590. La vârsta de 11 ani și-a început studiile la Oxford, unde a învățat trei ani. Conform unor surse, el și-a petrecut următorii trei ani la Cambridge, dar nu și-a finalizat studiile de aici.În 1592, vrând să urmeze o carieră diplomatică sau juridică, a început să frecventeze cursurile universității Lincoln. Donne a fost secretarul particular al lui Thomas Egerton, în 1598. Căsătoria sa secretă, în 1601, cu nepoata lui Egerton, Anne More, a dus la concedierea sa din această funcție și chiar a fost, pentru o perioada scurtă de timp, la închisoare. În anii următori, Donne, și-a câștigat existența ca avocat. În această perioadă a scris Divine Poems(1607) și Biathanatos(proză postum publicată în 1644), în care el aduce argumente în sensul că ideea de sinucidere nu este în mod intrinsec și păcătoasă. Donne devine preot anglican în 1615. În 1621 el a fost numit decan la Catedrala Sf. Paul....
4 poezii, 0 proze
ABAlphonse Beauregard
Alphonse Beauregard (1881-1924) est un poète québécois Né à La Patrie (Compton en Québec), Alphonse Beauregard doit abandonner ses études à la mort de son père. Il pratique alors divers métiers, tout en publiant des poèmes dès 1906 dans quelques journaux et revues (parfois sous pseudonyme de A. Chasseur). Il prend une part active à la rédaction du Terroir et devient secrétaire de l'école littéraire de Montréal, tout en travaillant comme commis au port de Montréal. À peine élu président de l'école, il meurt asphyxié au gaz. Les forces, 1912, édité par Arbour & Dupont à Montréal Les alternances : poèmes, 1921, édité par Roger Maillet à Montréal
5 poezii, 0 proze
LDLéon Dierx
Léon Dierx, né à Saint-Denis de La Réunion le 31 mars 1838 et mort à Paris le 12 juin 1912, est un poète parnassien et peintre académique français. Léon Dierx naît dans la villa de Saint-Denis aujourd'hui appelée villa Déramond-Barre, que son grand-père a rachetée en 1830. Il y vit jusqu'en 1860, année de son installation en France métropolitaine. En 1864, il fait partie des poètes parnassiens qui se réunissent autour de Catulle Mendès, avec Sully Prudhomme, Villiers de L'Isle-Adam, José-Maria de Heredia, Albert Glatigny, quand Paul Verlaine, âgé de 20 ans, fait la connaissance de ce groupe. Il est élu prince des poètes à la mort de Stéphane Mallarmé en 1898. À la mort de Dierx, le nouveau musée d'art de Saint-Denis situé dans la rue de Paris reçoit son nom. Un buste de Léon Dierx sera plus tard installé à l'entrée de ce musée en 1920. Le peintre Paul Chabas (1869-1937) le représente sur un grand tableau commandé par l'éditeur Alphonse Lemerre aux côtés de Jules Claretie, Paul Arène,...
1 poezii, 0 proze
RDRené Depestre
Écrivain haïtien né le 29 août 1926 à Jacmel (Haïti). Son enfance est marquée à la fois par la mort de son père, de graves soucis matériels et l'émerveillement que lui inspirent la mer, la nature et le surréalisme mystique de la vie en Haïti. À dix-neuf ans, il publie «Étincelles», son premier recueil, qui lui vaut un succès immédiat et lui permet de rencontrer de grands intellectuels, parmi lesquels André Breton et Aimé Césaire. Au cours de ses diverses pérégrinations et de son séjour à Cuba, René Depestre poursuit une œuvre poétique importante. En 1978, il s'installe dans le sud de la France à Lézignan-Corbières. Prix Goncourt de la nouvelle en 1973 avec "Alléluia pour une femme-jardin" ; prix Renaudot en 1988 avec "Hadriana dans tous mes rêves". Il reçoit le prix Apollinaire pour son recueil poétique "Anthologie personnelle" paru aux éditions Actes Sud en 1993. Depuis 20 ans, il travaille sur le thème de la négritude et se rapproche des écrivains de la créolité moderne ; il publie...
9 poezii, 0 proze
LJLevet, Henry Jean-Marie
Henry Jean-Marie Étienne Levet, né à Montbrison (Loire) le 13 janvier 1874 et mort à Menton (Alpes-Maritimes) le 15 décembre 1906, est un poète français. C'était un diplomate, ayant choisi cette carrière par goût du voyage. Elle le conduisit en Inde, au Viêt Nam (chargé de mission par le Ministre de l’Instruction publique, en 1898), aux Philippines (secrétaire-archiviste, à Manille, en 1902), puis en Argentine (chargé de la Chancellerie de Las Palmas). Il mourut de phtisie à l'âge de 32 ans. Levet a laissé une œuvre brève et comme composée par distraction. Le meilleur de son œuvre consiste en 10 poèmes, "Cartes postales", parues en revue en 1902 et rééditées après la mort de l'auteur par Valery Larbaud, sur qui elles eurent une grande influence, ainsi que sur d’autres poètes du voyage. Il y a dans les poèmes de ce dandy, jouant à l’esthète britannique alors qu’il exerçait de très officielles fonctions dans la diplomatie française, une telle désinvolture alliée à une grâce si insolente...
10 poezii, 0 proze
HLHenry Jean-Marie Levet
Henry Jean-Marie Étienne Levet, né à Montbrison (Loire) le 13 janvier 1874 et mort à Menton (Alpes-Maritimes) le 15 décembre 1906, est un poète français. Poète, chroniqueur au Courrier français, 1895-1896, puis à La Plume, obtient par l'intermédiaire de son père une mission en Inde, 1897. Il devient diplomate, en 1902, ayant choisi cette carrière par goût du voyage. Elle le conduit aux Philippines (secrétaire-archiviste, à Manille, en 1902), puis en Argentine, en 1906, (chargé de la Chancellerie de Las Palmas). Il meurt de phtisie à Menton âgé de 33 ans. Le meilleur de son œuvre consiste en 11 poèmes, les Cartes postales, parues en revue en 1902 et rééditées après la mort de l'auteur par Valery Larbaud et Léon-Paul Fargue à La Maison des amis des livres en 1921, sur qui elles eurent une grande influence, ainsi que sur d’autres poètes du voyage. * Le Pavillon", collection bibliophile de l'Aube, 1897. * Le Drame de l'allée", chez l'auteur, 1897. * Poèmes", La maison des amis des livres,...
2 poezii, 0 proze
MSMira Simian
Mira Simian s-a nascut pe 16 mai 1920, la Ramnicul Valcea. Este sotia poetului Stefan Baciu. A colaborat cu proza si poezie in presa din exil: “Revista Scriitorilor Romani” din Munchen , “Micron”, redactor Stefan Munteanu, “Drum” redactor John Halmaghi, “Cuvantul Romanesc” din Hamilton, editor George Balasu Din eseuri amintim: "L´expression du sentiment de la mort dans l´oeuvre de Ionesco", thèse, Université de Strasbourg, 1969 / "La naissance des obsessions fondamentales d´Eugène Ionesco" / "Ionesco et le paradis perdu" / "Evolutia sentimentului mortii în opera lui Eugen Ionescu" A publicat plachetele de versuri “Farmece” (Fundatia Regala Universitara Carol I, Paris, 1966 si in Colectia “Mele”, Honolulu, 1979), “Cantec de frunza” (1976) si volumul de proza poetica, “Fata lui Temelie” (Editura Urmuz, 1974). Obisnuia adesea sa picteze. A decedat in ziua de 2 iulie 1978, in spitalul “Beverly Manor” din Honolulu, Hawaii. Serviciul funeral a avut loc luni 3 iulie la biserica...
1 poezii, 0 proze
André Gide
Né le 22 novembre 1869 à Paris, André Gide est le fils unique de Paul Gide, professeur de droit, et de Juliette Rondeaux, riche bourgeoise d\'origine normande. «Né à Paris, d’un père uzétien et d’une mère normande, où voulez-vous, monsieur Barrès, que je m’enracine? J’ai donc pris le parti de voyager.» À la mort de son père, Gide n\'a que onze ans. Il est donc élevé par sa mère dans une atmosphère de rigueur morale qu\'on a dit castratrice, entouré presque exclusivement de femmes. Il épousera Madeleine Rondeaux, sa cousine de Rouen, en 1895. Dégagé de tout souci financier grâce à sa fortune personnelle, Gide s\'oriente très tôt vers une carrière littéraire dont ses premiers échecs ne le détournent pas les Cahiers d\'André Walter (1891), publié à compte d\'auteur: il se déclare soucieux de produire une œuvre qui assure sa postérité plus que sa gloire immédiate. Après Paludes (1895), Gide se moque des symbolistes et de lui-même, il publie les Nourritures terrestres (1897). Ce livre...
5 poezii, 0 proze
Capătul lumii, sufletul
de florin caragiu
Volumul „Amintiri pentru tatăl meu” (Vinea, 2010), semnat de Radu Vancu, este, dincolo de toate, o carte tulburătoare. Părți din volum sunt reluări ale unor texte publicate în volumele „Biographia...
Fubar
de Macsut Andrei-Cosmin
Motto: Un țăran stătea la umbra unui copac și se masturba fumând o țigară. O muscă zboară pe lângă el și i se pune pe căciulă. Þăranul întinde mâna și o omoară după care gândește: „Sex, droguri,...
Staticul și activul 5,6,7,8
de razvan rachieriu
Non-arta sucombă în staticul lipsit de valențe și valori, despiritualizat și deconectat de la sursele energetice ale activului, căci staticul și-a dezmembrat axa, structura și sistemul...
Mușchii gândirii
de razvan rachieriu
Mă dotez cu mușchii gândirii din intelect fac un biceps care crește, crește până atinge cerul și mai departe, mai departe sugrumând soarele inteligența face scanderberg cu prostia și o răpune prostia...
Spre necunoscut Capitolul IX
de nicolae tomescu
Nu împlinise încă patru ani și Victoria și-a speriat părinții. Dispăruse de acasă. Era într-o duminică de vară, pe vremea ujinei, după secerat. Părinții stăteau pe butucul unui plop lung, pus pe...